ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 09 aprilie 2025

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 761/21.06.2024 a Judecătoriei Focșani s-au dispus, printre altele, în baza art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen.., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., de către inculpatul A., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1190/A/03.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 761/21.06.2024 a Judecătoriei Focșani.

În fapt, s-a reținut că inculpatul A., la data de 15.09.2018, în jurul orei 15:00, intenționând să confecționeze un sistem de închidere la nivelul ușii de acces în podul blocului cu nr. 2 de pe str. x din mun. Focșani, a improvizat și folosit un prelungitor electric deteriorat, care a condus la producerea unui scurtcircuit și la declanșarea unui incendiu la nivelul acoperișului, care s-a propagat și la acoperișul de la scara 1 a imobilului și care a distrus și alte bunuri.

III. Împotriva deciziei penale nr. 1190/A/03.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs în casație inculpatul A., prin e-mail, la data de 08.01.2025, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarului de recurs în casație al Curții de Apel Galați. Cererea a fost formulată prin apărător ales, avocat B., în baza împuternicirii avocațiale nr. 2/2025, aflată în dosarul de recurs în casație al instanței de apel, la fila nr. x.

Prin cererea formulată la data de 08.01.2025, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), solicitând admiterea recursului în casație, achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. și lăsarea nesoluționată a laturii civile.

Astfel, a apreciat că nu a încălcat vreo normă prevăzută în lege, ca act normativ primar emis de Parlament sau de Guvern pe baza delegării legislative, privind exploatarea instalațiilor și/sau dispozitivelor electrice care să contureze în mod explicit, neechivoc, o conduită nelegală și, pe cale de consecință, culpa în folosirea acestora.

În concret, conduita inculpatului, cea care ar fi generat incendiul/distrugerea, constând în improvizarea și folosirea unui prelungitor electric deteriorat care a condus la producerea unui scurtcircuit și declanșarea unui incendiu, ar fi trebuit să fie în dezacord cu o prevedere legală expresă care să-1 fi obligat pe inculpat la o anumită acțiune sau inacțiune.

În acest sens, a apreciat că art. 255 alin. (1) din C. pen. incriminează distrugerea din culpă, însă culpa la care se referă textul de lege trebuie analizată, din perspectiva răspunderii penale, prin raportare la o prevedere legală expresă pe care inculpatul ar fi nesocotit-o, respectiv la o anumită conduită prescrisă de lege și nerespectată de acesta. Conduita antisocială a inculpatului și caracterul infracțional trebuie descrise de către legiuitor, prin lege, act normativ înțeles ca act formal adoptat de Parlament, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituție (sau de Guvern, în delegarea legislativă).

Or, în rechizitoriu, în sentință și în decizie se face referire la faptul că prevederile legale încălcate de inculpat ce ar fi condus la incendiu și distrugere ar fi reprezentate de Indicativul nr. 17/2011 și O.M.A.I. nr. 163/2007 privind proiectarea, execuția și exploatarea instalațiilor electrice de joasă tensiune, interzicerea utilizării aparatelor electrice, cablurilor electrice, prizelor, întrerupătoarelor, dispozitivelor de protecție cu defecțiuni sau improvizații, interzicerea depozitării de materiale combustibile sau inflamabile în podurile clădirilor.

Or, a apreciat că aceste prevederi fac parte însă din legislația secundară, adoptată de organele puterii executive și, prin urmare este inadmisibil a se califica o faptă ca fiind infracțiune pe ipoteze normative adoptate prin ordine/hotărâri ale organelor administrative.

A solicitat să se aibă în vedere că din rechizitoriu și din actele de urmărire penală nu rezultă norma prevăzută de lege (ca act adoptat de Parlament) care îl obliga pe inculpat, de exemplu, să folosească sau să nu folosească un anumit tip de dispozitiv electric sau care să stabilească limitele folosirii acestui dispozitiv și a instalației electrice a apartamentului său, iar culpa și limitele în care aceasta este incriminată trebuie circumscrise încălcării unei dispoziții legale exprese.

