ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 300/2025

Ședința publică din data de 24 aprilie 2025

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3/F din data de 22 ianuarie 2025, Curtea de Apel Brașov, secția penală a respins cererea de reabilitare formulată de petentul A. cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 67/F din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, dispunând, pe cale de consecință, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligarea petentului la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, la data de 31 octombrie 2024, petentul A. a solicitat reabilitarea sa pe cale judecătorească cu privire la săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat, prin sentința penală nr. 67/F din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 C. pen., art. 452 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În motivare, petentul a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 166 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru a se dispune reabilitarea sa, urmând ca, referitor la obligațiile sale civile, să depună răspunsurile obținute de la A.N.A.F.

În acest sens, în cursul judecății, petentul a depus, în copie, adeverințe de venit aferente anilor 2023 și 2024 și certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozite și taxe locale și alte venituri datorate bugetului local, documente care atestă că, în anul 2023, acesta a realizat un venit brut de 5103 RON, iar în anul 2024 nu a realizat niciun venit.

Astfel învestită, analizând actele și lucrările dosarului, curtea a constatat îndeplinită condiția prev. de art. 168 lit. a) C. pen., reținând că, raportat la cuantumul de 4 ani și 4 luni închisoare al pedepsei rezultante la care a fost condamnat petentul prin sentința penală nr. 67/F din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, termenul de 4 ani prevăzut de art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen., după împlinirea căruia acesta poate fi reabilitat, a început să curgă, potrivit art. 167 alin. (1) C. pen., la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale, respectiv 16 noiembrie 2019 și s-a împlinit la 15 noiembrie 2023, astfel că, începând cu data de 16 noiembrie 2023, petentul avea vocație la reabilitare.

Curtea nu a constatat însă îndeplinită și condiția prev. de art. 168 lit. b) C. pen., reținând că, deși nu a făcut dovada achitării integrale a cheltuielilor de judecată și a îndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, petentul nu a dovedit nici imposibilitatea îndeplinirii acestora sau împrejurarea că partea civilă a renunțat la despăgubiri.

În acest sens, prima instanță a reținut că prin hotărârea de condamnare atacată, petentul A. a fost obligat, în solidar, cu inculpații B. și C., la plata sumei de 864.028 RON părții civile Statul Român-Agenția de Administrare Fiscală, D.G.R.F.P. Brașov, cu titlu de despăgubiri civile (din care suma de 22.912 RON, conform deciziei de impunere nr. x/24.04.2013, la care se adaugă cuantumul penalităților până la data stingerii obligației fiscale, și suma de 841.116 RON, conform deciziei de impunere nr. x/24.04.2013, la care se adaugă cuantumul penalităților până la data stingerii obligației fiscale).

Deopotrivă, petentul a fost obligat la plata sumei de 5200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Or, în procedura reabilitării, petentul a depus adeverințe de venit aferente doar anilor 2023 și 2024, din care rezultă că în cei doi ani nu a realizat venituri impozabile, precum și un certificat de atestare fiscală, eliberat la data de 10 decembrie 2024, din cuprinsul căruia nu rezultă dacă a deținut anterior acestui an bunuri din valorificarea cărora ar fi putut să îndeplinească cel puțin parțial obligațiile civile stabilite în sarcina sa.

A mai reținut că, deși în hotărârea de condamnare a petentului se menționează că a fost menținut sechestrul asigurator asupra sumelor de bani și bunurilor imobile aflate pe raza localității Mizil, județului Prahova, nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte care este situația respectivelor bunuri.

În măsura în care petentul ar fi dovedit că nu i-a fost cu putință să achite despăgubirile civile, instanța ar fi avut la îndemână posibilitatea instituită prin art. 534 alin. (1) C. proc. pen. și anume aceea ca, după evaluarea împrejurărilor, să poată dispune reabilitarea sau să-i acorde un termen pentru achitarea în întregime sau în parte a sumei datorate.

