ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 martie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1/15.01.2025 a Tribunalului Sălaj în dosar nr. x/2024, în temeiul art. 31 alin. (4) lit. a) rap. la art. 21 și urm. din Legea 211/2004, a fost admisă cererea formulată de petenta A. și s-a stabilit cuantumul compensației financiare care va fi acordată acesteia.

Împotriva sentinței anterior menționate a formulat contestație Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.

Contestația a fost înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă, iar prin încheierea civilă fără număr din 04.02.2025, s-a dispus trimiterea dosarului având ca obiect contestația formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva sentinței penale nr. 1 din 15.01.2025 pronunțate de Tribunalul Sălaj, secția penală în dosarul nr. x/2024, către secția penală și de minori a Curții de Apel Cluj.

Dosarul a fost înregistrat mai departe pe rolul Curții de Apel Cluj, secția Penală și repartizat aleatoriu, iar prin încheierea penală din data de 04.03.2025, a fost admisă excepția necompetenței funcționale invocate din oficiu, iar în temeiul art. 136 alin. (1) rap. la art. 132 alin. (3) C. proc. pen. a fost declinată cauza către secția I Civilă a Curții de Apel Cluj, constatându-se, totodată, ivit conflictul negativ de competență.

În temeiul art. 136 alin. (2) rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispuse sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Cauza a fost înregistrată la data de 12.03.2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 18.03.2025.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului conflict negativ de competență ivit între secția civilă și secția penală ale Curții de Apel Cluj se referă la contestația Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, întemeiată pe dispozițiile art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004, declarată împotriva sentinței penale nr. 1/15.01.2025 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. x/2024, prin care, în temeiul art. 31 alin. (4) lit. a) rap. la art. 21 și urm. din Legea 211/2004, a fost admisă cererea formulată de petenta A. privind stabilirea cuantumului compensației financiare care va fi acordată acesteia.

Prealabil, instanța supremă reține că, într-adevăr, dispozițiile procesual penale nu prevăd posibilitatea ivirii unui conflict de competență între două secții ale aceleiași instanțe de judecată. În acest sens, se are în vedere că dispozițiile art. 51 C. proc. pen. fac referire doar la noțiunea de "instanțe", care privește, așadar numai instanțele judecătorești prevăzute în lege.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că, în virtutea art. 2 alin. (2) C. proc. civ., sunt aplicabile dispozițiile art. 136 din același cod, având în vedere că dispozițiile procesual penale nu cuprind dispoziții contrare.

Din această perspectivă, apreciind incidența dispozițiilor procesual civile în completarea celor penale, nu se poate considera nici existența unei ipoteze privind întreruperea cursului justiției.

Referitor la susținerea reprezentantului Ministerului Public, în sensul că nu este incident un veritabil conflict negativ de competență, invocând jurisprudența instanței supreme, secția penală, respectiv încheierea nr. 70 din 19 ianuarie 2009, pe de o parte, se observă că în C. proc. civ. din 1865, aplicabil la data pronunțării hotărârii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, nu exista o dispoziție similară celei prevăzute de art. 136 din actualul C. proc. civ., referitoare la conflictul de competență în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Pe de altă parte, se observă că prin încheierea 292 din 23.07.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, s-a apreciat că, într-o atare situație (secție civilă și secția penală), nu se poate vorbi de existența unui conflict negativ de competență, însă, această soluție trebuie privită prin prisma considerentelor.

În considerentele acestei hotărâri s-au reținut următoarele:

"Prin sentința penală nr. 64/F din data de 26 iunie 2019, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie din cadrul Curții de Apel Pitești a admis excepția necompetenței materiale a secției penale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea secției I civile din cadrul aceleiași instanțe.

Înalta Curte constată că, în speța de față, nu s-a ivit un conflict negativ de competență între cele două secții ale Curți de Apel Pitești, deoarece hotărârea de declinare a competenței pronunțată de secția penală nu a fost urmată de o dispoziție de declinare a competenței către secția civilă, hotărâre prin care să se fi constatat ivirea conflictului negativ de competență și să fi fost sesizată Înalta Curte, așa cum prevăd dispozițiile art. 50 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, Înalta Curte nu a fost legal sesizată cu un conflict negativ de competență, adresa emisă de președintele Curții de Apel Pitești neputând complini lipsa unei hotărâri de declinare a competenței de către secția civilă".

Având în vedere aceste argumente, se apreciază că nu există niciun impediment în a analiza prezenta cauză din perspectiva unui conflict negativ de competență ivit între două secții specializate ale aceleiași instanțe, dimpotrivă, dispozițiile art. 2 alin. (2) și art. 136 din C. proc. pen. obligând instanța supremă, în calitate de instanță ierarhic superioară, să tranșeze prezentul conflict negativ de competență.

În continuare, Înalta Curte reține că potrivit art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 211/2004, cererea de compensație financiară se depune la tribunalul în a cărui circumscripție domiciliază victima și se soluționează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor, constituite în fiecare tribunal, care este alcătuită din cel puțin 2 judecători specializați în materie penală, desemnați pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului.