Pentru identitate de argumente, a arătat că la aprecierea existenței culpei în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă în cazul unui accident de circulație se are în vedere încălcarea de către făptuitor a unei norme din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cum ar fi, de exemplu, încălcarea obligației de a acorda prioritate.

În altă ordine de idei, a arătat că simpla producere a unor pagube ca urmare a acțiunii/inacțiunii unei persoane nu este de natură să conducă automat la concluzia existenței unei infracțiuni, iar în absența oricărei prevederi din lege care să reglementeze, în concret, folosirea unui dispozitiv electric și limitele și condițiile unei astfel de utilizări și care să prescrie o anumită conduită subiectelor de drept, faptele inculpatului nu pot constitui infracțiune, în sensul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Pe de altă parte, a considerat că nu acțiunea comisivă a inculpatului a fost determinantă în producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv în producerea distrugerii prin incendiere. În absența structurii reprezentate de pod și acoperiș, simplul scurtcircuit produs pe terasa blocului nu ar fi avut potențial pirogen, iar incendiul nu ar fi avut loc.

De asemenea, conform rechizitoriului, inițierea și propagarea rapidă a focului au fost favorizate în primul rând de depozitarea diverselor materiale combustibile în podul blocului, aspect consemnat și în procesele-verbale întocmite de I.S.U.

În susținerea celor arătate, a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr. 230/2017 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, unde la alin. (2) se prevede că sunt în răspunderea juridică a tuturor proprietarilor sau a reprezentanților acestora, după caz, consecințele neluării măsurilor de organizare și funcționare cu privire la administrarea și gestiunea proprietății comune.

Față de aceste dispoziții, a apreciat că răspunderea juridică pentru prejudiciul cauzat de incendiul produs într-un spațiu comun (pod/acoperiș), spațiu/structură edificat(ă) nelegal, fără autorizație de construire, și folosit(ă) contrar normelor (prin depozitarea de materiale combustibile), este imputabilă tuturor celor care, prin acțiune sau prin inacțiune/omisiune, nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit în mod necorespunzător obligațiile legale, respectiv asociației de proprietari și tuturor proprietarilor.

A conchis că toate aspectele de fapt imputate inculpatului au fost circumscrise ilicitului penal, deși nu s-a indicat legea sau actul normativ asimilat legii care ar prescrie o anumită conduită, comisivă sau omisivă, subiectului de drept destinatar al normei.

Cu privire la latura civilă, a apreciat că aceasta trebuie lăsată nesoluționată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 433-451 C. proc. pen.

IV. Prin încheierea din 26.02.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1190/A/03.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.

V. Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 26.02.2025, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul-inculpat ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, în esență, că fapta pentru care s-a dispus încetarea procesului penal nu este prevăzută de legea penală, întrucât inculpatul nu a încălcat vreo normă prevăzută de lege, ca act normativ primar care să contureze neechivoc o conduită nelegală și, în consecință, culpa acestuia.

Pe de altă parte, a invocat faptul că nu acțiunea comisivă a inculpatului a fost determinată în producerea rezultatului socialmente periculos.

În analiza conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, respectiv că inculpatul A., la data de 15.09.2018, în jurul orei 15:00, intenționând să confecționeze un sistem de închidere la nivelul ușii de acces în podul blocului cu nr. 2 de pe str. x din mun. Focșani, a improvizat și folosit un prelungitor electric deteriorat, care a condus la producerea unui scurtcircuit și la declanșarea unui incendiu la nivelul acoperișului, care s-a propagat și la acoperișul de la scara 1 a imobilului și care a distrus și alte bunuri, precum și de la încadrarea juridică reținută de aceeași instanță: art. 255 alin. (1) C. pen. - distrugere din culpă.

În ceea ce privește prevederea faptei în legea penală și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte notează că, potrivit art. 255 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de distrugere din culpă: Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparține făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârșită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc și dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri.

Din analiza normei de incriminare, rezultă că pentru existența infracțiunii este necesară întrunirea următoarelor condiții: să se producă distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun, chiar dacă acesta aparține făptuitorului, acțiunea/inacțiunea făptuitorului să fie caracterizată de culpă, fapta să fie săvârșită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc și să fie de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri.