Pentru argumentele prezentate, constatând că petentul nu a făcut dovada imposibilității achitării prejudiciului sau a cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru întreaga perioada cuprinsă între momentul rămânerii definitive a hotărârii definitive și anul 2023, deși îi incumba această obligație, instanța a concluzionat că în cauză nu este îndeplinită și condiția prev. de art. 168 lit. b) C. pen., motiv pentru care a respins cererea de reabilitare formulată de petentul A., hotărând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

*****

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație petentul A., prin avocat D. (care a formulat cererea de reabilitare și a asigurat apărarea intereselor petentului în fața Curții de Apel Brașov).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 11 februarie 2025, sub nr. x/2024, fiind repartizată completului C10, cu termen fixat la data de 13 martie 2025.

În preziua termenului astfel fixat, la data de 12 martie 2025, același apărător a transmis la dosar motivele contestației, prin care a invocat netemeinicia hotărârii atacate, susținând, în esență, că prima instanță a reținut în mod eronat că petentul nu ar fi achitat cheltuielile de judecată stabilite prin hotărârea de condamnare (în condițiile în care acest fapt este confirmat prin sentința nr. 2062 din data de 05.07.2018 a Judecătoriei Găești în dosar nr. x/2018) și că nu ar fi făcut dovada faptului că s-a aflat în imposibilitatea de a îndeplini obligația de plată a despăgubirilor civile stabilită prin hotărârea de condamnare, sens în care a arătat că petentul s-a aflat într-o situație de probatio diabolica sub acest aspect, întrucât, deși a solicitat Direcției Regionale a Finanțelor Publice București să-i comunice dacă figurează în evidențele fiscale ca având venituri, autoturisme sau imobile proprietate personală, această instituție i-a comunicat doar cele trei documente depuse la dosar (două adeverințe de venit și un certificat de atestare fiscală) care au stat la baza concluziei eronate a primei instanțe. Or, neplata obligațiilor civile stabilite în sarcina petentului s-a datorat imposibilității acestuia de a obține venituri (din salarii), deoarece existența condamnării înscrise în cazierul judiciar 1-a împiedicat pe acesta să facă față cerințelor de angajare, același efect având și faptul retragerii cetățeniei române prin Ordinul nr. 714/P/19.04.2023 al Autorității Naționale pentru Cetățenie (care a fost anulat abia la data de 17.02.2025).

Apărarea a anexat motivelor contestației, în copie, sentința penală nr. 2062 din data de 05.07.2018 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. x/2018 - prin care a fost liberat condiționat petentul și o hotărârea de speță în materia reabilitării judecătorești (sentința penală nr. 15 din 07.03.2024 a Judecătoriei Sectorului 6 București).

La termenul fixat pentru judecarea cauzei, 13 martie 2025, în contextul motivelor de contestație formulate de petent, apreciind necesară efectuarea unor verificări suplimentare referitoare la îndeplinirea sau nu a condițiilor prevăzute de lege pentru reabilitarea judecătorească a acestuia, Înalta Curte a dispus amânarea cauzei la data de 24 aprilie 2025, în vederea comunicării: de către apărare - a unor informații cu privire la localitățile unde a locuit, veniturile obținute și locurile de muncă deținute în tot intervalul de timp de la data liberării condiționate și până la împlinirea duratei executării pedepsei la care a fost definitiv condamnat; de către Curtea de Apel Brașov, secția penală, Biroul executări penale - de informații privind achitarea cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat contestatorul A. cu ocazia soluționării cauzei în fond și în calea de atac; de către ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - de informații sub aspectul dacă a fost recuperat, integral sau parțial, prejudiciul la care au fost obligate în solidar persoanele condamnate A., B. și C., dacă s-au efectuat plăți voluntare în vederea acoperirii acestui prejudiciu, fie de către contestator, fie de către ceilalți condamnați obligați în solidar sau dacă, pe calea executării silite, a fost recuperat, integral sau parțial, prejudiciul, prin valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite în cauză măsuri asigurătorii.

