ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 180/2025

Ședința publică din data de 22 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 8 aprilie 2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În cuprinsul cererii de strămutare, petentul a arătat, în esență, că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Craiova este afectată dată fiind calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a persoanelor vătămate din cauza a cărei strămutare se solicită, care personal și intermediat, prin colegii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, DIICOT-Serviciul teritorial Craiova, Direcția Națională Anticorupție-Serviciul teritorial Craiova și parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova instigă pe judecătorii cauzei să săvârșească infracțiuni. A susținut că, din acest motiv, judecătorii cauzei nu mai sunt independenți, nu se supun legii, nu îi respectă drepturile procesuale, au o conduită necorespunzătoare, caracterizată prin încălcarea normelor de drept material și procesual.

Totodată, a arătat că urmărirea penală este lovită de nulitate, având în vedere că Parchetul de pe lângă judecătoria Craiova este subordonat ierarhic DIICOT-Serviciul teritorial Craiova, instituție în cadrul căreia persoanele vătămate au calitatea de procuror, astfel încât, prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 302/2017, nu avea competența materială de a efectua urmărirea penală în cauză.

De asemenea, a susținut că Parchetul de pe lângă judecătoria Craiova a încălcat, în mod intenționat, dispozițiile art. 5 alin. (2) din C. proc. pen., precum și obligația de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului, pentru ca persoanele vătămate să nu dobândească calitatea de suspect în cauză în raport de infracțiunile pe care le-au săvârșit.

A afirmat că persoanele vătămate sunt cele care în realitate au efectuat urmărirea penală în cauză, a condus activitatea procurorilor de caz, răzbunându-se pe petent pentru plângerile, denunțurile și căile de atac extraordinare pe care le-a formulat și în care a arătat că a fost cercetat abuziv în Dosarul nr. x/2019, procurorul falsificând, ticluind și producând probe cu privire la infracțiunile de punerea în circulație de valori falsificate și deținerea unor instrumente de plată electronică ce conțin date bancare nereale.

A mai arătat că, în cauză, probele pe care se întemeiază acuzația cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj sunt administrate cu încălcarea dispozițiilor art. 101 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., fapta fiind comisă în condițiile cauzelor justificative și de neimputabilitate (constrângere morală, stare de necesitate, exces neimputabil), în condițiile în care persoanele vătămate se răzbuna pe petentul aflat în executarea pedepsei, împreună cu directorii penitenciarului și alte cadre și deținuți, pe care i-au instigat să îl sancționeze în mod abuziv, să îl intimideze, să îl persecute, pentru ca acesta să nu mai formuleze plângeri, denunțuri și căi extraordinare de atac.

În motivarea cererii de strămutare, petentul a făcut referire și la conținutul plângerilor formulate și persoanele acuzate de săvârșirea de infracțiuni, precizând că aspectele prezentate au fost detaliate în plângerea transmisă la Dosarul nr. x/2024. În finalul cererii de strămutare, petentul arată că amenință cu moartea persoanele indicate și dorește să fie prezentat în fața instanței supreme pentru a-i amenința verbal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 aprilie 2025, sub nr. x/2025.

În temeiul art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Craiova.

Prin informațiile transmise în conformitate cu art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., a fost prezentat obiectul și parcursul cauzei a cărei strămutare s-a solicitat.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey vs. Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt vs Danemarca).

Examinând, în aceste coordonate de principiu, împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte reține următoarele:

Petentul A. își întemeiază cererea pe existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Craiova este afectată datorită calității de procuror la DIICOT-Serviciul teritorial Craiova a persoanelor vătămate, prin intermediul căreia au exercitat acte de instigare asupra organelor de urmărire penală și judecătorilor cauzei, care nu au mai respectat obligația de imparțialitate.

În jurisprudența sa, Înalta Curte a reținut constat că deținerea de către una dintre părți a calității de magistrat nu poate conduce de plano la suspiciunea rezonabilă de parțialitate, fiind imperativ ca o astfel de concluzie să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorului este lezată. Totodată, a subliniat că "reglementând strămutarea ca mijloc procedural de care se poate uza în cursul judecății, legiuitorul a instituit, limitativ, ca temeiuri ale strămutării, printre altele, doar suspiciunile cu privire la imparțialitatea judecătorilor, nu a procurorilor. Prin urmare, toate argumentele petentului relativ la conduita procurorului nu se raportează pertinent la instituția strămutării și nu pot fundamenta o eventuală admitere a cererii."

În speță, argumentele prezentate de către petent în susținerea cererii de strămutare, relativ la modalitatea pretins abuzivă în care s-a efectuat urmărirea penală în cauza a cărei strămutare se solicită, precum și în alte cauze în care acesta a fost parte, pun în discuție exclusiv conduita organelor de urmărire penală, nu a judecătorilor instanței pe rolul căreia se află în prezent cauza, și nu pot justifica o temere de parțialitate a instanței.

Nici susținerile petentului în sensul că parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova ar fi subordonat ierarhic Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT sau cele referitoare la calitatea persoanelor vătămate de procuror în cadrul DIICOT-Serviciul teritorial Craiova nu pot pune în discuție imparțialitatea tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află Dosarul nr. x/2022, relația de colegialitate relevată, inerentă în contextul modului de organizare actuală a instanțelor judecătorești, nefiind de natură să justifice dubii legitime cu privire la posibila influențare a soluționării cauzei din perspectiva unui observator obiectiv, în condițiile în care funcțiile deținute de aceștia nu se coroborează și cu alte elemente care să o susțină.

De asemenea, afirmațiile petentului vizând potențiala influență negativă pe care procurorul B. ar fi exercitat-o asupra judecătorilor Curții de Apel Craiova, dar și asupra celorlalte instanțe și unități de parchet craiovene, nu sunt confirmate de date din cuprinsul dosarului de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței. Or, simpla părere sau supoziție că anumite împrejurări pot determina o judecată părtinitoare a cauzei, chiar dacă este susținută de bună-credință, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă justificată obiectiv, care trebuie să se bazeze pe fapte sau împrejurări verificabile, de natură a crea unui observator neutru suspiciunea că imparțialitatea judecătorilor unei instanțe este afectată.

În plus, petentul nu se poate preleva în susținerea cererii de strămutare pe conduita sa procesuală inadecvată, dată de folosirea unor expresii indecente ori cu conținut amențător, utilizate inclusiv în prezenta cerere, astfel de argumente reprezentând o încălcare a principiului nemo auditur propriam trupitudinem allegans.

În ceea ce privește aspectele de nelegalitate invocate de către petent cu privire la actele de urmărire penală ori măsurile procesuale dispuse de către Curtea de Apel Craiova în cauza a cărei strămutare se solicită, Înalta Curte notează că nu pot fi luate în considerare din perspectiva eventualei admiteri a cererii de strămutare. Obiectul analizei în prezenta procedură este "doar baza aparentă a suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit, legalitatea sau temeinicia soluțiilor dispuse de judecătorii aceleiași instanțe în diferite faze procesuale ale cauzei." Susținerile petentului reprezintă apărări pe fondul acuzației și vor fi examinate cu ocazia soluționării apelului declarat ori în celelalte căi de atac prevăzute de lege, în măsura în care vor fi exercitate.

Față de aceste considerente și având în vedere că petentul nu a invocat alte împrejurări care să ridice suspiciuni de parțialitate cu privire la toți magistrații instanței, precum și informațiile transmise de către Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte apreciază că temerile petentului A. nu sunt justificate și, pe cale de consecință, va respinge, ca nefondată, cererea de strămutare.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2025.