ÎCCJ, decizie (scj.ro #225793)

Acțiune în constatarea nulității absolute a unui contract de garanție imobiliară. Justificarea de către creditor a unui interes legitim, personal, născut și actual în formularea acțiunii

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Acțiunea civilă

Index alfabetic: acțiune în constatarea nulității absolute

contract de garanție imobiliară

cauză ilicită

excepția lipsei de interes

drept de creanță

interes determinat

interes personal

interes născut și actual

interes legitim

C.proc.civ., art. 33

C.civ., art. 1274

Calea acțiunii în nulitatea absolută a unui act juridic este deschisă, de principiu, oricărei persoane interesate,

în conformitate cu dispozițiile art. 1247 alin. (2) C.civ., iar

interesul în cazul unei cereri în constatarea nulității unui act juridic este legat de efectele hotărârii judecătorești de admitere a cererii.

Astfel, câtă vreme partea reclamantă este titulara unei acțiuni personale îndreptate împotriva pârâtului, având recunoscut, prin hotărâre judecătorească executorie chiar dacă nedefinitivă, un drept de creanță, aceasta,

în calitate de creditor, justifică un folos practic și un interes legitim și serios în a lipsi de efecte contractul de garanție imobiliară încheiat de pârât în scopul de a sustrage imobilul ipotecat de la o eventuală executare silită. Aceasta întrucât, în

ipoteza admiterii cererii formulate, reclamanta s-ar regăsi în situația de fapt anterioară încheierii contractului atacat, în sensul în care dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat nu este supus riscului de a ieși din patrimoniul părții pârâte, împrejurare de fapt care îi profită în realizarea dreptului său de creanță.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 2241 din 17 octombrie 2024

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 14.04.2022 pe rolul Tribunalului Bihor, Secția civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA și C., să se constate nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr.1209 din 18.06.2021 de BIN X.; să se dispună radierea ipotecii de rang I instituită asupra imobilelor situate în Oradea - apartamentul IV, ce constă în sală de protocol, cote părți comune indivize (poartă, teren, instalații), cote teren aferent 136/697, înscris în CF nr. x-C1-U6 Oradea, nr. Top. x/1, x/2/IV, coală colectivă x; - apartamentul V, ce constă în birou creație-documentație, cote părți comune indivize (poartă, teren, instalații), cote teren aferent 99/697, înscris în CF nr. x-C1-U4 Oradea, nr. Top. x/1, x/2/V, coală colectivă x; - apartamentul VI, ce constă în magazie-fire, cote părți comune indivize (poartă, teren, instalații), cote teren aferent 115/697, înscris în CF nr. x-C1-U5 Oradea, nr. Top.x/1, x/2/VI, coală colectivă x; - cota de 350/697 părți teren situat în Oradea, înscris în CF nr. x Oradea, nr. Top x/1, x/2.

Sentința Tribunalului Bihor, Secția I civilă

Prin sentința civilă nr.27 din 22.02.2023, pronunțată de Tribunalul Bihor, Secția I civilă, a fost admisă excepția lipsei de interes; a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA și C.

,

ca lipsită de interes.

Decizia Curții de Apel Oradea, Secția I civilă

Prin decizia civilă nr.1370 din 22.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă, a fost admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr.27/2023, pronunțată de Tribunalul Bihor, Secția I civilă, pe care a anulat-o în totalitate, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1370/2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă, a formulat recurs pârâta SC B. SA, întemeiat pe dispozițiile art.488 alin.1 pct.8 C.proc.civ..

Recurenta susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 33 C.proc.civ. și ale art. 1274 C.civ. și a făcut confuzie între interes - condiție a promovării unei acțiuni civile și interes - condiție de invocare a nulității.

Învederează că prin acceptarea interpretării instanței de apel se creează o prezumție conform căreia, ori de câte ori instanța este învestită cu o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute, nu poate fi invocată excepția lipsei de interes, ceea ce nu este în spiritul și sensul legii.

