Decizia nr. 1057/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta UCMR-ADA - Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a solicitat ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei Societatea Română de Televiziune la plata: sumei de 24.000 RON si a TVA-ului aferent în sumă de 4.560 RON, reprezentând daune egale cu valoarea triplului remunerațiilor legale, estimate provizoriu, sumă datorată de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018" desfășurat la Focșani în data de 21 ianuarie 2018, fără să fi încheiat în prealabil autorizație licență neexclusivă cu UCMR-ADA; În subsidiar, obligarea pârâtei la plata: 1.1 sumei de 8.000 RON si TVA aferent de 1.520 RON, sumă datorată cu titlu de remunerații reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfășurat la Focșani în data de 21 ianuarie 2018; 1.2 sumei de 512 RON reprezentând penalități de întârziere datorate de pârâtă pentru întârzierea plății remunerațiilor în cuantum de 8.000 RON prevăzute la capătul 1.1 al cererii de chemare în judecată, penalități calculate până la data de 10.05.2018; 1.3 la plata penalităților de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plății remunerației în cuantum de 8.000 RON și a TVA-ului aferent de 1.520 RON, începând cu data de 11.05.2018 și până la plata efectivă a acestor sume; 2. la plata sumei de 22.800 RON si a TVA-ului aferent în sumă de 3.432 RON, reprezentând daune egale cu valoarea triplului remunerațiilor legale, estimată provizoriu, sumă datorată de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfășurat la Timișoara în data de 28 ianuarie 2018, fără să fi încheiat în prealabil autorizație licență neexclusivă cu UCMR-ADA; În subsidiar, obligarea pârâtei la plata: 2.1 sumei de 7.600 RON si TVA aferent de 1.444 RON, sumă datorată cu titlu de remunerații reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfășurat la Timișoara în data de 28 ianuarie 2018; 2.2 sumei de 433,20 RON reprezentând penalități de întârziere datorate de pârâtă pentru întârzierea plății remunerațiilor în cuantum de 7.600 RON prevăzute la capătul 2.1 al cererii de chemare în judecată, penalități calculate până la data de 10.05.2018; 2.3 la plata penalităților de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plății remunerației în cuantum de 7.600 RON și a TVA-ului aferent de 1.444 RON, începând cu data de 11.05.2018 și până la plata efectivă a acestor sume; 3. la plata sumei de 16.800 RON si a TVA-ului aferent în sumă de 3.192 RON, reprezentând daune egale cu valoarea triplului remunerațiilor legale, estimată provizoriu, sumă datorată de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfășurat la Craiova în data de 04 februarie 2018, fără să fi încheiat în prealabil autorizație licență neexclusivă cu UCMR-ADA; În subsidiar, obligarea pârâtei la plata: 3.1 sumei de 5.600 RON si TVA aferent de 1.064 RON, sumă datorată cu titlu de remunerații reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfășurat la Craiova în data de 04 februarie 2018; 3.2 sumei de 280 RON reprezentând penalități de întârziere datorate de pârâtă pentru întârzierea plății remunerațiilor în cuantum de 5.600 RON prevăzute la capătul 3.1 al cererii de chemare în judecată, penalități calculate până la data de 10.05.2018; 3.3 la plata penalităților de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plății remunerației în cuantum de 5.600 RON și a TVA-ului aferent de 1.064 RON, începând cu data de 11.05.2018 și până la plata efectivă a acestor sume; 4. la plata sumei de 18.720 RON și a TVA-ului aferent în sumă de 3.556,80 RON, reprezentând daune egale cu valoarea triplului remunerațiilor legale, estimată provizoriu, sumă datorată de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfășurat la Turda în data de 11 februarie 2018, fără să fi încheiat în prealabil autorizație licență neexclusiva cu UCMR-ADA; În subsidiar, obligarea pârâtei la plata: 4.1 sumei de 6.240 RON si TVA aferent de 1.185,60 RON, datorată cu titlu de remunerații reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018" desfășurat la Turda în data de 11 februarie 2018; 4.2 sumei de 268,32 RON reprezentând penalități de întârziere datorate de pârâtă pentru întârzierea plății remunerațiilor în cuantum de 6.240 RON prevăzute la capătul 4.1 al cererii de chemare în judecată, penalități calculate până la data de 10.05.2018; 4.3 la plata penalităților de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plății remunerației în cuantum de 6.240 RON și a TVA-ului aferent de 1.185,60 RON, începând cu data de 11.05.2018 și până la plata efectivă a acestor sume; 5. la plata sumei de 11.160 RON și a TVA-ului aferent în sumă de 2.120,40 RON, sumă reprezentând daune egale cu valoarea triplului remunerațiilor legale, estimată provizoriu, sumă datorată de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfășurat la Sighișoara în data de 11 februarie 2018, fără să fi încheiat în prealabil autorizație licență neexclusivă cu UCMR-ADA; În subsidiar, obligarea pârâtei la plata: 5.1 sumei de 3.720 RON si TVA aferent de 706,80 RON, datorată cu