ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 568/2025

Ședința publică din data de 4 martie 2025

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, Comisia pentru acordarea de compensații financiare, la data de 7 august 2024, sub nr. x/2024, petentul A. a solicitat instanței, ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, în conformitate cu prevederile Legii nr. 211/2004, să dispună acordarea unei compensații financiare în cuantum de 18.000 RON, stabilite în limita a cinci salarii de bază minime brute pe țară.

I.2. Hotărârea pronunțată de Tribunalului Hunedoara, Comisia pentru acordarea de compensații financiare

Prin încheierea nr. 4/CC din data de 20 august 2024, Tribunalului Hunedoara, Comisia pentru acordarea de compensații financiare a respins, ca nefondată, cererea de acordare a unei compensații financiare formulată de petentul A., constând în acordarea voucherului pentru acoperirea nevoilor urgente, în cuantum de 18.000 RON.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă

Prin decizia civilă nr. 299 din data de 17 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 4/C/2024, pronunțate de Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor din cadrul Tribunalului Hunedoara, în dosarul nr. x/2024.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție

Împotriva deciziei civile nr. 299 din data de 17 octombrie 2024, pronunțate în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a formulat recurs contestatorul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18 noiembrie 2024, sub nr. x/2024, și a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2.

II.2. Cererea de recurs

În motivarea recursului, în esență, recurentul-contestator a arătat că a înțeles să formuleze prezenta cale de atac, întrucât nu este mulțumit de niciuna dintre soluțiile pronunțate în cauză până la acest moment și a subliniat că este îndreptățit să primească compensația financiară solicitată.

II.3. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin rezoluția din data de 25 noiembrie 2024, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 4 martie 2025, când Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului și a reținut cauza în pronunțare prin prisma acestei excepții.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești iar, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind, astfel, pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Astfel, împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Potrivit prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, iar art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului

În speță, decizia nr. 229 din data de 17 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin care a fost respinsă contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 4/C/2024, pronunțate de Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor din cadrul Tribunalului Hunedoara, în dosarul nr. x/2024, este definitivă.

Astfel, decizia atacată, ca de altfel și hotărârea primei instanțe, au fost pronunțate în soluționarea unei cereri formulate în baza Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor.

Art. 31 din legea menționată reglementează procedura soluționării cererii de compensație financiară și a cererii privind acordarea unui avans din compensația financiară de către Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor.

Conform alin. (6) al art. 31 din Legea nr. 211/2004, hotărârea prin care s-a soluționat cererea de compensație financiară sau cererea privind acordarea unui avans poate fi atacată cu contestație la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare.

Or, în speță, recurentul-contestator a uzitat de calea de atac prevăzută de lege, formulând contestația soluționată de curtea de apel prin decizia atacată cu recurs.

Dată fiind materia specifică pe care se grefează litigiul dedus judecății, regimul căilor de atac este cel prevăzut de legea specială - Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor - fără posibilitatea completării sau adăugării altor căi de atac.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

În consecință, având în vedere cele anterior reținute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil, împrejurare față de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 229 din data de 17 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2025.