În urma diligențelor instanței supreme:

- prin adresa din 25 martie 2025, Curtea de Apel Brașov, secția penală, Biroul executări penale a comunicat că, prin chitanța cu seria x nr. x din 04.06.2018 (atașată adresei x dosar contestație), petentul A. a achitat suma de 5200 RON stabilită în sarcina sa cu titlu de cheltuieli judiciare către stat prin sentința penală nr. 67/F din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală;

- prin adresa BVR DEC nr. 3851/26.03.2025, A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a comunicat că din prejudiciul de 864.028 RON, stabilit, prin hotărârea anterior menționată, în solidar, în sarcina coinculpaților B., C. și A., de la codebitorul B. a fost recuperată suma de 12.103 RON, iar de la codebitorul C. - suma de 1.494 RON;

- prin adresa MBR_DEC 4901/23.04.2025, A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Structura Colectare, Serviciul executări silite cazuri speciale a comunicat că din prejudiciul anterior menționat, de la codebitorul A. a fost încasată suma de 271.137 RON.

La data de 23 aprilie 2025, apărătorul ales al petentului A. a depus la dosar note scrise prin care a comunicat, punctual, următoarele: de la data liberării condiționate, petentul a locuit, în mod constant și efectiv, împreuna cu familia sa (soția și copiii), în județul Vâlcea, localitate în care a continuat să trăiască și ulterior datei de 16.11.2019 (data împlinirii duratei executării pedepsei); în perioada 11.07.2018 - 16.11.2019, petentul nu a reușit să obțină un loc de muncă, în principal, din cauza antecedentelor penale, deși a făcut demersuri în acest sens;

la data de 25.03.2020, petentul a reușit să se angajeze (în baza C.I.M. nr. 8075/24.03.2020 încheiat cu S.C. Avicarvil S.R.L.), însă pe un post slab remunerat (un salariu de 2350 RON), sumă pe care a câștigat-o lunar până la data de 01.07.2020; la această din urmă dată, i-a fost micșorată atât norma de lucru, cât și salariul (la suma lunară de 590 RON); ulterior, a beneficiat de câteva măriri salariale, însă activitatea acestuia a încetat la data de 17.07.2023.

În acest context, apărătorul a concluzionat că, în anul 2020, petentul a obținut suma de aprox. 10.590 RON, în anul 2021 - suma de aprox. 7080 RON, în anul 2022 - suma de aprox. 8404 RON, iar în anul 2023 - suma de aprox. 5103 RON, cuantumul modic al acestor venituri nepermițând îndeplinirea de către acesta, în totalitate, a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În anexa notelor scrise au fost atașate, în copie, permisul de ședere nr. x (față-verso) și adeverința nr. x din 22.04.2025 eliberată de S.C. Avicarvil S.R.L. .

La termenul din 24 aprilie 2025, în lipsa petentului care, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței, apărătorul ales al acestuia și reprezentantul Ministerului Public au formulat concluziile pe fondul contestației, fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Evaluând contestația de față prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Obiectul cauzei de față îl constituie cererea formulată de petentul A., la data de 30 octombrie 2024, prin care, în temeiul art. 529 și art. 530 C. proc. pen. raportat la art. 166 și urm. C. pen., a solicitat reabilitarea sa judecătorească cu privire la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 67/F din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, susținând că sunt îndeplinite toate condițiile legale în acest sens.

Legal învestită (raportat la dispozițiile art. 529 C. proc. pen.) cu soluționarea acestei cereri, prin sentința contestată, pentru argumentele detaliat prezentate anterior, Curtea de Apel Brașov, secția penală a respins-o pentru neîndeplinirea condiției prev. de art. 168 lit. b) C. pen.

Petentul A. contestă temeinicia hotărârii Curții de Apel Brașov, susținând că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de textul de lege precitat, astfel că cererea de reabilitare se impune a fi admisă.

Analizând critica formulată de petent prin prisma actelor dosarului, inclusiv cele administrate în contestație, Înalta Curte reține, prioritar, că procedura reabilitării judecătorești este reglementată în Capitolul V din Titlul IV al părții speciale a C. proc. pen., prin art. 530 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. stabilindu-se următoarele:

"(1) Cererea de reabilitare judecătorească se formulează de către condamnat (...).

(2) Reabilitarea judecătorească se dispune în cazurile și condițiile prevăzute la art. 166 și 168 din C. pen.