titlu de remunerații reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfășurat la Focșani în data de 21 ianuarie 2018; 5.2. sumei de 133,92 RON reprezentând penalități de întârziere datorate de pârâtă pentru întârzierea plății remunerațiilor în cuantum de 3.720 RON prevăzute la capătul 5.1 al cererii de chemare în judecată, penalități calculate până la data de 10.05.2018; 5.3 la plata penalităților de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plății remunerației în cuantum de 3.720 RON și a TVA-ului aferent de 706,80 RON, începând cu data de 11.05.2018 și până la plata efectivă a acestor sume; 6. la plata sumei de 120.000 RON și a TVA-ului aferent în sumă de 22.800 RON, suma reprezentând daune egale cu valoarea triplului remunerațiilor legale, estimată provizoriu, sumă datorată de pârâtă cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfășurat la București la Sala Polivalenta în data de 25 februarie 2018, fără să fi încheiat în prealabil autorizație licență neexclusivă cu UCMR-ADA; În subsidiar, obligarea pârâtei la plata: 6.1 sumei de 40.000 RON si TVA aferent de 7.600 RON, datorată cu titlu de remunerații reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului denumit "Eurovision 2018", desfășurat la București la Sala Polivalenta în data de 25 februarie 2018; 6.2 sumei de 1.160 RON reprezentând penalități de întârziere datorate de pârâtă pentru întârzierea plății remunerațiilor în cuantum de 40.000 RON prevăzute la capătul 6.1 al cererii de chemare în judecată, penalități calculate până la data de 10.05.2018; 6.3 la plata penalităților de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere a plății remunerației în cuantum de 40.000 RON și a TVA-ului aferent de 7.600 RON, începând cu data de 11.05.2018 și până la plata efectivă a acestor sume. Pârâta Societatea Română de Televiziune a formulat cerere de chemare în garanție a autorităților cu care a realizat programele TV, respectiv: Teatrul Municipal Focșani, Casa de Cultura a Municipiului Timisoara, Centrul de Cultura si Arta al Județului Timiș, Municipiul Turda, Municipiul Sighișoara, ARCUB-Centrul Cultural at Municipiului București solicitând obligarea obligarea celor chemați în garanție la plata sumelor solicitate de UCMR -ADA în acțiunea principală. În drept, cererea de chemare în garanție a fost formulată în baza dispozițiilor art. 72-74 C. proc. civ., prevederile Legii nr. 8/1996, Legii nr. 41/1994, Decizia nr. 189 din 3 mai 2010. Prin sentința civilă nr. 329 din 03 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Bucuresti, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2018, s-a luat act de tranzacția încheiată de reclamanta UCMR -ADA, Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor și pârâta Societatea Română de Televiziune și a fost consfințită învoiala părților conform Contractului de Tranzacție Judiciară UCMR-ADA nr. 32/24.11.2020. A fost disjunsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti, secția a III-a civilă sub nr. de dosar x/2021 I.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 1799 din 24 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune în contradictoriu cu pârâții Teatrul Municipal Focșani, Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș, Municipiul Craiova prin Consiliul Local Craiova, Municipiul Sighișoara, Municipiul Turda, ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului București, ca neîntemeiată. I.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 242A din 28 februarie 2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă Societatea Română de Televiziune împotriva sentinței civile nr. 1799/24.11.2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2021, ca nefondat. A obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 5.950 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel către intimata ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului București. II. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 242A din 28 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta Societatea Română de Televiziune. II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 30 mai 2024 și repartizat aleatoriu completului filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie . Prin rezoluția din data de 04 iunie 2024 s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. iar în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) al aceluiași articol, s-a constatat că recurenta-reclamantă a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.. Prin aceeași rezoluție s-a constatat că recurenta-reclamantă este scutită de obligația achitării taxei judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. II.2. Motivele de recurs Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel, invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Subsumat primului motiv de recurs, a arătat că decizia atacată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, aspect ce ar atrage casarea hotărârii, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Astfel, a arătat recurenta că, deși în considerentele deciziei, la pagina 