ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 aprilie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Curtea Militară de Apel București și Curtea de Apel București, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25.07.2024, a fost formulată o cale de atac intitulată "recurs", împotriva sentinței penale nr. 1 din 25 decembrie 1989 a Tribunalului Militar Teritorial București, privindu-i pe inculpații Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena.

Prin decizia penală nr. 62/A din data de 18.09.2024, pronunțată în dosarul nr. x/1989, Curtea Militară de Apel București a admis excepția de necompetență după calitatea persoanei și, în temeiul art. 50 raportat la art. 38 și art. 39 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

În acest sens, Curtea Militară de Apel București a constatat că respectiva cale de atac vizează o sentință a Tribunalului Militar Teritorial București, pronunțată în data de 25 decembrie 1989, în care au fost condamnate două persoane ce nu aveau calitatea de militar, respectiv Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu. Ca atare, având în vedere hotărârea CEDO Maszni împotriva României din 21.09.2006, dar și competența conferită instanțelor militare de Legea nr. 135/2010, a apreciat că nu este competentă după criteriul calității persoanei să judece prezenta cale de atac, aceasta revenind instanței civile.

Totodată, în ceea ce privește instanța competentă, a apreciat că aceasta este Curtea de Apel București, ambii inculpați domiciliind în București, iar activitatea infracțională desfășurându-se cel puțin în parte în același loc.

Prin decizia penală nr. 247/A din data de 20.02.2025, pronunțată în dosarul nr. x/1989, Curtea de Apel București, secția I Penală, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu de către instanță.

Conform art. 50 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții Militare de Apel București.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza instanței ierarhic superioară comună, Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel București a constat că, prin sentința penală nr. 1 din 25 decembrie 1989 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul nr. x/1989, inculpații Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena au fost condamnați la pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunilor de genocid, prevăzută de art. 357 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. 1968, subminarea puterii de stat, prevăzută de art. 162 alin. (1) C. pen. 1968, acte de diversiune, prevăzută de art. 163 C. pen. 1968 și subminarea economiei naționale, prevăzută de art. 165 alin. (2) C. pen. 1968, toate cu aplicarea art. 33-34 și art. 41 alin. (2) C. pen. 1968.

În considerentele hotărârii, Tribunalul Militar Teritorial București a reținut că este legal sesizat în legătură cu faptele imputate inculpaților, deoarece, potrivit art. 28 pct. 1 lit. b)-c) C. proc. pen. 1968, asemenea fapte sunt de competența sa, iar inculpații nu mai aveau vreo calitate oficială, întrucât au fost destituiți din toate funcțiile pe care le-au deținut.

Conform procesului-verbal întocmit pe data de 25.12.1989 a fost constatat că inculpații nu declară recurs "împotriva ori mișcării hotărârii".

Potrivit procesului-verbal din 25.12.1989 pedeapsa capitală a fost pusă în executare pe 25.12.1989 ora 14:45.

Reținând că instanța militară a avut în vedere criteriul calității persoanei, respectiv inexistența calității de militar a inculpaților Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu, Curtea de Apel București a subliniat că acest criteriu este relevant exclusiv din perspectiva judecării în primă instanță a cauzei, etapă procesuală care însă a fost depășită, fiind necesară stabilirea competenței instanței care va soluționa calea de atac împotriva sentinței penale pronunțate de către Tribunalul Militar Teritorial București.

Pentru stabilirea competenței materiale și funcționale a instanței învestite cu o cale de atac, cele două criterii relevante sunt instanța care a pronunțat hotărârea și tipul hotărârii împotriva căreia a fost declarată calea de atac.

Acesta este motivul pentru care în situațiile în care prima instanță pronunță o hotărâre cu încălcarea competenței materiale sau după calitatea persoanei a instanței ierarhic superioare, calea de atac va fi soluționată de către instanța competentă prin raportare la instanța care a pronunțat hotărârea atacată.

Instanța de apel astfel învestită va desființa hotărârea și va păstra cauza pentru competentă soluționare în primă instanță (spre ex., inculpatul este notar, judecata în primă instanță urmând să se realizeze de către curtea de apel) sau va trimite cauza spre competentă soluționare de către tribunal.

Același raționament este respectat și în cazul competenței funcționale raportat la contestațiile declarate împotriva încheierilor prin care prima instanță se pronunță asupra măsurilor preventive. Dacă încheierea în primă instanță este pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară, contestația declarată conform art. 205 C. proc. pen. va fi soluționată de către completul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, chiar dacă până la momentul soluționării contestației procesul penal a trecut în faza de judecată.

Prin urmare, indiferent de existența sau inexistența calității de militar a inculpaților condamnați de către prima instanță, cele două criterii relevante pentru stabilirea competenței instanței care va soluționa calea de atac împotriva sentinței sunt instanța care a pronunțat această sentință, respectiv Tribunalul Militar Teritorial București și împrejurarea că prin sentință este pronunțată o soluție asupra temeiniciei laturii penale.

Totodată, Curtea are în vedere și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 255/2013 privind modificările intervenite la momentul intrării în vigoare a noului C. proc. pen., în special în ceea ce privește art. 20 alin. (5), respectiv că prin aplicarea dispozițiilor alin. (1)-(4), tribunalele militare București, Cluj, Iași și Timișoara devin echivalente în grad tribunalelor.

Așadar, avându-se în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea nr. 255/2013 și art. 39 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat ca fiind competentă material și funcțional pentru soluționarea căii de atac Curtea Militară de Apel București.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea Militară de Apel București, reținând următoarele:

Potrivit art. 38 alin. (2) C. proc. pen., "curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de judecătorii și de tribunale".

Conform art. 39 alin. (2) C. proc. pen., "curtea militară de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de tribunalele militare".

Astfel, se constată că, legiuitorul a stabilit instanța competentă material și funcțional să soluționeze calea de atac a apelului prin raportare exclusiv la instanța care a judecat cauza în primă instanță.

În speță, cauza de află în calea de atac declarată de A. împotriva sentinței penale nr. 1 din 25 decembrie 1989, prin care Tribunalul Militar Teritorial București a soluționat, în primă instanță, cauza penală privind pe inculpații Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena.

Prin urmare, raportat la dispozițiile ce reglementează competența materială și funcțională a instanțelor judecătorești, competentă este Curtea Militară de Apel București, aceasta fiind, de altfel, instanța ierarhic superioară în grad tribunalelor militare București, Cluj, Iași și Timișoara, care, conform reglementării procesual penale în vigoare, sunt echivalente în grad tribunalelor.

Împrejurarea că inculpații nu aveau calitatea de militar la momentul judecării cauzei penale în primă instanță nu are aptitudinea de a modifica, în calea de atac, competența materială și funcțională a instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată, în lipsa unei reglementări legale în acest sens, stabilirea competenței instanțelor judecătorești în funcție de criteriul calității persoanei fiind prevăzută expres numai în faza judecării cauzei în primă instanță.

În consecință, Înalta Curte va stabili că instanța competentă a soluționa cauza privind apelul declarat de A. împotriva sentinței penale nr. 1/1989 a Tribunalului Militar Teritorial este Curtea Militară de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind apelul declarat de A. împotriva sentinței penale nr. 1/1989 a Tribunalului Militar Teritorial, în favoarea Curții Militare de Apel București, instanță căreia i se trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2025.