ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1535/2025

Ședința publică din data de 18 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă la 1 iulie 2025, petentul A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarei B., la cererea creditoarei C. S.A.

Prin încheierea civilă nr. 10287/CC din 4 iulie 2025, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., precum și faptul că ultimul domiciliu cunoscut al debitoarei se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin sentința civilă nr. 8566 din 30 iulie 2025, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 108 și art. 651 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., precum și faptul că, în evidențele D.E.P.A.B.D., debitoarea figurează cu mențiunea "încetat valabilitatea domiciliu", iar sediul creditoarei este în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a suspendat judecata și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Cele două instanțe aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cererii, în raport cu prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 București apreciind că domiciliul debitorului nu este în România, iar Judecătoria Cluj-Napoca reținând că domiciliul debitorului, înscris în cartea de identitate, este în România.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar, conform prevederilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe". Se constată că instanța de executare, care are competența materială de a soluționa inclusiv cererea privind încuviințarea executării silite, este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În lipsa unei dispoziții în normele de procedură, noțiunea de "domiciliu" se determină prin raportare la prevederile C. civ.. Conform art. 87 din C. civ., "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală". Potrivit art. 89 alin. (1) din C. civ., "stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale". Conform art. 91 din C. civ.:

"(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Din moment ce regula instituită de legiuitor este că domiciliul persoanei fizice este cel înscris în cartea de identitate, rezultă că, din perspectiva supusă analizei, nu are relevanță împrejurarea că ar fi încetat valabilitatea înscrierii adresei de domiciliu, fără a fi înregistrată o altă adresă de domiciliu pe teritoriul României, întrucât lipsa altor mențiuni cu privire la schimbarea domiciliului nu conduce la concluzia că debitoarea ar locui la altă adresă sau în altă țară, ci înseamnă că aceasta locuiește la aceeași adresă, fără forme legale.

Ca atare, în cauză nu s-a făcut dovada că debitoarea nu are domiciliul în țară, neputând fi asimilată situația persoanei care nu mai locuiește la adresa menționată cu situația persoanei care nu are domiciliul în țară.

Având în vedere că, la data sesizării organului de executare, debitoarea are domiciliul în Sectorul 1, rezultă că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța de executare, competentă material și teritorial a soluționa cererea de încuviințare a executării silite, conform art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în baza art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2025.