13, instanța de apel a reținut faptul că intimații chemați în garanție "aveau calitatea de coorganizatori ai spectacolelor menționate (spectacolele Eurovision 2018)" conform dispozițiilor art. 2 1 din Decizia nr. 189 din 3 mai 2010 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind remunerațiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice, modificată prin Decizia ORDA nr. 203/2011, în contradicție cu această motivare și implicit în contradicție cu norma legală amintită mai sus, a respins acțiunea formulată de SRTv, susținând că "obligația a fost asumată de către SRTv". Totodată, se susține că, în mod eronat și străin de prezenta cauză instanța de apel a motivat respingerea apelului formulat întrucât "apelanta a încheiat contracte cu chematele în garanție, acestea devenind coorganizatori al spectacolelor menționate, însă obligația de obținere a autorizațiilor prevăzute de lege pentru radiodifuzarea și comunicarea publică a operelor muzicale a fost asumată de către apelanta SRTv". Susține recurenta că instanța de apel a motivat hotărârea din eroare pe dispozițiile legale privind dreptul de radiodifuzare, susținând că SRTv avea obligația legală de a obține autorizații de la organismele de gestiune colectivă privind radiodifuzarea, deși obiectul cererii de chemare în garanție îl constituie plata remunerațiilor aferente dreptului de comunicare publică. În aceeași manieră, față de concluziile acesteia din pag. 14, alin. (6), instanța de judecată a făcut o confuzie între "prestația muzicală" care, în concret, reprezintă interpretarea pe scena de către artiști a pieselor muzicale (drept conex) și "utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică" (remunerații aferente dreptului de autor) și, implicit, a motivat în mod greșit respingerea apelului formulat de SRTv. De asemenea, se susține că, în mod greșit, în considerentele hotărârii judecătorești recurate se reține de către instanța de apel că "apelanta a încheiat o autorizație licență neexclusivă cu UCMR -ADA pentru spectacolele Eurovision 2018 sau alte denumiri alternative, spectacole organizate în data de 21.01.2018 la Teatrul Municipal din Focșani, 28.01.2018 la Teatrul Mihai Eminescu din Timișoara, în data de 04.02.2018 la Teatrul Marin Sorescu din Craiova, 11.02.2018 la Turda, în data de 18.02.2018 la Sighișoara și nu în cele din urmă în data de 25.02.2018 la Sala Polivalentă din București - Gala Finală" dar în fapt, Societatea Română de Televiziune a încheiat Contractul de tranzacție judiciară nr. 32 din 24.11.2020 și nicidecum nu a fost încheiată o autorizație licență neexclusivă. Prin tranzacționarea litigiului cu UCMR ADA - Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, Societatea Română de Televiziune a achitat în integralitate contravaloarea sumelor datorate cu titlu de remunerații reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor, deși aceste "spectacole au fost coorganizate" cu chemații în garanție. Or, prin toate contractele încheiate cu intimații-chemați în garanție, aceștia și-au asumat calitatea de organizatori ai spectacolelor pentru fiecare oraș în parte, au fost promovați de către SRTv în calitatea lor de organizatori/coproducatori ai spectacolelor și au asigurat "bugetul de cheltuieli pentru comunicarea publică de opere muzicale în concerte, spectacole sau manifestări artistice". Fiecare intimat-chemat în garanție a asigurat, conform dispozițiilor art. 5 lit. b) din Metodologia privind remunerațiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice (publicată prin Decizia nr. 189/2010) - cheltuieli "cum sunt: cheltuieli cu onorariile, cazarea, transportul artiștilor interpreți, al organizatorilor și al colaboratorilor, cheltuieli pentru locația spațiului de desfășurare, cheltuieli de sonorizare, cheltuieli de publicitate și promoție, cheltuieli de regie și orice alte cheltuieli necesare desfășurării spectacolului, concertului sau manifestării artistice" etc. așa cum reiese din clauzele celor 7 contracte încheiate, însă instanța de apel a reținut în mod greșit că apelanta SRTv ar avea obligația de a încheia și plăti autorizația conform dispozițiilor din Decizia nr. 189 din 2010, "art. 1272, alin. (1) C. civ., al legii și în acord cu cele 7 contracte în care au fost evidențiate obligațiile fiecărei părți, deoarece nu a fost stipulată în contracte și astfel aceștia "nu pot fi obligați la plata remunerațiilor cuvenite autorilor de opere". Tot în considerente, la pagina 15, curtea de apel a motivat soluția de respingere a apelului și din perspectiva faptului că metodologia reglementează că sunt considerați organizatori ai spectacolului, printre altele, toți aceia care vând bilete de acces la acel spectacol, cât și faptul că aceștia răspund solidar", aspect care este străin prezentei cauze, având în vedere că la aceste spectacole nu au fost vândute bilete. Subsumat celui de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea curții de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 2 din Decizia nr. 189 din 3 mai 2010 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind remunerațiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice, modificată prin Decizia ORDA nr. 203/2011, care stabilește ca obligația de a încheia un contract în vederea obținerii autorizației licență neexclusivă cu UCMR - ADA incumbă în solidar coorganizatorilor. Or, așa cum s-a dovedit prin contractele încheiate de SRTv cu fiecare chemat în garanție, spectacolele au fost organizate/coproduse cu aceștia, și prin urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Decizia nr. 189 din 3 mai 2010. Arată recurenta că interesul Societății Romane de Televiziune a fost acela de a realiza emisiunile TV care urmau să fie radiodifuzate și nu comunicarea publică într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al membrilor unei familii, respectiv în săli de spectacole ale concursului EUROVISION 2018 în diferite zone ale României: Focșani, Timișoara, Craiova, Turda, Sighișoara și București. De aceea, a considerat că este pe deplin justificată, și sub acest aspect, răspunderea solidară cu privire la plata sumelor solicitate de către SRTv deoarece această obligație nu a fost asumată unilateral de către SRTv. În fine, se formulează critici și cu privire la modul de calcul al sumelor ce fac obiectul cauzei, arătându-se că instanța de apel a interpretat nelegal dispozițiile contractelor încheiate de Societatea Română de Televiziune cu chemații în garanție, cu încălcarea dispozițiilor art. 1270 din C. civ. și a articolelor din Decizia nr. 189 din 3 mai 2010 în defavoarea Societății Romane de Televiziune, motivând la pagina 16 din decizia recurată respingerea apelului SRTv, cu stabilirea nelegală, dar și străină de prezenta cauză, că această obligație aparține exclusiv SRTv, urmând a fi plătită din veniturile din bilete - în condițiile în care nu s-au vândut bilete la nici unul din spectacolele Eurovision 2018, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar. II.3. Apărările formulate în cauză La data de 03 iulie 2024, în termen legal, intimatul-pârât Teatrul Municipal Focșani a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, arătând că prin decizia recurată, curtea de apel a reținut în mod corect faptul că obligațiile stabilite prin contractele încheiate cu SRTv sunt clar delimitate, în sensul că nu există o obligație concurentă a chematelor în garanție de a suporta contravaloarea remunerației impuse de UCMR-ADA, care să fi fost asumată de acestea, motiv pentru care nu se poate antrena răspunderea instituției în raport cu recurenta-reclamantă din prezenta cauză. Totodată, la data de 11 iulie 2024, în termen legal, a formulat întâmpinare și intimatul-pârât Municipiul Sighișoara, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei Curții de Apel București ca fiind legală și temeinică. A susținut intimatul, în esență, că rolul Municipiului Sighișoara, ca și coorganizator, s-a rezumat doar la acordarea sprijinului financiar pentru cheltuieli de organizare și punerea la dispoziție a spațiului, sens în care, în temeiul art. 1270 alin. (1) C. civ., în mod corect au fost respinse pretențiile reclamantei în raport cu acesta. De asemenea, la data de 12.07.2024, cu respectarea termenului legal, a formulat întâmpinare și Municipiul Craiova, prin care a invocat excepția netimbrării cererii de recurs, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, având în vedere că în contractul de parteneriat încheiat de acesta cu recurenta există prevedere expresă în sensul că obținerea de la toate instituțiile specializate și de profil a autorizațiilor și licențelor necesare bunei desfășurări a evenimentului, precum și obligația de achitare a acestora revine exclusiv organizatorului/producătorului, adică SRTv. La data de 19.07.2024 a formulat întâmpinare și intimatul-chemat înb garanție Municipiul Turda, care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză, cu menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de apel, care a constatat în mod corect că în niciuna dintre hotărârile de Consiliu local și nici în celelalte convenții încheiate nu au fost asumate obligații privind onorariile datorate către UCMR-ADA. La data de 7 august 2024 intimatul-chemat în garanție ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului București a formulat note scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea dispozițiilor deciziei recurate. La data de 12 mai 2025 intimata-chemată în garanție Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, a depus concluzii scrise. II.

