Decizia nr. 326/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență împotriva sentinței nr. 654/2026 a Judecătoriei Cluj-Napoca

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați - secția Civilă la 3 decembrie 2025, sub nr. x/2025, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite pornite împotriva debitoarei B., la cererea creditorului C. S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/18.04.2023. Prin hotărârea nr. 7688 din 15 decembrie 2025, Judecătoria Galați - secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Pentru a hotărî astfel, a reținut că, întrucât debitoarea figurează în baza de date DEPABD cu mențiunea "încetat valabilitate domiciliu", iar în privința ei nu se poate identifica un domiciliu activ valabil al acesteia, se vor aplica, prin analogie, dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc.

civ. privitoare la situația în care domiciliul debitorului nu se află în țară, competența aparținând în acest caz judecătoriei în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, sediul creditorului C. S.A. - municipiul Cluj-Napoca. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca - secția Civilă la 12 ianuarie 2025, sub același număr unic. Prin sentința civilă nr. 654/CC/2026 din 20 ianuarie 2026, Judecătoria Cluj-Napoca - secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați; constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, evocând dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a reținut că nu sunt aplicabile prevederile acestui text de lege, dat fiind că din actele dosarului nu rezultă faptul că la momentul înregistrării cererii de încuviințare a executării silite pe rolul executorului judecătoresc, domiciliul debitoarei s-ar fi aflat în străinătate. Astfel, a apreciat că stabilirea competenței se realizează în raport cu art. 90 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul căruia atunci când nici domiciliul, nici reședința, nu sunt cunoscute, persoana fizică este considerată că domiciliază la ultimul domiciliu.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reține următoarele: Cauza are ca obiect cererea Biroului Executorului Judecătoresc A. de încuviințare a executării silite împotriva debitoarei B., la cererea creditorului C. S.A, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 18 aprilie 2023. Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., cererile de încuviințare a executării silite se soluționează de către instanța de executare. Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.

Prin excepție, în situația în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în tară, competentă devine judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Noțiunea de "domiciliu" își găsește reglementarea în dispozițiile art. 87 C. civ. care prevede că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este în locul unde aceasta declară că își are locuința principală. Deopotrivă, art. 90 C. civ. stabilește că,,(1) Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut.

(2) În lipsă de reședință, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește." Din coroborarea normelor evocate rezultă că lipsa unui domiciliu valabil nu echivalează cu lipsa unui domiciliu în țară, astfel că în determinarea instanței competente, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., trebuie avut în vedere, dacă este cunoscut, și criteriul ultimului domiciliu al debitorului, instanța competentă teritorial să încuviințeze executarea silită fiind judecătoria în circumscripția căreia se află acesta. În speță, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că debitoarea nu are un domiciliu valabil, iar ultimul său domiciliu cunoscut este în municipiul Galați.

Ca atare, în acord cu art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., raportat la art. 90 alin. (2) C. proc. civ., revine Judecătoriei Galați competența să judece cererea formulată în condițiile art. 666 din același cod. De aceea, pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2026.