În cuprinsul expunerii de motive aferente Legii nr. 272/2024 (PL-x nr. 449/2024 - Proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor) s-au menționat următoarele:

"Sub aspect tehnic, proiectul de lege rezolvă problema evidenței deficitare a cauzelor având ca obiect cererile prevăzute de Legea nr. 211/2004, în condițiile în care, de lege lata, membrii Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor unor infracțiuni se desemnează dintre toți judecătorii de la toate secțiile tribunalului, nu de la o singură secție, astfel cum este conceput sistemul electronic de evidență Ecris. În consecință, se aduc minime modificări regulilor de procedură privind soluționarea acestor cereri, astfel încât înregistrarea acestor cauze să se realizeze la secția penală și să se soluționeze de către judecători specializați în materie penală, care sunt mai familiarizați cu specificul infracțiunilor contra persoanei și cu impactul pe care acestea îl au asupra victimei".

Așa cum în mod corect a reținut secția penală a Curții de Apel Cluj, se observă că aceste motive, care au condus la modificarea Legii nr. 211/2004, se referă exclusiv la desemnarea membrilor Comisiei și la înregistrarea cauzelor având ca obiect cererile adresate Comisiei în sistemul electronic de evidență Ecris, iar nu la judecarea contestației reglementate de art. 31 alin. (5) din Legea nr. 211/2004.

Nu se poate aprecia că prezenta cauză este dată în competența secțiilor penale din cadrul curților de apel, întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a avut în vedere, la elaborarea legii, și specializarea judecătorilor de la curțile de apel, limitându-se strict la comisia din cadrul tribunalului, și nici nu a reglementat judecarea contestației, inclusiv din perspectiva compunerii completului de judecată.

Așadar, principalul argument pe care secția civilă a Curții de Apel Cluj și-a întemeiat dispoziția de declinare a cauzei către secția penală a aceleiași instanțe (expunerea de motive a Legii nr. 274/2024 de modificare a Legii nr. 211/2004 și Decizia nr. 4/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii) nu este susținut, atâta vreme cât nu au fost aduse modificări în ceea ce privește modalitatea de soluționare a căii de atac ce se poate formula împotriva hotărârii pronunțate de Comisie.

Întrucât comisia din cadrul tribunalului nu funcționează și nici nu este înființată în condițiile unei secții specializate, nu se poate vorbi de faptul că hotărârea atacată provine de la o instanță de fond care este structurată în formațiuni specializate și, astfel, competența instanței în calea de atac ar fi una derivată din competența primei instanțe care a judecat efectiv procesul.

Din acest motiv, se apreciază că nu este incidentă Decizia nr. 4/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii în materie civilă, întrucât aceasta se referă la interpretarea unor norme de procedură civilă vizând stabilirea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar prin raportare la specializarea primei instanțe și obiectul și natura litigiului astfel cum au fost stabilite de instanța de fond.

În plus, instanța supremă reține că atât anterior, cât și ulterior modificării Legii nr. 211/2004, prin Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (prin art. 49 s-a prevăzut calea de atac a contestației, în locul recursului), aceste cauze (fie recursuri, fie contestații) au fost soluționate de către secțiile civile din cadrul curților de apel.

Că este specific secției civile din cadrul curților de apel rezultă și din faptul că această cale de atac exercitată împotriva hotărârii Comisiei nu se referă la calea de atac a contestației reglementată de art. 425

1

C. proc. pen., instituție ce este aplicabilă situațiilor în care C. proc. pen. o prevede expres, în virtutea alin. (1) al aceluiași text de lege, precum și în raport cu data de 01.02.2014, de intrare în vigoare a C. proc. pen., care este ulterioară modificării căii de atac a recursului în cea a contestației prin Legea nr. 76/2012.

În acest context, al constatării privind nereglementarea modului de soluționare a contestației împotriva hotărârii Comisiei, instanța supremă are în vedere și faptul că potrivit art. 7 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată, președintele curții de apel exercită prerogative manageriale în scopul organizării eficiente a activității curții, precum și atribuții de coordonare și control privind administrarea curții de apel și a instanțelor din circumscripție, printre altele și pe cele prevăzute de lit. i) și l) (i - la instanțele la care funcționează mai multe secții cu aceeași specializare, stabilește, pentru fiecare an, obiectele din sistemul ECRIS corespunzătoare fiecărei secții, ținând seama de particularitățile instanței, precum și de necesitatea de a se asigura repartizarea aleatorie și echilibrată a dosarelor între secții; l - organizează și coordonează activitatea de repartizare aleatorie a cauzelor și stabilește regulile aplicabile în situațiile neprevăzute de lege sau de prezentul regulament).

Or, din verificările efectuate în aplicația ECRIS a Curții de Apel Cluj a rezultat că obiectul "acordare de compensații financiare victimelor unor infracțiuni (L211/2004)" este alocat completurilor secției I Civile (un număr de 19 dosare fiind înregistrate, din care 13 după intrarea în vigoare a Legii nr. 76/2012 prin care calea de atac a recursului a fost modificată în calea de atac a contestației în ceea ce privește art. 31 alin. (5) din Legea nr. 211/2004), apreciindu-se, așadar, că aceste cauze sunt de competența secției civile și nicidecum a secției penale.

Pentru aceste motive, pe calea regulatorului de competență, în temeiul art. 51 alin. (6) rap. la art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind contestația formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj în favoarea Curții de Apel Cluj, secția Civilă, instanță căreia i se va trimite dosarul, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind contestația formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj în favoarea Curții de Apel Cluj, secția Civilă, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2025.