Răspunsul la întâmpinări Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinările formulate. II.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 11 februarie 2025, completul de filtru a fost admis în principiu recursul formulat și a fost fixat primul termen de judecată la data de 13 mai 2025, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării pe fond acestuia. III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului. Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului, față de următoarele considerente: Din situația de fapt reținută de instanțele de fond rezultă că prin cererea de chemare în garanție recurenta-pârâtă Societatea Română de Televiziune a solicitat obligarea chemaților în garanție la plata pretențiilor bănești deduse judecății ce au format obiectul dosarului nr. x/2018, soluționat prin sentința civilă nr. 329/03.03.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă prin care s-a luat act de tranzacția încheiată de reclamanta UCMR -ADA, Asociația pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor și recurenta Societatea Română de Televiziune fiind consfințită învoiala acestora potrivit Contractului de Tranzacție Judiciară UCMR-ADA nr. 32/24.11.2020. Prin tranzacția încheiată recurenta s-a obligat să achite reclamantei UCMR -ADA suma de 41.027,05 RON inclusiv TVA, reprezentând remunerație datorată cu titlu de drepturi de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor din cadrul evenimentului "Eurovision 2018" ce au avut loc în datele de 21 ianuarie 2018 la Teatrul Municipal din Focșani, de 23 ianuarie 2018 la Teatrul Mihai Eminescu din Timișoara, de 04 februarie 2018 la Teatrul Marin Sorescu din Craiova, de 11 februarie 2018 în Turda, de 18 februarie 2018 în Sighișoara și în data de 25 februarie 2018 la Sala Polivalentă din București, Gala Finală, precum și suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. La data de 05.05.2021, în fața primei instanțe, recurenta și-a precizat cuantumul pretențiilor solicitate la suma de 41.147,05 RON, ce a fost achitată de către recurentă în baza tranzacției mai sus menționate. . În motivarea cererii sale, recurenta a susținut faptul că există o răspundere solidară între aceasta și chematele în garanție pentru pretențiile ce formau obiectul cererii de chemare în judecată atâta timp cât spectacolele de preselecție "Eurovision 2018" au fost organizate împreună cu acestea din urmă. Cererea de chemare în garanție a fost respinsă de Tribunalul București prin prisma faptului că, neexistând o obligație concurentă a chematelor în garanție de a suporta contravaloarea remunerației cuvenite autorilor de opere muzicale care să fi fost asumată prin contractele încheiate cu SRTV, nu poate fi angajata răspunderea acestora în raport cu reclamanta din litigiul principal și cererea de chemare în garanție. În același mod, instanța de apel a reținut că intimatele chemate în garanție, deși sunt coorganizatoare ale spectacolului, acestea nu datorează despăgubiri în contextul în care niciuna dintre hotărârile de Consiliu Local și nici în celelalte convenții încheiate nu au fost asumate obligații privind onorariile datorate către UCMR-ADA. Printr-o primă critică, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea recurată conține motive contradictorii și străine de cauză. Criticile, încadrabile în motivul de casare indicat de recurentă, sunt nefondate pentru următoarele considerente. Potrivit temeiului legal pe care au fost întemeiate aceste argumente, casarea hotărârii se poate dispune când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Caracterul contradictoriu al considerentelor, în ipoteza posibilă a acestui caz de casare, poate fi invocat atunci când, prin maniera în care ele au fost formulate, se anihilează reciproc, echivalând, în esență, cu o nemotivare, care este cenzurabilă pe calea recursului. De asemenea, în temeiul aceluiași motiv de casare, poate fi invocat caracterul cu totul străin de natura pricinii a cvasitotalității considerentelor în contextul în care textul de lege dispune, în mod expres faptul că hotărârea va fi casată dacă conține "numai" considerente străine de natura pricinii. Prin urmare, nu orice viciu, nu orice carență a motivării duce inexorabil la casare hotărârii recurate, iar pentru a putea fi primit recurentul trebuie să indice, în concret care este contradicția sau motivul străin de obiectul cauzei. În ceea ce privește motivul de casare invocat, se constată și faptul că recurentul nu a indicat, în concret, în ce constă contradicția dintre considerentele hotărârii, simpla indicare a unor pasaje din cuprinsul hotărârii recurate nu respectă exigența motivării recursului în vederea exercitării controlului judiciar. Or, pentru a putea fi analizate, este necesară dezvoltarea motivelor de recurs într-o manieră suficient de precisă pentru a permite înțelegerea și verificarea acestora, deopotrivă în principiul enunțat, cât și în aplicarea lor corectă în speță. Această exigență a fost judecată în mod corect a fi conformă cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană statuând că, pentru a-și îndeplini misiunea, instanțele judecătorești trebuie să beneficieze de concursul părților, care sunt ținute ca, în măsura posibilului, să-și expună pretențiile într-o manieră clară, lipsită de ambiguitate și structurate într-o manieră rezonabilă. În raport de aceste considerente, nu pot fi primite criticile potrivit cărora ar exista o contradicție între considerentele prin care instanța de apel reține calitatea de coorganizatori ai spectacolelor a chemaților în garanție și cele prin care s-a reținut că obligația de plată a fost asumată de către recurentă. Calitatea de coorganizatori ai spectacolelor nu presupune, în