ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 aprilie 2025

Completul de doi judecători de cameră preliminară

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 1 din data de 15 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 377/134/P/2023 din 31.10.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, menținută prin Ordonanța nr. 101/II/2/2024 din data de 18.11.2024 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Împotriva încheierii penale nr. 1 din data de 15 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a formulat contestație petentul A..

Cu prilejul dezbaterilor în cauză, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.

Analizând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7

1

) este definitivă.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, prin încheierea atacată, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 377/134/P/2023 din 31.10.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, menținută prin Ordonanța nr. 101/II/2/2024 din data de 18.11.2024 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel încât Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, potrivit textelor legale sus menționate.

Astfel, potrivit art. 341 alin. (9) C. proc. pen., este susceptibilă de reformare, pe calea contestației, exclusiv încheierea prin care s-a pronunțat soluția prevăzută la alin. (7) pct. 2 lit. c) al aceluiași articol, respectiv încheierea prin care s-a admis plângerea, s-a desființat soluția atacată și s-a dispus începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală.

Așadar, legiuitorul a limitat calea de atac menționată exclusiv la soluția prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., care, însă, nu a fost pronunțată în cauză.

Petentul A. a formulat, astfel, contestație împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. și art. 341 alin. (10) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 1 din data de 15 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 1 din data de 15 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2025.