ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 130/2025

Ședința publică din data de 25 martie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare formulată în cauză, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la o altă instanță egală în grad, considerând că există o suspiciune rezonabilă că actul de justiție este afectat, criticând modul în care s-a desfășurat judecarea cauzei în apel. Astfel, a arătat că, deși inițial i-a fost admisă cererea de audiere a unor martori, ulterior aceasta a fost respinsă ca nefiind utilă cauzei. În opina petentului, procesul nu a fost echitabil, iar o altă contestație în anulare formulată a fost respinsă, ceea ce conduce la concluzia că și această cerere aflată pe rolul Curții de Apel Bacău îi va fi respinsă.

Potrivit art. 72 alin. (6) C. proc. pen.., au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Bacău care au fost transmise la dosarul cauzei.

În informațiile transmise s-a menționat că prin sentința penală nr. 123 din 06.03.2023, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr. x/2022, a fost condamnat inculpatul A. la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A., iar prin decizia penală nr. 385 din 11.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x 1/260/2022, s-a respins apelul ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare contestatorul A., înregistrată la Curtea de Apel Bacău la data de 31.01.2025 sub nr. x/2025 cu prim termen de judecată la data de 13.03.2025, completul de judecată Al 2. La termenul de judecată din data de 13.03.2025 s-a amânat pronunțarea în cauză la data de 02.04.2025.

Curtea de apel a apreciat că motivele concrete invocate de petent în susținerea cererii de strămutare ar putea fi circumscrise doar în termeni generali, dispozițiilor art. 71 C. proc. pen.., însă nu determină concluzia potrivit căreia acesta nu beneficiază de o judecată imparțială și obiectivă a cauzei. În raport de motivele invocate, s-a considerat că nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei sau la concluzia că, pe rolul acestei instanțe, nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil, astfel că ă nu există motive legale și temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare.

Examinând cererea formulată de petentul A., în raport de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Conform art. 74 alin. (2) C. proc. pen.., în cazul în care găsește cererea întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curții de la care se solicită strămutarea. Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe. La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, pentru a se stabili dacă imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din motive care țin de împrejurările cauzei ori calitatea părților. Una din cerințele esențiale pentru buna înfăptuire a justiției este încrederea deplină a justițiabilului în organele judiciare. Neîncrederea în felul în care ar fi îndeplinite atribuțiile de serviciu ar zdruncina autoritatea hotărârilor și ar submina prestigiul organelor judiciare și al justiției. Astfel, suspiciunea poate privi individual pe unul sau mai mulți judecători sau în mod colectiv pe toți subiecții procesuali oficiali care lucrează în numele și pentru un organ judiciar penal.

Suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil, contra tuturor subiecților procesuali oficiali care îndeplinesc atribuțiile ce intră în competența funcțională a unui organ judiciar, așa încât aceasta se răsfrânge asupra capacității subiective a însuși organului judiciar respectiv. În situația unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competență teritorială a soluționării cauzei între instanțe de judecată de același grad.

Suspiciunea individuală este îndreptată personal, față de un magistrat sau față de mai mulți magistrați, în acest ultim caz, motivele putând fi similare sau diferite față de fiecare magistrat. În cazul suspiciunii individuale, mijlocul procedural îl constituie excepția de incompatibilitate care trebuie să fie invocată și analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecții procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivității sau imparțialității. Remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil, a judecătorului suspicionat, pe calea abținerii sau recuzării în cursul soluționării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestației în anulare.

Drept urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței. Motivele temeinice care pot susține o cerere de strămutare sunt diferite de cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal. În cazul strămutării, motivele nu privesc - personal - judecătorii, ci condițiile în care o instanță penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză.

Raportat la cele ce preced, care stabilesc cadrul procesual în care poate fi soluționată o cerere de strămutare, Înalta Curte, verificând actele dosarului, consideră că nu este incident art. 71 C. proc. pen.., astfel că nu există motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei. Conform acestor prevederi legale, motivele temeinice care pot determina strămutarea unei cauze trebuie să se refere la suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

În speță, petentul A. este nemulțumit de modul în care s-a judecat dosarul nr. x/2025 al Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în faza procesuală a apelului, de către completul de judecată din cadrul curții de apel, din cuprinsul motivelor scrise rezultând că acesta reclamă că în cadrul acestei instanțe nu a beneficiat de judecarea cauzei în condiții de imparțialitate, întrucât inițial i-a fost admisă cererea de audiere a unor martori, ulterior aceasta a fost respinsă ca neutilă.

Înalta Curte apreciază că la Curtea de apel nu a existat un climat neprielnic sau defavorabil desfășurării normale a procesului penal privind petentul A., iar argumentele aduse de acesta în sprijinul cererii de strămutare nu justifică temerea sa în ceea ce privește imparțialitatea instanței. Susținerile referitoare la modalitatea în care s-a desfășurat judecarea cauzei în apel, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 71 C. proc. pen.. și nu conduc la strămutarea dosarului al cărui obiect îl constituie contestația în anulare formulată de petent împotriva deciziei pronunțate în apel.

Pentru considerentele expuse, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în temeiul art. 74 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2025.