mod automat, și asumarea obligației acestora de a suporta toate cheltuielile organizării evenimentelor, printre care și cele aferente drepturilor de autor datorate reclamantei din cererea de chemare în judecată principală, ci răspunderea acestora se va stabili în baza circumstanțelor fiecărei cauze, motiv pentru care nu se poate considera că există o contradicție între considerente și soluția instanței de apel cu privire la această chestiune. Pentru aceleași motive, nu se poate reține o motivare contradictorie pentru faptul că instanța de apel, respingând calea de atac a reținut faptul că obligația de obținere a autorizațiilor prevăzute de lege pentru radiodifuzarea și comunicarea publică a operelor muzicale a fost asumată de către recurentă în contextul în care a reținut calitatea de coorganizatori ai chemaților în garanție. Examinând hotărârea recurată se constată că instanța de apel a reținut în mod clar și concis faptul că deși intimații au calitatea de coorganizatori ai evenimentelor obligația de a obține autorizațiile a fost asumată doar de către recurentă, în mod expres, în timp ce obligațiile chemaților în garanție au fost delimitate prin convențiile încheiate între aceștia și recurenta SRTv. Printr-o altă critică, recurenta a susținut că instanța de apel a făcut o confuzie între "prestația muzicală" și "utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică" precum și faptul că hotărârea recurată a fost motivată, în mod eronat, pe dispozițiile legale privind dreptul la radiodifuzare, reținând că recurenta avea obligația legală de a obține autorizații de la organismele de gestiune colectivă privind radiodifuzarea, deși obiectul cererii de chemare în garanție îl constituie plata remunerațiilor aferente dreptului de comunicare publică. Criticile, ce urmează a fi analizate și prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material, sunt nefondate. Considerentele indicate de recurentă sunt scoase, de fapt, din contextul motivării, fiindu-le atribuit un alt sens decât cel avut în vedere de instanța de apel, or, această manieră de prezentare a situației nu poate justifica concluzia pe care recurenta încearcă să o acrediteze. În concret, instanța de apel nu și-a întemeiat soluția pe dispozițiile legale privind dreptul la radiodifuziune, în contextul în care a reținut că "obligația de obținere a autorizațiilor prevăzute de lege pentru radiodifuzarea și comunicarea publică a operelor muzicale a fost asumată de către apelanta SRTv", făcând referire, într-o manieră generală, la două tipuri de autorizații, inclusiv cea pentru plata remunerațiilor aferente dreptului de comunicare publică, ce face obiectul cererii de chemare în garanție, critica fiind din acest motiv vădit nefondată. Pentru aceleași motive nu poate fi primită critica privind confuzia termenilor în contextul în care, în paragraful indicat de recurentă instanța de apel a reținut, cu referire la sumele datorate autorilor de opere muzicale colectate de către UCMR ADA, că "aceasta obligație a fost asumată unilateral de către SRTv" fără ca aceasta să rețină și o obligație a recurentei pentru prestații muzicale în sensul pretins de către aceasta din urmă. Referitor la critica prin care se susține că instanța de apel în mod greșit a reținut încheierea de către recurentă a unei autorizații de licență neexclusivă cu UCMR-ADA pentru spectacolele Eurovision 2018 întrucât, în fapt, a fost încheiat Contractul de tranzacție judiciară nr. 32 din 24.11.2020, se reține că aceasta nu atrage incidența motivului de casare invocat în contextul în care mențiunile referitoare la încheierea autorizației de licență neexclusivă nu reprezintă considerente decisive care sprijină dispozitivul hotărârii recurate. Din considerentele deciziei de apel, (redate, în parte, anterior), rezultă că argumentele decisive pentru care a fost menținută sentința primei instanțe au fost acelea potrivit cărora obligația de obținere a autorizațiilor prevăzute de lege pentru comunicarea publică a operelor muzicale îi revenea exclusiv recurentei, iar chemații în garanție nu și-au asumat obligații privind remunerațiile datorate către UCMR-ADA pentru comunicările publice efectuate în cauză. Pe cale de consecință, mențiunea instanței de apel nu conturează temeinicia susținerilor recurentei de vreme ce, din analiza deciziei recurate, rezultă că instanța de control devolutiv a motivat într-o manieră coerentă și în acord cu exigențele unui proces echitabil fondului pretențiilor formulate. Printr-o altă critică, subsumată aceluiași motiv de casare, recurenta a susținut existența unei motivări străine de obiectul cauzei, în sensul că instanța de apel a reținut în mod eronat argumente privind vânzarea de bilete de acces în contextul în care la spectacolele organizate nu au fost vândute bilete. Critica este nefondată. Astfel cum s-a arătat, se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nemotivarea hotărârii, motivarea sa contradictorie sau prezentarea, de către instanța a cărei hotărâre este recurată, numai a motivelor străine de natura pricinii. Așadar, o hotărâre