ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 204/2025

Ședința publică din data de 06 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 474 din 09 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2024, s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din 09 octombrie 2017, în dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținută prin ordonanța nr. 159/II/2/2024 din 27 august 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și a fost obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Analizând plângerea formulată de petentul A., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți a constată că, din cuprinsul actelor dosarului, reiese că la data de 15.03.2023, petentul A. a formulat plângere penală făcând referire la ordonanța de clasare din 09 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. S-a considerat că aceasta constituie o plângere împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța menționată, sens în care a fost soluționată de procurorul șef al secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care a respins ca nefondată plângerea împotriva ordonanței de clasare nr. 848/P/2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din data de 09.10.2017.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, urmare a adresei formulate de Curtea de Apel Craiova prin care a solicitat să se comunice dacă împotriva ordonanței nr. 848/P/2017 din 09 octombrie 2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petentul a formulat plângere la procurorul general, iar în caz afirmativ, să fie înaintate dovezile de comunicare, prin adresa din 15 februarie 2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a transmis faptul că împotriva soluției de clasare din data de 19.10.2017 dispusă în dosarul nr. x/2017, petentul nu a formulat în temeiul art. 339 C. proc. pen.. .

În plângerea formulată la judecătorul de cameră preliminară petentul a menționat că nu a formulat plângere împotriva soluției emise în dosarul nr. x/2017, respectiv nu a formulat plângeri întemeiate pe dispozițiile art. 339 C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că sesizarea petentului a fost apreciată de procuror ca fiind o plângere împotriva soluției de clasare, pe care a soluționat-o pe fondul său. De asemenea, a constatat că sesizarea sa a intervenit după o perioada îndelungată de la momentul dispunerii de către procuror a ordonanței de clasare, după aproximativ 6 ani.

În ceea ce privește soluția impusă în prezenta cauză, ca urmare a constatării tardivității plângerii depuse la procurorul ierarhic superior, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că formularea unei plângeri în aceste condiții (cu încălcarea dispozițiilor art. 339 alin. (4) și 340 C. proc. pen..), atrage sancțiunea tardivității.

Parcurgerea fazei plângerii adresate procurorului ierarhic superior este obligatorie înaintea sesizării instanței, iar tardivitatea sesizării în această etapă, prealabilă și necesară, nu poate fi acoperită prin plângerea formulată ulterior, la judecător, în termen.

Procedura prealabilă (la procurorul ierarhic superior) nu este facultativă, iar nesocotirea sa, prin neexercitarea în termen, devine un fine de neprimire în cazul sesizării instanței.

Împotriva încheierii nr. 474 din 09 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2024, contestatorul A. a formulat contestația în anulare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, sub nr. x/2025, fiind acordat termen aleatoriu la data de 06 mai 2025.

Examinând cu prioritate admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul A., în limitele prevăzute de dispozițiile art. 431 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea drepturilor procesuale și al pronunțării unei noi hotărâri cu respectarea prevederilor legale. Procedura de judecată a contestației în anulare presupune două etape, și anume admiterea în principiu și judecata pe fond după admiterea în principiu a contestației.

Astfel, instanța examinează cu prioritate îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a contestației în anulare, condiții ce rezultă din prevederile art. 426-428 C. proc. pen.. și ale art. 431 alin. (2) C. proc. pen.. prin care se verifică dacă cererea de contestație în anulare privește hotărâri penale definitive, dacă este formulată de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivele concrete invocate în susținerea căii extraordinare de atac se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 426 C. proc. pen.. și dacă în sprijinul contestației sunt depuse ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 426 C. proc. pen..:,Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare (…)

Astfel, sunt supuse contestației în anulare numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, prin care instanța se pronunță potrivit art. 396 alin. (1) și/sau art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., când instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal, iar prin aceeași hotărâre se pronunță și asupra acțiunii civile.

Interpretând textele de lege anterior menționate, se constată că nu pot fi supuse contestației în anulare hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei, consecința fiind respingerea cererii, ca inadmisibilă.

Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate privi doar hotărârile enumerate de art. 426 C. proc. pen.. și poate fi formulată numai în cazurile expres prevăzute în același articol la lit. a)-i) din același act normativ, singurele apte a provoca o reexaminare a cauzei penale.

În cauză, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii nr. 474 din 09 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2024, prin care s-a a respins, ca tardivă, plângerea formulată de acesta împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din 09 octombrie 2017, în dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, menținută prin ordonanța nr. 159/II/2/2024 din 27 august 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

Așadar, Înalta Curte constată că hotărârea ce formează obiectul contestației în anulare formulate de contestator nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 426 C. proc. pen.., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, contestatorul exercitând calea extraordinară de atac a contestației în anulare împotriva unei hotărâri pentru care legea nu prevede posibilitatea de reformare prin această cale de atac.

În aceste condiții, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 426-428 C. proc. pen.. și art. 431 alin. (2) C. proc. pen.. și, în consecință, va respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 474 din 09 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2024.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 474 din 09 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 mai 2025.