Partridge împotriva Regatului Unit

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 71176/01 de către Christopher J PARTRIDGE împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 22 mai 2007 în calitate de cameră compusă din: Președintele Casadevell Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Šikuta dna Hirvelä, judecători și dl T.L. Grefierul de secțiune anticipată având în vedere cererea depusă la 22 iunie 2001, având în vedere decizia parțială din 10 septembrie 2002, de a comunica această cerere și de a o adera la alte cereri (nus.

58372/00, 61878/00, 63477/00, 634807/00, 63647/00, 63961/00, 64986/01, 64996/01, 65202/01, 65478/01, 65507/01, 65741/01, 65906/01, 66181/01, 67100/01, 67913/01, 68173/01, 68175/01, 68264/01, 6829/01, 6829/01, 688449/01, 69076/01, 633223/01, 69327/01, 6932/01, 699491/01, 70521/01, 70741/01, 71176/01, 71428/01, 71429/01, 71570/01, 71758/01, 72656/01, 733646/01, 7368/01, 74961/01, 7592/01, 75993/01, 75995/01 Având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, Christopher J. Partridge, este un național britanic născut în 1961 și locuiește în West Midlands. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Jacky Starling, un avocat care practică la Londra.

Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Biroului Externe și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost văduv la 12 aprilie 2000. Au existat doi copii ai căsătoriei, născuți în 1988 și respectiv în 1990. La 25 aprilie 2000, reclamantul a notificat Agenția de Beneficii cu privire la moartea soției sale, în vederea depunerii unei cereri dacă ar putea. La 21 iulie 2000, reclamantul a solicitat Agenției de Beneficii pentru plata prestațiilor de securitate socială. Prin o decizie notificată la 21 august 2000, Agenția de Beneficii a respins cererea sa din cauza faptului că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor deoarece nu era o femeie.

La 1 septembrie 2000, reclamantul a apelat. La 22 decembrie 2000, recursul a fost respins.Decizia a fost notificată la 2 ianuarie 2001. Reclamantul nu a judecat apeluri suplimentare, după cum a considerat sau a fost recomandat că o astfel de remediere ar fi obligată să nu se întâmple, deoarece nu există astfel de prestații de securitate socială care sunt plătite vădilor în temeiul legislației Regatului Unit. Legea internă relevantă pentru această cerere este prevăzută în Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97 , §§ 14-26, ECHR 2002-IV.

COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge că legislația britanică de securitate socială a discriminat împotriva lui din motive de sex, în încălcarea articolului 14 din Convenție luată în conjuncție atât cu art. 8 din Convenție, cât și cu art. 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste prestații, atât văduvilor, cât și văduvelor, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA).

Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. Prin scrisoarea din 30 ianuarie 2007, reprezentantul reclamantului a notificat Curtea că dl Patridge a fost oferit 6 318.11 GBP și că a acceptat plata. La 8 martie 2007, reprezentantul reclamantului a notificat Curtea că dl Partridge s-a recăsătorit și că ar fi oportun să elimine cererea în întregime, inclusiv cererea de pensie a văduvei. Guvernul a fost informat cu privire la intenția reclamantului printr-o scrisoare din 16 martie 2007 și nu a prezentat nicio opoziție.

În aceeași zi, reprezentantul reclamantului a fost trimis o scrisoare care declară că, având în vedere soluționarea prietenoasă atinsă și cererea de retragere a domnului Cererea lui Partridge în ceea ce privește Pensiunea Veduvei, Curtea ar lua în considerare eliminarea cazului din lista sa în ansamblu, cu excepția cazului în care ea a informat Curtea contrar până la 16 aprilie 2007. Reprezentantul reclamantului nu a trimis o scrisoare care se opune apariției cererii. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți în ceea ce privește cererile de plată a văduvei și de indemnizare a mamei văduve (art. 39 din Convenție). Este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții).

De asemenea, menționează că reclamantul nu intenționează să își continue petiția, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) în ceea ce privește reclamația de pensie a văduvei. În conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării acestei cereri. În consecință, cererea ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture acestei cereri de la cererile la care a fost aderat; pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri. T.L. Early Josep Casadevall Președintele grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 71176/01 by Christopher J PARTRIDGE against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 22 May 2007 as a Chamber composed of: Mr J. Casadevall , President , Sir Nicolas Bratza , Mr G. Bonello , Mr K. Traja , Mr S. Pavlovschi , Mr J. Šikuta , Mrs P. Hirvelä, judges , and Mr T.L. Early , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 22 June 2001, Having regard to the partial decision of 10 September 2002, to communicate this application and to join it to other applications (nos.

