ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1185/2024

Ședința publică din data de 24 aprilie 2024 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor din cadrul Tribunalului Hunedoara sub nr. x/08.05.2023, petentul A. a solicitat o compensație financiară sub formă de rentă lunară în temeiul Legii nr. 211/2004.

2. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Hunedoara Prin Hotărârea nr. 1/C/2023 pronunțată de Comisia pentru acordarea de compensații financiare din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosarul nr. x/2023, în baza art. 31 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor, s-a respins cererea de acordare compensații financiare victimelor infracțiunilor formulată de petentul A.. 3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia Prin decizia nr. 25 din 25 ianuarie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins contestația formulată de petentul A. împotriva Hotărârii nr. 1/C/2023 pronunțată de Comisia pentru acordare de compensații financiare din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr. x/2023.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 25 din 25 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a declarat recurs, reclamantul A.. În motivare, recurentul a expus procesele penale în care a fost parte, precum și dosarele nr. x/2000 și nr. y/2002 înregistrate la CEDO, arătând că a dovedit că a fost nevinovat și că a fost supus torturii în închisoare. Arată că tratamentele la care a fost supus au urmări grave asupra fizicului și psihicului părții. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cauza, în raport de excepția inadmisibilității căii de atac, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului. În speță, decizia nr. 25 din 25 ianuarie 2024, prin care s-a respins contestația formulată de petentul A. împotriva Hotărârii nr. 1/C/2023 pronunțată de Comisia pentru acordare de compensații financiare din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr. x/2023, este definitivă. Decizia atacată, ca de altfel și hotărârea primei instanțe, au fost pronunțate în soluționarea unei cereri formulate în baza Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor.

Art. 31 din legea menționată reglementează procedura soluționării cererii de compensație financiară și a cererii privind acordarea unui avans din compensația financiară de către Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor. Conform alin. (6) al art. 31 din Legea nr. 211/2004, hotărârea prin care s-a soluționat cererea de compensație financiară sau cererea privind acordarea unui avans poate fi atacată cu contestație la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare. Or, în speță, recurentul a uzitat de calea de atac prevăzută de lege, formulând contestația soluționată de curtea de apel prin decizia atacată cu recurs.

Dată fiind materia specifică pe care se grefează litigiul dedus judecății, regimul căilor de atac este cel prevăzut de legea specială-Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor- fără posibilitatea completării sau adăugării altor căi de atac. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. În consecință, având în vedere cele anterior reținute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, împrejurare față de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 25 din 25 ianuarie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată astăzi, 24 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.