(3) În cerere trebuie să se menționeze: a) adresa condamnatului, iar când cererea este făcută de altă persoană, adresa acesteia; b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea și fapta pentru care a fost pronunțată acea condamnare; c) localitățile unde condamnatul a locuit și locurile de muncă din tot intervalul de timp de la executarea pedepsei și până la introducerea cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la introducerea cererii; d) temeiurile cererii; e) indicații utile pentru identificarea dosarului și orice alte date pentru soluționarea cererii."

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță, după împlinirea unui termen de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani.

În fine, potrivit dispozițiilor art. 168 C. pen., cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții: a) nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166; b) a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă, prin urmare, că, pentru a fi admisă, cererea de reabilitare judecătorească trebuie să fie formulată de persoana căreia i se recunoaște vocație procesuală în acest sens prin art. 530 alin. (1) C. proc. pen., să fie introdusă în termenul prevăzut de art. 166 alin. (1) C. pen. și să îndeplinească condițiile de formă prev. de art. 530 alin. (3) C. proc. pen., precum și cele de fond prev. de art. 168 C. pen.

În contextul acestor considerente teoretice, în baza propriului examen, Înalta Curte constată, concordant Curții de Apel Brașov, că în cauză sunt îndeplinite: condiția prev. de art. 530 alin. (1) C. proc. pen. - în condițiile în care cererea a fost introdusă de către condamnatul A.; condițiile formale de conținut prev. de art. 530 alin. (3) C. proc. pen. - în cuprinsul cererii fiind indicate sediul cabinetului avocatului care a formulat-o, pedeapsa pentru care se cere reabilitarea (pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 67/F din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală) și faptele pentru care a fost pronunțată [infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 C. pen., producerea de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă, prev. de art. 452 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 și deținerea, cu știință, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005], localitățile unde a locuit petentul (satul Frâncești, comuna Frâncești, județul Vâlcea) și locurile de muncă deținute de acesta în intervalul de timp de la liberarea din penitenciar și până la introducerea cererii (în perioada 25.03.2020 - 17.07.2023, angajat al S.C. Avicarvil S.R.L.), precum și temeiurile de drept ale cererii (art. 529, art. 530 și următoarele C. proc. pen., raportat la art. 166 și următoarele C. pen.).

Deopotrivă, în acord cu prima instanță, constată îndeplinită și condiția introducerii cererii de reabilitare în termenul prev. de art. 166 alin. (1) C. pen., reținând că, raportat la durata de 4 ani și 4 luni închisoare a pedepsei rezultante la care a fost condamnat petentul (compusă din două pedepse de câte 2 ani închisoare și o pedeapsă de 3 ani închisoare), termenul de reabilitare de 4 ani prevăzut de art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen. (aplicabil în cauză) a început să curgă, potrivit art. 167 alin. (1) C. pen., la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale. Raportat la mențiunile existente în cazierul judiciar al petentului (care a fost liberat condiționat la 11.97.2018, cu un rest neexecutat de 490 de zile închisoare), această ultimă dată este 16 noiembrie 2019, astfel încât termenul de reabilitare s-a împlinit la 15 noiembrie 2023. Or, prezenta cerere a fost formulată la data de 30 octombrie 2024.

În ceea ce privește condițiile de fond prev. de art. 168 C. pen., Înalta Curte costată însă, contrar primei instanțe, că în cauză este deopotrivă îndeplinită și condiția prev. de lit. b) a textului de lege precitat, iar nu numai cea subscrisă lit. a) a aceleiași norme.

În acest sens, reține că, din actele dosarului (inclusiv cele administrate în contestație), rezultă că petentul nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de 4 ani ce constituie termen de reabilitare [condiția prev. de art. 168 lit. a) C. pen..], și, totodată, că a achitat, integral, cheltuielile judiciare și, parțial, obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, întrucât nu a avut posibilitatea să le îndeplinească în integralitate.

Astfel, prin sentința penală nr. 67/F din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, petentul A. a fost obligat, în solidar, cu coinculpații B. și C., la plata sumei de 864.028 RON, cu titlu de depăgubiri civile către Statul Român-Agenția de Administrare Fiscală, D.G.R.F.P. Brașov, precum și la plata sumei de 5200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Conform chitanței seria x nr. x din 04.06.2018, petentul A. a achitat suma de 5200 RON stabilită în sarcina sa cu titlu de cheltuieli judiciare către stat prin sentința penală sus-menționată, aspect confirmat și prin adresa din 25 martie 2025 emisă de Curtea de Apel Brașov, secția penală, Biroul executări penale .

