ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 705/2025

Ședința publică din data de 8 aprilie 2025

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13 septembrie 2022 pe rolul Tribunalului Bihor, secția reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și CERTINVEST S.R.L., a solicitat instanței constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/16.07.2019 de BIN C.; repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de ipotecă, cu consecința radierii ipotecii menționate din CF x.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1236-1238 C. civ., art. 2372 C. civ., Legea nr. 31/1990.

Prin sentința nr. 44/LP din 21 martie 2024, Tribunalul Bihor a admis excepția lipsei de interes; a respins ca lipsită de interes cererea de chemare în judecată având ca obiect nulitate act formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu pârâtele B. S.A. și Certinvest S.R.L.; a respins cererea pârâtei Certinvest S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată și a luat act că pârâta B. S.A. nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta A. S.R.L. a declarat apel, solicitând instanței admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia nr. 185/2024-A din 19 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a fost admis apelul declarat de apelanta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații Certinvest S.R.L., și B. S.A., împotriva sentinței nr. 44 din 21 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Bihor; care a fost anulată și a fost trimisă cauza pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., pârâtele B. S.A. și Certinvest S.R.L. au formulat cereri de recurs.

În argumentarea cererii, cu referire la incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă B. S.A., susține, în esență, că instanța de apel, prin decizia ce face obiectul prezentului recurs oferă o motivare contradictorie cu privire la existența interesului. În opinia recurentei, deși se susține că apelanta justifică un interes direct și actual, în motivare instanța demonstrează practic că interesul este unul eventual.

Or, interesul eventual nu este protejat și nu poate fi invocat pentru a dovedi existența interesului, astfel cum o impun prevederile art. 33 C. proc. civ.

Instanța de apel a reținut că apelanta A. S.R.L. ar justifica un interes întrucât este acționar al recurentei B. S.A., iar în această calitate are interesul să se asigure că administrarea societății se desfășoară în condiții de legalitate.

În acest context, consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre ce conține motive contradictorii, întrucât nu a indicat folosul practic urmărit al apelantei, nu a indicat ce obține în concret apelanta în ipoteza în care ar avea pe fond câștig de cauză. Asigurarea legalității nu poate reprezenta pentru apelantă o motivare a existenței interesului în promovarea cererii de chemare în judecată.

În schimb, ceea ce reține instanța de apel este că apelanta are dreptul să atace pentru că este acționar. Cu alte cuvinte, instanța a motivat existența pretinsului interes cu argumente ce țin de existența calității procesual active.

În ceea ce privește incidența art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., apreciază că instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, prin raportare la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Arată că prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe a invocat excepția lipsei de interes. A susținut că acela care formulează cererea de chemare în judecată trebuie să probeze că o eventuală hotărâre favorabilă pronunțată de instanța de judecată, i-ar determina obținerea unui beneficiu.

În acest moment, anularea unei ipoteci ce a fost executată în urmă cu 3 ani de zile este lipsită de interes deoarece reclamanta, prin acest demers judiciar, nu mai poate readuce oricum imobilul în patrimoniul recurentei.

Singura modalitate prin care ar fi putut face acest lucru era prin formularea unei contestații la executare, iar în prezent o astfel de cale de atac împotriva executării nu mai poate fi inițiată.

Deși prin întâmpinarea depusă în etapa apelului a reiterat aceste argumente cu privire la temeinicia excepției lipsei de interes, instanța de apel le-a ignorat în totalitate, refuzând să se pronunțe cu privire la temeinicia acestora.

Procedând astfel, apreciază că instanța de apel nu a respectat imperativul impus de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât nu a indicat motivele pentru care a înlăturat argumentele pârâtei.

Recurenta-pârâtă Certinvest S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motive identice cu cele invocate de recurenta-pârâtă B. S.A..

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, ținând cont și de apărările din cuprinsul întâmpinării aflate la dosar, constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele care urmează:

Preliminar, Înalta Curte constată că recursurile deduse judecății conțin argumente identice, a căror analiză urmează a se efectua în mod unitar, cu consecința prezentării unor considerente comune asupra acelorași aspecte criticate.

Tot cu titlu prealabil, se impune precizarea faptului că, deși recurentele-pârâte au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., cu referire la motivul de recurs reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., criticile acestora vizează în realitate nemotivarea hotărârii, întrucât se invocă neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., așa încât aceste susțineri vor fi încadrate tot în motivul de recurs instituit de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi analizate.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Înalta Curte reamintește că circumscris motivului de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nemotivarea hotărârii judecătorești presupune lipsa totală ori insuficiența argumentelor determinante folosite pentru adoptarea soluției reflectate prin dispozitiv, iar împrejurarea că recurentele sunt în mod cert nemulțumite de soluția instanței de prim-control judiciar, argumentând de ce, în opinia lor, este o soluție greșită, nu le îndreptățește să susțină faptul că decizia este nemotivată ori că motivarea ar fi contradictorie.

De asemenea, raportat la limitele examenului de legalitate întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., verificarea hotărârii nu poate viza corectitudinea acesteia, ci doar împrejurarea dacă în cuprinsul acesteia se regăsește raționamentul instanței pentru care a fost adoptată hotărârea, nemulțumirea generată de conținutul de substanță al considerentelor fiind o chestiune care, după caz, poate face obiectul unui alt motiv de casare.

