ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1425/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1425/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 16 septembrie 2025
Asupra conflictului negativ, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată:
La data de 06.03.2024 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2024 cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Centrul Medical de Diagnostic și Tratament Ambulatoriu "Dr. Nicolae Kretzulescu", Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești (Casa OPSNAJ) și Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Medicală, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună decontarea - plata în contul său deschis la B. a următoarelor cheltuieli efectuate în vederea asigurării sănătății sale - 8615 RON operație hernie disc și 513 RON proceduri de recuperare.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe H.G. nr. 677/2003, Legea 360/2002 privind statutul polițistului și pe calitatea sa de asigurat medical Casa OPSNAJ.
II. Hotărârea Tribunalului Dolj:
Prin sentința nr. 2891/2024 din data de 30.10.2024, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, apreciind că litigiul nu are ca obiect un conflict de muncă, pretenții de natură salarială sau pretenții legate de asigurările sociale care să atragă competența de judecată a acestei secții, ci că este unul în pretenții supus dreptului comun, iar în baza dispozițiilor art. 94 coroborate cu art. 107 C. proc. civ. a constatat că judecătoria de la sediul pârâtului judecă în primă instanță cereri al căror obiect este evaluabil în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților.
III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 București:
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a pronunțat sentința civilă nr. 3478 din 02.04.2025 prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În considerentele hotărârii, instanța a reținut că petenta solicită decontarea unor servicii medicale, în calitatea sa de asigurat OPSNAJ și a apreciat că analiza cererii sale presupune analizarea contractului său de asigurare, tocmai pentru a se stabili dacă are dreptul sau nu la aceste decontări, analizarea acestui contract reprezentând un litigiu de asigurări sociale care în conformitate cu art. 95 C. proc. civ. este în competența tribunalului.
IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 pct. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce a competenței material-procesuale intervenite între Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă.
Obiectul demersului judiciar îl reprezintă cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Centrul Medical De Diagnostic Și Tratament Ambulatoriu "Dr. Nicolae Kretzulescu", Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești (Casa OPSNAJ) și Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Medicală, având ca obiect plata contravalorii operației de hernie de disc și a celor de recuperare post operatorie a reclamantei.
În cauză, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile H.G. nr. 677/2003 privind condițiile de acordare în mod gratuit a asistenței medicale și psihologice, a medicamentelor și protezelor pentru polițiști, pe Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului și pe calitatea acestuia de asigurat medical la Casa OPSNAJ. Reclamanta a mai precizat că ocupă funcția de ofițer la secția Regională de Poliție Transporturi Craiova, este angajată din anul 2007 în cadrul MAI și că este asigurată la Casa OPSNAJ.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului:" (1) Polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului.".
Potrivit art. 536 din O.U.G. nr. 57/2017 privind Codul administrativ "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."
Se observă așadar că art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ (care a preluat dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici) reglementează competența de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public în sensul că aceasta aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Această normă are în vedere aspectele ce particularizează raportul de serviciu al funcționarului public față de raportul de muncă al salariatului.
Or, prezenta cauză are ca obiect decontarea unor servicii de natură medicală pe care reclamanta, deși era asigurată în sistemul public de asigurări sociale (Casa OPSNAJ), motivând că a fost nevoită să le efectueze într-un sistem privat întrucât la spitalul de stat nu a găsit locuri disponibile și că trebuia să revină cât mai curând în câmpul muncii, având calitatea de funcționar public, ofițer în cadrul secției Regionale de Poliție Transporturi Craiova, drept pentru care, a solicitat ulterior pârâtelor contravaloarea acestor servicii și a fost refuzată .
Așadar litigiul privește drepturi și obligații ce decurg din statutul reclamantei, fiind specifice raportului de serviciu al funcționarului public, neputând fi disociat de respectivul raport, atâta timp cât plata a cărei restituire se solicită are legătură cu dispozițiile legale speciale referitoare la calitatea acesteia de polițist, fiind solicitate în temeiul H.G nr. 677/2003 privind condițiile de acordare în mod gratuit a asistenței medicale și psihologice, a medicamentelor și protezelor pentru polițiști și pe Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, dispoziții care au un caracter special în raport cu cele de asigurări sociale sau de drept comun.
În consecință, întrucât aspectele litigioase deduse judecății sunt specifice contenciosului administrativ, în conformitate cu prevederile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2017 privind Codul administrativ coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se constată că revine instanței de contencios administrativ competența de soluționare a litigiului, respectiv tribunalului de la domiciliul reclamantei care este Tribunalul Dolj, competență care este una exclusivă, în acord cu prevederile alin. (3) ale aceluiași articol, cererea dedusă judecății având o valoare de până la 3.000.000 RON.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.