ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1537/2025

Ședința publică din data de 18 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la 14 iulie 2025, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului B., la cererea creditorului Spitalul Județean de Urgență Zalău.

Prin încheierea civilă nr. 1798/C din 18 iulie 2025, Judecătoria Zalău a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Craiova, reținând incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., precum și faptul că debitorul este încarcerat în Penitenciarul Craiova.

Prin încheierea nr. 656 din 6 august 2025, Judecătoria Craiova, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Zalău, reținând că raportarea trebuie să se facă la domiciliul debitorului din evidențele oficiale, iar nu la locul de detenție, în care debitorul execută temporar o pedeapsă privativă de libertate.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Craiova, secția I civilă a suspendat judecata și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Zalău, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., "competența de a soluționa cererea de încuviințare a executării silite aparține instanței de executare", iar, conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Scopul pentru care legiuitorul a legat competența teritorială a instanței de executare de domiciliul debitorului constă în desfășurarea cât mai eficientă a activității de executare silită, având în vedere că, de cele mai multe ori, bunurile pe care debitorul le deține se regăsesc la locul unde acesta își are domiciliul.

În ce privește noțiunea de "domiciliu", la art. 87 din C. civ. se arată că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. Referitor la stabilirea sau schimbarea domiciliului, la art. 89 din C. civ. se prevede că se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale și că nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală, dovada acestei intenții rezultând din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar, în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt.

Referitor la dovada domiciliului, art. 91 din C. civ. prevede că aceasta se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, iar, în lipsa acestor mențiuni ori când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului nu va putea fi opusă altor persoane, cu excepția cazului în care domiciliul a fost cunoscut prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

În acest context normativ, locul de detenție nu poate fi asimilat noțiunii de "domiciliu", întrucât debitorul execută temporar o pedeapsă privativă de libertate, astfel că nu se poate reține intenția de a avea acolo locuința principală, cu atât mai mult cu cât există posibilitatea mutării într-un alt loc de detenție.

Ca atare, împrejurarea că, la momentul sesizării organului de executare, debitorul se afla încarcerat în Penitenciarul Craiova nu poate constitui un reper legal în stabilirea instanței competente teritorial a soluționa cererea executorului judecătoresc de încuviințare a executării silite, în raport cu prevederile legale precitate. Din moment ce debitorul B. are domiciliul în comuna Buciumi, satul Buciumi, județulul Sălaj, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că instanța de executare, care este competentă a soluționa și cererea de încuviințare a executării silite, este Judecătoria Zalău.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Zalău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2025.