Susține că instanța de apel nu a avut în vedere că, deși orice persoană poate solicita instanței de judecată constatarea intervenirii sancțiunii nulității, domeniul său de aplicare este restrâns sub aspect procedural când este necesar a se întruni o altă condiție a acțiunii civile, anume interesul. Astfel, cercul persoanelor care pot cere constatarea nulității se restrânge în raport cu condițiile evocate, necesar a fi întrunite sub aspectul folosului practic urmărit.

Afirmă că, în cauză, cercetarea existenței interesului trebuie să pornească de la obiectul cererii de chemare în judecată, iar simplul fapt că acțiunea formulată are ca obiect constatarea nulității absolute nu presupune automat că a fost făcută dovada interesului și această condiție este îndeplinită

per se

întrucât finalitatea demersului judiciar trebuie să se raporteze și la finalitatea ipotezei admiterii acțiunii.

Susține că, în speță, chiar dacă acțiunea formulată are ca obiect anularea unui act, practic se urmărește crearea unei plase de siguranță pentru reclamantă în a-și executa un posibil drept viitor, respectiv creanța ce face obiectul dosarului nr. x/111/2019.

Arată că folosul practic urmărit se poate traduce prin înlăturarea piedicilor în vederea dobândirii unui drept.

Afirmă că, în contextul în care reclamanta nu are, în mod definitiv, o soluție favorabilă în dosarul nr. x/111/2019, aceasta nu are interes să formuleze prezenta acțiune, chiar dacă privește invocarea nulității absolute.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în esență, că instanța de apel a făcut o analiză, în concret, a condițiilor interesului în cauză și a constatat că reclamanta nu este

penitus extranei

față de contractul de garanție imobiliară a cărui nulitate o solicită, fiind creditor chirografar al societății pârâte și, prin urmare, justifică interes în invocarea nulității absolute a acestui act.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin critica încadrată de recurentă în dispozițiile art.488 alin.1 pct.8 C.proc.civ., aceasta susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.33 C.proc.civ. și ale art.1274 C.civ., fără a distinge între interes - condiție a promovării unei acțiuni civile și interes - condiție de invocare a nulității.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta arată că instanța de apel nu a avut în vedere că, deși orice persoană poate solicita instanței de judecată constatarea intervenirii sancțiunii nulității, domeniul său de aplicare este restrâns sub aspect procedural când este necesar a se întruni condiția de exercitare a acțiunii civile a interesului, iar cercetarea existenței interesului trebuie să pornească de la obiectul cererii de chemare în judecată.

Afirmă că, în contextul în care reclamanta nu are o soluție definitivă favorabilă în dosarul nr. x/111/2019, aceasta nu are interes să formuleze prezenta acțiune, chiar dacă privește invocarea nulității absolute, iar folosul practic urmărit în cauză se poate traduce prin înlăturarea piedicilor în vederea dobândirii unui drept.

Critica astfel formulată, ce urmează a fi analizată din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art.488 alin.1 pct.5 C.proc.civ. - greșita evaluare a condiției interesului (de a acționa), reglementată de art.33 C.proc.civ., și de pct.8 C.proc.civ. - ce derivă din greșita interpretare a art.1247 alin.2 C.civ., este nefondată.

Înalta Curte notează că prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA și C., să se constate nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr.1209 din 18.06.2021 de BIN X., pentru cauză ilicită; să se dispună radierii ipotecii de rang I instituită asupra a trei imobile situate în Oradea și a cotelor aferente de teren.

În motivarea acțiunii promovate, reclamanta a invocat încheierea de către pârâte a contractului a cărui nulitate se solicită cu scopul de a sustrage imobilele ipotecate, aflate în proprietatea pârâtei SC B. SA, de la o eventuală executare silită pornită de reclamantă pentru a obține despăgubirile solicitate prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr. x/111/2019, aflat pe rolul Tribunalului Bihor.

Prin sentința civilă nr.27 din 22.02.2023, pronunțată de Tribunalul Bihor, Secția I civilă, a fost admisă excepția lipsei de interes și, în consecință, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată, ca lipsită de interes.