Procedând la examinarea acestor condiții prin raportare la speța de față, fără a antama latura subiectivă care în aceste condiții implică reaprecierea materialului probator, Înalta Curte constată că fapta inculpatului este prevăzută de legea penală și întrunește la nivel obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere din culpă.

Astfel, elementul material al laturii obiective a constat în distrugerea acoperișului blocului nr. 2 situat în mun. Focșani, pe str. x a imobilului.

În ceea ce privește acțiunea de distrugere, aceasta s-a realizat prin incendiere urmare a improvizării și folosirii unui prelungitor electric deteriorat ce a condus la producerea unui scurtcircuit electric, declanșând focul la nivelul podului imobilului anterior menționat.

Referitor la această conduită a inculpatului, instanța de apel, evaluând coroborat materialul probator, și-a format convingerea, argumentată, că în după-amiaza zilei de 15.09.2018, inculpatul a folosit un prelungitor electric, asupra căruia efectuase unele improvizații (inițial prelungitorul avea lungimea de 5 metri, iar la momentul producerii incendiului avea 8 metri întrucât inculpatul l-a prelungit cu 3 metri în partea dinspre ștecher și a izolat zona îmbinării cu o porțiune de copex) pentru a efectua unele lucrări în podul blocului, prelungitor pe care l-a scos în afara apartamentului printr-o gaură din tavanul băii. În momentul în care a introdus ștecherul de la prelungitor într-un alt prelungitor din baie, care era conectat la o priză de pe hol, a constatat că s-au oprit din funcționare radioul și televizorul, astfel că și-a dat seama că a sărit o siguranță și s-a produs un scurtcircuit.

Ulterior, inculpatul a verificat siguranțele de la panoul electric din interiorul locuinței, după care, dându-și seama că a sărit siguranța de la parterul blocului, a mers să verifice acest aspect, ocazie cu care a constatat că era sărită una din siguranțele de 32 amperi, însă nu avea asupra sa cheia de la lacătul ce asigura ușa de la panou. Când a urcat la etajul patru a auzit zgomot de geam spart în zona podului și a văzut flăcări în pod, a anunțat un vecin să sune la 112, după care a mers în apartamentul său, unde a constatat cu privire la cablul prelungitorului pe care îl trăsese în pod că prezenta urme de topire în zona plafonului.

Nu în ultimul rând, acțiunea inculpatului a fost de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, imobilul afectat fiind un bloc de locuințe comune. Astfel, a acțiunea inculpatului a creat o stare de pericol atât la adresa locatarilor celor două imobile, cât și la adresa bunurilor acestora. Este de precizat că legea nu impune ca starea de pericol să se fi produs efectiv.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile privind existența infracțiunii de distrugere din culpă din punct de vedere al laturii obiective, în cazul de față producându-se distrugerea, prin incendiere, a acoperișurilor a două imobile, acțiunea fiind de natură să pună în pericol alte bunuri sau persoane.

În ceea ce privește criticile inculpatului, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate.

Un prim aspect invocat de inculpat a vizat faptul că nu i se poate imputa o conduită nelegală, respectiv existența unei culpe, întrucât nu încălcat vreo normă prevăzută de legislația primară care îi impunea un anumit comportament.

Înalta Curte nu poate primi o astfel de critică, având în vedere că norma de incriminare reglementă în art. 255 alin. (1) C. pen. nu impune pentru existența infracțiunii ca acțiunea de distrugere să se fi produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale, ci este suficient ca prin conduita făptuitorului, săvârșită prin modalitățile alternative, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. proc. pen. (incendiere, explozie sau alte asemenea mijloace) să se producă distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun, în același timp fapta fiind de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri.

Așadar, infracțiunea există chiar și în situația în care conduita inculpatului nu este contrară legii (de exemplu aprinderea unei lămpi sau a unei lumânări pentru iluminat), însă se produce urmarea imediată (producerea unei pagube, respectiv distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun) prin modalitățile alternative anterior menționate. De asemenea, este necesar ca fapta să fie de natură a pune în pericol alte persoane sau bunuri.