În speță, cuprinsul exhaustiv al considerentelor hotărârii atacate, precum și calitatea acestora, relevă o motivare corespunzătoare și o aplicare corectă a normelor de procedură ce reglementează conținutul hotărârii judecătorești, raționamentul logico-juridic asupra chestiunii de drept analizate (excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii) fiind clar și pertinent, de natură a facilita efectuarea controlului judiciar, iar dezacordul recurentelor cu privire la argumentele care au format convingerea instanței, neînsușirea de către instanță a susținerilor formulate de către pârâte nu echivalează cu o motivare contradictorie, astfel cum pretind acestea.

În considerentele deciziei recurate s-a arătat că "un acționar are interes să conteste în instanță legalitatea operațiunilor de ipotecare a activelor societății, chiar dacă actul translativ de proprietate nu ar fi anulat imediat, întrucât acționarul este interesat cu privire la bunul mers al societății și cu privire la buna desfășurare a activității acesteia, iar acest interes de restabilire a legalității funcționarii ori administrării societății nu îi poate fi refuzat".

Instanța de prim control judiciar a mai reținut că "interesul reclamantei există, în condițiile în care aceasta se prevalează de încălcarea dreptului său de acționar de a-și exprima voința în cadrul organizat al adunării generale, invocând încălcarea prevederilor actului constitutiv și existența unei cauze ilicite și fraudă la lege în încheierea unor acte importante pentru activitatea societății în privința cărora acționarii au fost excluși".

Astfel, contrar celor reținute de prima instanță, instanța de apel a constatat că argumentul esențial utilizat de către reclamantă în justificarea acțiunii sale îl reprezintă încălcarea unor condiții legale și statutare pentru încheierea valabilă a unor acte juridice în privința cărora actul constitutiv impunea cerința aprobării lor prealabile de către AGA.

În plus, s-a arătat că "tocmai demararea prezentei acțiuni poate face posibilă promovarea unor acțiuni ulterioare care nu pot fi prefigurate în absența prezentului demers judiciar".

Înalta Curte amintește recurentelor că o motivare este contradictorie atunci când ea cuprinde concluzii neconciliabile în mod logic și juridic sau atunci când acestea sunt în contradicție cu soluția adoptată prin dispozitiv.

Or, o atare ipoteză nu poate fi identificată în examenul realizat al deciziei din apel.

Totodată, exigențele motivării nu presupun ca instanța să răspundă fiecărui argument adus de către părți, iar decizia recurată cuprinde considerente suficiente care să fundamenteze soluția pronunțată, să răspundă motivelor și apărărilor părților și să permită acestora și instanței de control judiciar să verifice argumentele care au stat la baza soluției pronunțate, așa încât nu se poate reține incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În cauza Buzescu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reiterând efectul art. 6 alin. (1) din convenție, a statuat, prin referire și la hotărâri anterioare că, deși acest articol obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, acesta nu poate fi însă interpretat în sensul impunerii unui răspuns detaliat pentru fiecare argument, întinderea obligației de a motiva putând varia în funcție de natura hotărârii și trebuie stabilită în lumina circumstanțelor cauzei.

În acest context, cu referire la cele susținute de pârâte prin memoriile de recurs, se constată că instanța de apel a indicat motivele pentru care a înlăturat apărările acestora:

"Folosul efectiv preconizat de reclamantă prin admiterea acțiunii demarate nu trebuie să fie unul exclusiv material. În acest context, faptul că s-a finalizat executarea silită pornită în baza contractului de ipotecă în litigiu, prin vânzarea directă a imobilului ipoteca în favoarea creditoarei Certinvest S.R.L, nu lipsește de interes prezenta acțiune doar pentru că nu s-a solicitat și anularea actului translativ de proprietate.

Operațiunea juridică de ipotecare a activelor societății și cea de vânzare directă a imobilului în cadrul executării silite sunt operațiuni distincte, pe care reclamanta le poate ataca în justiție în mod separat. În baza dreptului de dispoziție al reclamantei, reglementat de prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta are dreptul de a stabili obiectul și limitele procesului pe care îl pornește, rămânând la latitudinea sa dacă formulează mai multe capete principale de cerere în cadrul aceleași acțiuni ori dacă alege să demareze procese diferite. Așadar, faptul că nu a solicitat în prezenta cauză și anulara actului translativ de proprietate nu poate determina lipsa sa de interes de a solicita constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă, care reprezintă practic actul juridic de bază a cărui încheiere a făcut posibilă executarea silită ulterioară și vânzarea directă a imobilului în favoarea creditorului urmăritor."

Așa fiind, cum instanța de apel a respectat exigențele motivării unei hotărâri judecătorești, conform prevederilor art. 425 C. proc. civ., iar criticile recurentelor nu susțin nemotivarea sau contradictorialitatea (neexistând nici contradicții de raționamente și nici contradictorialitate între considerente și dispozitiv), nu poate fi reținută incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-pârâte B. S.A. și CERTINVEST S.R.L. împotriva deciziei nr. 185/2024-A din 19 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, menținând decizia recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele-pârâte B. S.A. și CERTINVEST S.R.L. împotriva deciziei nr. 185/2024-A din 19 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2025.