nu poate fi casată în recurs dacă, pe lângă motive adecvate, care explică sistematic și logic raționamentul instanței care a pronunțat soluția, aceasta cuprinde aprecieri de circumstanță care nu reprezintă cauza principală sau relevantă a hotărârii prin care s-a soluționat procesul. Pe cale de consecință, nu reprezintă motive străine de natura pricinii în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., considerentele instanței de apel prin care menționează, într-o manieră generală, obligația reglementată de Metodologia ORDA nr. 189/2010, făcându-se referire și la determinarea valorii remunerațiilor în raport cu valoarea biletelor de acces vândute, aspecte care sunt însă nerelevante și nu reprezintă cauza principală a soluției pronunțate de instanța de apel. Printr-un alt set de critici subsumate aceluiași motiv de casare, recurenta a susținut că în mod greșit a reținut instanța de apel că aceasta avea obligația de a încheia și plăti autorizația conform dispozițiilor din Decizia nr. 189/2010, art. 1272 alin. (1) C. civ. și în acord cu cele 7 contracte în care au fost evidențiate obligațiile fiecărei părți deoarece nu a fost stipulată în contracte și astfel aceștia "nu pot fi obligați la plata remunerațiilor cuvenite autorilor de opere." Deși recurenta invocă o greșită aplicare a dispozițiilor de drept material, ce ar atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de aspectele expuse, în cauză nu se decelează o critică concretă care să indice în ce constă aplicarea eronată a dispozițiilor legale. Or, atunci când se invocă greșita aplicare a regulilor de drept material, recurentul trebuie să indice regulile de drept încălcate, interpretarea pe care o consideră corectă și discordanța acestei interpretări cu ceea ce a făcut instanța a cărei hotărâre se atacă; totodată, va argumenta caracterul cauzal al încălcării sau aplicării greșite a regulilor de drept respective asupra soluției pronunțate, precum și modul în care, în aprecierea recurentului, principiile și regulile de drept invocate trebuie aplicate în cauza dedusă judecății. În contextul în care recurenta se rezumă a invoca greșita aplicare a Deciziei ORD și a dispozițiilor art. 1272 C. civ., fără a arată motivele pentru care hotărârea este greșită, nu se poate exercita controlul judiciar de către instanța de recurs. Prin cel de-al doilea motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut încălcarea, respectiv aplicarea greșită a dispozițiilor Deciziei nr. 189/2010 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din data de 12 aprilie 2010 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind remunerațiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice precum și prevederi ale Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe. Criticile pot fi analizate prin prisma motivului de casare invocat de către recurentă însă sunt nefondate. Din situația de fapt stabilită de către instanțele de fond rezultă că recurenta a organizat spectacolele intitulate "Eurovision 2018" sau alte denumiri alternative, spectacole în care au fost comunicate public opere muzicale, fără să fi încheiat în prealabil autorizație licența neexclusivă cu UCMR-ADA privind autorizarea utilizării operelor muzicale prin comunicare publică în spectacolele în litigiu. Litigiul având ca obiect obligarea recurentei la plata remunerațiilor aferente comunicărilor publice efectuate în cadrul respectivelor spectacole a fost stins prin încheierea unei tranzacții, recurenta îndreptându-se, prin formularea cererii ce face obiectul prezentei cauze, împotriva chemaților în garanție în vederea recuperării sumelor achitate în baza tranzacției către UCMR-ADA. Prin primul set de critici subsumate motivului de casare invocat, recurenta a susținut faptul că spectacolele mai sus menționate au fost realizate cu aportul chemaților în garanție, ce au avut calitatea de coproprietari, motiv pentru care hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea art. 2 din Decizia ORDA nr. 189/2010, privind răspunderea solidară a utilizatorilor. Susținerile sunt nefondate. Dispozițiile art. 2 alin. (1) din Decizia ORDA nr. 189/2010 prevăd că "Este utilizator, în sensul prezentei metodologii, oricare persoană juridică sau fizică autorizată care organizează concerte, spectacole ori manifestări artistice în cadrul cărora sunt utilizate opere muzicale" iar la alin. (2) "În cazul în care activitățile de organizare a unui concert, spectacol ori a unei manifestări artistice se realizează de două sau mai multe persoane, acestea răspund solidar pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute de prezenta metodologie." De asemenea art. 3 din aceeași decizie prevede că "Utilizatorii au obligația să solicite organismului de gestiune colectivă încheierea autorizației licență neexclusivă cu cel puțin 10 zile înainte de data la care urmează a avea loc concertul, spectacolul ori manifestarea artistică." Deși prevederile Metodologiei consacră, o formă de solidaritate legală, fie în coordonatele răspunderii civile contractuale între persoanele care își asumă toate calitatea