ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1265/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 523 din 29

octombrie 2002 a Tribunalului Constanța a fost respinsă contestația la

executare formulată de condamnatul B.V. prin care solicita a se constata

grațiată conform Legii nr. 543/2002 pedeapsa de 4 ani închisoare, ce i-a fost

aplicată pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 72 lit. a) din

Legea nr. 30/1978, prin sentința penală nr. 132 din 22 aprilie 1998 a

Tribunalului Constanța, rămasă definitivă.

Pentru a pronunța soluția de

respingere a contestației la executare, instanța a reținut că infracțiunea de

contrabandă a fost exceptată de la grațiere atât de Legea nr. 137/1997 (fapta

fiind anterioară acestui act normativ de clemență) cât și de Legea nr.

543/2002, Codul vamal al României atât în redactarea anterioară, prevăzută de

Legea nr. 30/1978 cât și cel în vigoare adoptat prin Legea nr. 141/1997,

incriminând această infracțiune.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală, prin decizia penală nr. 288 din 22 noiembrie 2002 a respins apelul

declarat de condamnat împotriva hotărârii primei instanțe, cu motivarea că

infracțiunea de contrabandă este exceptată de la grațiere și că apelantul

condamnat s-a sustras de la executarea pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal condamnatul B.V., care în baza art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

1

C. proc. pen., a susținut că instanța a făcut o greșită

aplicare a legii, că în cauză erau incidente dispozițiile Legii nr. 543/2002 și

că astfel, referitor la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de

contrabandă prevăzută de art. 30 lit. a) din Legea nr. 30/1978, trebuia

constatată grațierea.

S-a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei atacate și admiterea contestației la executare.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002 privind grațierea unor pedepse și

înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, se grațiază în întregime pedepsele cu

închisoarea până la 5 ani, iar potrivit art. 4 alin. (2) lit. b) pct. 3 din

aceeași lege, nu beneficiază de grațiere cei cărora li s-au aplicat pedepse

pentru infracțiunile prevăzute de art. 175 și art. 181 din Legea nr. 141/1997

privind Codul vamal al României.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că prin sentința penală nr. 132 din 22 aprilie 1998 a Tribunalului

Constanța, contestatorul B.V. a fost condamnat la pedepsele de 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 30 lit. a) din

Legea nr. 30/1978 privind Codul vamal al României și de un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de

art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., constatându-se

grațiată conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 ultima pedeapsă.

Această hotărâre a rămas definitivă

prin respingerea apelului și a recursului declarate, de B.V., prin decizia

penală nr. 6 din 14 ianuarie 1999 a Curții de Apel Constanța și decizia penală

nr. 809 din 15 februarie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Prin contestația formulată în cauză,

condamnatul a susținut că prin Legea nr. 543/2002 nu a fost exceptată de la

grațiere infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 30 lit. a) C. vam., al

României adoptat prin Legea nr. 30/1978 ci numai infracțiunea de contrabandă și

alte infracțiuni vamale prevăzute de art. 175 și art. 181 C. vam., al României

adoptat prin Legea nr. 141/1997.

Această susținere în mod corect nu a

fost primită de instanțe.

Prin cele două acte normative, care

s-au succedat în timp, au fost instituite norme cu privire la regimul vamal al

României a căror încălcare atrage răspunderea penală.

În ambele Coduri vamale a fost

încriminată infracțiunea de contrabandă, constând în trecerea peste frontieră

prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal în scopul

sustragerii bunurilor de la regimul vamal.

Din examinarea hotărârii de

condamnare se constată că, faptele de contrabandă au fost săvârșite în anul

1994, astfel că ele au fost sancționate în baza legii penale mai vechi, care

era conform art. 13 C. pen. și mai blândă, neputând fi aplicate dispozițiile

noului Cod vamal adoptat în timpul soluționării cauzei.

Mai este de menționat că prin legea

nr. 137/1997 a fost exceptată de la grațiere, infracțiunea de contrabandă

prevăzută de Legea nr. 30/1978.

Tot astfel, cum s-a arătat, a fost

exceptată de la grațiere conform textului evocat din Legea nr. 543/2002

infracțiunea de contrabandă prevăzută de Legea nr. 141/1997.

Împrejurarea că în reglementarea

excepțiilor de la grațiere, în actul normativ de clemență se face referire la

legi penale în vigoare, nu poate conduce la concluzia că pedeapsa aplicată în

condițiile art. 13 C. pen., pentru infracțiunea de contrabandă, în baza Codului

vamal, anterior s-ar impune a se constata grațiată, întrucât pe de o parte

tehnica legislativă impunea menționarea normei penale active, iar de pe altă

parte incriminarea aceleiași fapte se regăsește și în actul normativ ce a

înlocuit legea veche respectiv, în Legea nr. 141/1997.

Ca atare, infracțiunea de

contrabandă fiind exceptată de la grațiere, conform dispozițiilor evocate din

Legea nr. 543/2002 în mod justificat instanțele au respins contestația la

executare formulată de condamnatul B.V.

Întrucât criticile formulate de

recurent în sensul greșitei aplicări a legii sunt întemeiate, Curtea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca

nefondat recursul declarat, cu obligarea contestatorului la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr.

288/P din 22 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată

în ședință publică, azi 13 martie 2003.