Pe de altă parte, chiar dacă legea nu impune o astfel de condiție, instanța de apel a reținut încălcarea unor norme, respectiv a Normativului pentru proiectarea, execuția și exploatarea instalațiilor electrice aferente clădirilor, Indicativul I7/2011, și OMAI nr. 163/2007 (art. 51, 63, 116 și 118) care se referă în special la interzicerea utilizării aparatelor electrice, cablurilor electrice, prizelor, întrerupătoarelor, dispozitivelor de protecție cu defecțiuni sau improvizații, precum și interzicerea depozitării de materiale combustibile sau inflamabile în podurile clădirilor.

În altă ordine de idei, inculpatului nu i se reproșează acțiunea de a fi folosit un prelungitor în scopuri casnice, ci i se impută faptul că urmare a neglijenței sale de a folosi acel prelungitor improvizat și deteriorat s-a produs un scurt circuit electric care a determinat aprinderea și incendierea acoperișurilor celor două imobile, conduită care fost de natură să pună în pericol ceilalți locatari și bunurile acestora.

În argumentarea acestei teze, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere, ca identitate de argumente, infracțiunea de vătămare corporală din culpă în cazul unui accident de circulație.

Această comparație nu poate fi primită.

Dacă în cazul distrugerii din culpă nu se cere pentru existența infracțiunii încălcarea unor dispoziții legale, în cazul vătămării corporale din culpă, în varianta invocată de inculpat, ca și în cazul uciderii din culpă în formă agravată, legiuitorul a reglementat expres că infracțiunea există doar când vătămarea corporală sau uciderea din culpă se produce ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale.

În cazul de față, textul penal incriminator de la art. 255 alin. (1) C. pen. reprezintă o normă penală de sine stătătoare, în timp ce în cazul vătămării corporale din culpă, invocată de inculpat, în forma prevăzută la art. 196 alin. (2) și (3) C. pen., textul legal are natura juridică a unei norme incomplete, norma completatoare putând consta fie în dispoziții din legea primară, fie în norme stipulate în legislația secundară.

Prin urmare, condițiile de răspundere penală fiind diferite, nu se poate realiza o paralelă între vătămarea corporală din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și distrugerea din culpă, unde nu se cere, pentru existența infracțiunii, încălcarea unor norme legale.

Este neîntemeiată și critica referitoare la faptul că nu acțiunea comisivă a inculpatului a fost determinantă în producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv în producerea distrugerii prin incendiere, întrucât în absența structurii ridicată ilegal, reprezentată de pod și acoperiș, simplul scurtcircuit produs pe terasa blocului nu ar fi avut potențial pirogen, iar incendiul nu ar fi avut loc.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte reține că nu existența structurii reprezentată de pod și acoperiș, chiar dacă aceasta a fost realizată fără respectarea normelor legale/fără autorizație, a reprezentat factorul declanșator pentru urmarea imediată prevăzută de norma de incriminare, respectiv distrugerea acoperișurilor celor două imobile și potențiala stare de pericol pentru celelalte persoane sau bunuri.

În speța de față, conduita inculpatului, de a improviza și folosi un prelungitor electric deteriorat, a fost cea care a produs urmarea socialmente periculoasă, respectiv distrugerea acoperișurilor celor două imobile, prin producerea unui scurtcircuit și declanșarea unui incendiu la nivelul acoperișului.

Deși este adevărat că au existat alți factori care au favorizat propagarea incendiului, instanța de apel statuând în acest sens, nu aceștia au condus la declanșarea incendiului, ci improvizațiile efectuate de inculpat la instalația electrică din apartamentul său și folosirea unui prelungitor artizanal conectat la o instalație electrică, de asemenea improvizată.

În raport de considerentele prezentate, Înalta Curte, constată că fapta inculpatului A., astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de instanța de apel, este prevăzută de legea penală și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere din culpă, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., motiv pentru care:

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1190/A din data de 03 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1190/A din data de 03 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 aprilie 2025.