Această soluție a fost infirmată prin decizia civilă nr.1370 din 22.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă, prin care a fost admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Curtea de apel a reținut în motivare că apelanta reclamantă justifică un interes în solicitarea constatării nulității absolute a contractului de garanție, dat fiind faptul că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană, cu condiția să nu fie terț absolut față de contractul a cărui nulitate se solicită și, în raport cu motivul de nulitate invocat, cauza ilicită, se impune analizarea de prima instanță a existenței sau inexistenței acesteia, care să justifice constatarea nulității absolute a contractului de garanție imobiliară.

Înalta Curte reține că prin interes – condiție a exercitării acțiunii civile - se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a formulat o cerere de chemare în judecată, o cerere reconvențională, o cerere de intervenție voluntară sau forțată, o cale de atac sau orice altă formă de exercitare a acțiunii civile.

Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, conform prevederilor art.33 C.proc.civ.

Prin urmare, conform textului legal menționat, este necesar ca interesul de a acționa să fie în primul rând determinat, adică folosul practic, material sau moral, ce poate fi realizat de parte, în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, să fie unul concret, iar nu abstract, cerința fiind echivalentă cu cerința existenței interesului însuși.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate, iar din această perspectivă există o deplină corelare între prevederile art.33 C.proc.civ., care reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească interesul, ca cerință de exercițiu al acțiunii civile, și art.1247 alin.2 C.civ., care leagă în mod indisolubil legitimarea procesuală pentru promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a unui act juridic de existența acestui interes.

Totodată, condiția interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile.

În raport cu motivul de nulitate invocat (cauza ilicită), în speță, se identifică elementele necesare caracterizării unui interes ca fiind determinat, legitim, personal, născut și actual, cerute de art.33 C.proc.civ., prin prisma împrejurării că reclamanta este titulara unei acțiuni personale îndreptate împotriva pârâtei din cauza de față, SC B. SA, ce face obiectul dosarului nr. x/111/2019.

În acest dosar, în faza procesuală a apelului, prin decizia civilă nr.513 din 13.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă, depusă în cadrul recursului pendinte, a fost menținută sentința primei instanțe, prin care s-a recunoscut în favoarea reclamantei o creanță, în cuantum de 482.710,27 lei, constând în despăgubiri pentru degradarea imobilelor proprietatea reclamantei, precum și dobânda legală aferentă acestora, începând cu data de 10.07.2019 până la data plății.

Așadar, reclamanta are stabilită prin hotărâre judecătorească executorie o creanță împotriva pârâtei SC B. SA, fiind fără relevanță sub aspectul analizat în cauză, al interesului în formularea prezentei acțiuni, faptul că respectiva hotărâre nu este definitivă, precum și că a fost dispusă, în temeiul art.484 alin.2 C.proc.civ., suspendarea executării hotărârii până la soluționarea recursului declarat în prezenta cauză.

Calea acțiunii în nulitatea absolută a unui act juridic este deschisă, de principiu, oricărei persoane interesate, în conformitate cu dispozițiile art.1247 alin.2 C.civ., iar interesul în cazul unei cereri în constatarea nulității unui act juridic este legat de efectele hotărârii judecătorești de admitere a cererii, în speță, sancționarea fraudei la încheierea actului ce se solicită a fi anulat, cu o eventuală restabilire a situației anterioare, potrivit dispozițiilor art.1254 alin.3 din același act normativ.

În contextul arătat, reclamanta, în calitate de creditor, justifică un folos practic și un interes legitim și serios în a lipsi de efecte contractul de garanție imobiliară a cărui anulare se solicită întrucât, în ipoteza admiterii cererii formulate, s-ar regăsi în situația de fapt anterioară încheierii contractului atacat, în sensul în care dreptul de proprietate asupra imobilelor ipotecate nu este supus riscului de a ieși din patrimoniul pârâtei SC B. SA, împrejurare de fapt care profită acestei părți în realizarea dreptului său de creanță.

În consecință, constatând că în mod corect s-a reținut în cauză în circumstanțele anterior expuse existența folosului practic al atacării actului, apreciată în funcție de posibilele consecințe ale constatării nulității în discuție, Înalta Curte, în temeiul art.496 alin.1 C.proc.civ., a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B. SA împotriva deciziei nr.1370/2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Secția  I civilă.