58372/00, 61878/00, 63477/00, 63480/00, 63647/00, 63961/00, 64986/01, 64996/01, 65202/01, 65478/01, 65507/01, 65741/01, 65906/01, 66181/01, 67100/01, 67913/01, 68173/01, 68175/01, 68264/01, 68298/01, 68449/01, 69076/01, 69323/01, 69327/01, 69491/01, 70521/01, 70741/01, 71176/01, 71428/01, 71429/01, 71570/01, 71758/01, 72656/01, 73646/01, 73653/01, 73978/01, 74961/01, 75092/01, 75126/01, 75993/01, 75995/01, 77129/01, 77424/01, 682/02, 2573/02, 4810/02, 10747/02, 13944/02, 14404/02 and 14537/02), Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Christopher J. Partridge, is a British national who was born in 1961 and lives in West Midlands.

He was represented before the Court by Ms Jacky Starling, a lawyer practising in London. The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr C. Whomersley of the Foreign and Commonwealth Office. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant was widowed on 12 April 2000. There were two children of the marriage, born in 1988 and 1990 respectively. On 25 April 2000 the applicant notified the Benefits Agency of his wife’s death with a view to making a claim if he could. On 21 July 2000 the applicant applied to the Benefits Agency for payment of social security benefits. By a decision notified on 21 August 2000 the Benefits Agency rejected his claim on the ground that he was not entitled to widows’ benefits because he was not a woman.

On 1 September 2000 the applicant appealed. On 22 December 2000 the appeal was dismissed. The decision was notified on 2 January 2001. The applicant did not try any further appeals as he considered or was advised that such a remedy would be bound to fail since no such social security benefits were payable to widowers under United Kingdom law. B. Relevant domestic law The domestic law relevant to this application is set out in Willis v. the United Kingdom , no. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV.

COMPLAINTS The applicant complains that British social security legislation discriminated against him on grounds of sex, in breach of Article 14 of the Convention taken in conjunction with both Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. THE LAW By a letter of 11 May 2005 the respondent Government informed the Court that the House of Lords had decided, in relation to the claims for Widowed Mother’s Allowance (WMA) and Widow’s Payment (WPt), that there was in principle no objective justification at the relevant time for not paying these benefits to widowers as well as widows, but that the Government had a defence under section 6 of the Human Rights Act 1998 (the HRA).

It noted that, in view of this, the multitude of cases before the Court and the fact that the HRA defence was only applicable in the domestic arena, the Government were prepared, in principle, to settle all claims made by widowers against the United Kingdom arising out of the arrangements applicable prior to April 2001 for the payment of WMA and WPt. By a letter of 30 January 2007 the applicant’s representative notified the Court that Mr Patridge had been offered GBP 6,318.11 and that he had accepted payment. On 8 March 2007 the applicant’s representative notified the Court that Mr Partridge had now remarried and that it would be appropriate to strike out the application in its entirety, including his claim for Widow’s Pension.

The Government were informed of the applicant’s intention by a letter dated 16 March 2007 and presented no objection. On the same day the applicant’s representative was sent a letter stating that in view of the friendly settlement reached and the request to withdraw Mr Partridge’s claim regarding Widow’s Pension, the Court would consider striking out the case from its list in its entirety, unless she informed the Court to the contrary by 16 April 2007. The applicant’s representative has not sent a letter objecting to the striking out of the application. The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties in respect of the claims for Widow’s Payment and Widowed Mother’s Allowance (Article 39 of the Convention).

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court). It further notes that the applicant does not intend to pursue his petition, within the meaning of Article 37 § 1 (a) in respect of his claim for Widow’s Pension. In accordance with Article 37 § 1 in fine of the Convention, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols which require the continuation of the examination of this claim. Accordingly, the application should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to disjoin this application from the applications to which it was joined; Decides to strike the application out of its list of cases.

T.L. Early Josep Casadevall Registrar President