Totodată, prin adresa MBR_DEC 4901/23.04.2025, A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Structura Colectare, Serviciul executări silite cazuri speciale, a comunicat că din prejudiciul de 864.028 RON stabilit prin aceeași hotărâre, în solidar, în sarcina coinculpaților B., C. și A., petentul A. a achitat suma de 271.137 RON (codebitorul B. achitând - suma de 12.103 RON, iar codebitorul C. - suma de 1.494 RON).

Celelalte înscrisuri depuse la dosar de apărare (adeverința nr. x din 22.04.2025 eliberată de S.C. Avicarvil S.R.L., dosar contestație) dovedesc însă faptul că, după liberarea condiționată din executarea pedepsei în raport de care solicită reabilitarea, respectiv 11.07.2018, petentul a obținut un loc de muncă abia la data de 25.03.2020 (când s-a angajat la S.C. Avicarvil S.R.L.), situație care, în mod rezonabil, nu-i poate fi imputată acestuia, câtă vreme sunt îndeobște cunoscute dificultățile reale de angajare ale persoanelor care au înscrise condamnări în cazierul judiciar.

Aceleași acte relevă și faptul că, pentru postul obținut, în perioada 25.03.2020 - 01.07.2020, petentul a fost remunerat cu suma de 2350 RON/lunar, iar ulterior datei de 01.07.2020 și până la data de 17.07.2023 (când i-a încetat contractul de muncă), cu sume cuprinse între 590 RON și 788 RON/lunar.

Ulterior datei de 17.07.2023, petentul nu a mai obținut venituri, găsirea unei loc de muncă fiind îngreunată atât de condamnarea înscrisă în cazierul său judiciar, cât și de faptul retragerii cetățeniei române, prin Ordinul nr. 714/P/19.04.2023 al Autorității Naționale pentru Cetățenie, document care a fost anulat în anul 2025.

Chiar în contextul unei situații financiare modeste, cum este cea creionată de actele dosarului - și care, în mod firesc, trebuie ajustată prin raportare inclusiv la cheltuielile necesare traiului zilnic în perioada de referință - petentul A. a achitat suma de 271.137 RON din prejudiciul de 864.028 RON, la plata căruia a fost obligat în solidar cu coinculpații B. și C., realizând astfel o îndeplinire parțială, dar însemnată, a obligațiilor civile care îi incumbau în solidar, în condițiile în care suma achitată reprezintă mai mult de o treime din totalul datorat.

Or, în contextul particular al cauzei, o astfel de atitudine relevă buna credință a petentului în îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea definitivă de condamnare, fiind evident că achitarea parțială a despăgubirilor civile la care a fost obligat în solidar, al căror cuantum este unul însemnat, nu s-a datorat relei sale credințe, ci unei imposibilități reale, determinate de cuantumul redus al veniturilor obținute.

Pentru argumentele prezentate, concluzionând, contrar primei instanțe, că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru reabilitarea petentului A., în temeiul art. 535 raportat la art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația formulată de acesta împotriva sentinței penale nr. 3/F din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, va desființa sentința atacată și, în rejudecare:

Va admite cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A..

Va dispune reabilitarea judecătorească a persoanei condamnate A. cu privire la pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 67/F din 6 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Va dispune efectuarea mențiunilor corespunzătoare pe ambele exemplare ale hotărârii judecătorești prin care s-a pronunțat condamnarea pentru care s-a dispus reabilitarea.

Urmare soluției dispuse, în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate cu soluționarea cererii de reabilitare și a contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 3/F din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Desființează hotărârea atacată și, în rejudecare:

Admite cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A..

Dispune reabilitarea judecătorească a persoanei condamnate A. cu privire la pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 67/F din 6 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2013, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 129/A din 30 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Dispune efectuarea mențiunilor corespunzătoare pe ambele exemplare ale hotărârii judecătorești prin care s-a pronunțat condamnarea pentru care s-a dispus reabilitarea.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cererii de reabilitare și a contestației rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 aprilie 2025.