de organizatori și încheie autorizație licență cu organismul de gestiune, fie în coordonatele răspunderii civile delictuale între organizatorii unui concert, spectacol ori a unei manifestări artistice care nu încheie autorizația de licență cu organismul de gestiune colectivă, calitatea de coorganizator nu poate conduce, în mod automat, la antrenarea răspunderii, în contextul în care, în prezenta cauză, raportat la circumstanțele de fapt stabilite de instanțele de fond, recurenta și-a asumat, în mod exclusiv obligația de obținere a autorizației licență. Astfel, din analiza probelor administrate în cauză, instanțele de fond au stabilit că nu există o obligație concurentă a chematelor în garanția de a suporta contravaloarea remunerației cuvenite autorilor de opere muzicale care să fi fost asumată prin contractele încheiate cu SRTV, motiv pentru care nu poate fi angajată răspunderea acestora în raport cu reclamanta din litigiul principal și cererea de chemare în garanție. Totodată, instanța de apel, în considerentele hotărârii, în urma examinării cuprinsului contractelor încheiate între recurentă și Teatrul Municipal Focșani, Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, Centrul de Cultură și Artă al județului Timiș și ARCUB a stabilit că obligația de obținere a autorizațiilor prevăzute de lege pentru radiodifuzarea și comunicarea publică a operelor muzicale a fost asumată expres de către recurentă. Cu referire la contractul încheiat cu Teatrul Municipal Focșani, instanța de apel a reținut existența obligației acestuia din urmă de a achita în mod direct contravaloarea onorariilor datorate unor anumiți artiști interpreți, fără vreo referire însă la autorii de opere muzicale. De asemenea, din contractul încheiat cu intimata ARCUB, a rezultat că acesta din urmă și-a asumat doar obligația de a garanta plata artiștilor interpreți și executanți pentru prestațiile artistice fixate în recitalurile din eveniment conform contractelor de cesiune exclusivă ce urmau a fi încheiate cu aceștia. Instanța de apel a reținut și faptul nu au fost asumate obligații privind onorariile datorate către UCMR-ADA prin hotărârile de Consiliu Local, iar din anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului Local al municipiului Craiova nr. 6/22.01.2018 a reieșit că recurenta își asumă exclusiv obligația de a încheia autorizații licență neexclusivă, acest lucru presupunând și plata drepturilor rezultând din acestea. Așadar, în raport de situația de fapt reținută în apel, ce nu poate fi reevaluată de către instanța de control judiciar, întrucât o asemenea operațiune ar presupune o nouă analiză și interpretare a probelor administrate și nu o verificare a legalei aplicări a normelor de drept material, chestiune incompatibilă cu calea de atac a recursului, Înalta Curte reține că, în cauză, nu au fost încălcate dispozițiile art. 2 din Decizia ORDA nr. 189/2010 în contextul în care din probele administrate a rezultat faptul că intimații nu și-au asumat obligația de a obține respectiva autorizație licență. Printr-un alt set de critici formulate în cadrul aceluiași motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta a susținut, în esență, faptul că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa obligația exclusivă de obținere a autorizației licență neexclusivă în contextul în care recurenta a avut, în toate spectacolele realizate calitatea de coproducător iar interesul acesteia a fost acela de a obține programe audiovizuale de calitate și nu comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice, context în care obligația nu a fost asumată unilateral de către recurentă. În susținerea acestor motive, recurenta a invocat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe susținând și încălcarea art. 1-9 din Decizia nr. 189/2010 motivat de faptul că în mod greșit instanța de apel a asimilat obligația de plată a artiștilor prezenți pe scena de spectacole cu obligația de plată a acestei autorizații care se achită separat pentru opere. Criticile nu pot fi primite în contextul în care prin tranzacția încheiată cu UCMR-ADA recurenta și-a asumat, în mod expres obligația de a achita remunerația datorată cu titlul de drepturi de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor din cadrul evenimentului "Eurovision 2018" și, astfel cum a reținut și instanța de apel, obiectul acțiunii l-a reprezentat chiar plata acestei remunerații conform Metodologiei prevăzută de Decizia ORDA nr. 189/2010 și pentru care recurenta a formulat cererea de chemare în garanție ce face obiectul prezentului dosar. Cererea de chemare în garanție se fundamentează pe existența unui raport juridic preexistent sesizării instanței de judecată, încheiat între una din părțile procesului ce are ca obiect cererea principală și terțul care ar putea fi atras în litigiu prin acest mijloc procedural, în vederea obligării acestuia din urmă la plata despăgubirilor pe care le-ar avea de suportat cel obligat în litigiul principal. Prin urmare, criticile recurentei excedează cadrului procesual întrucât aceasta nu poate invoca, față de obiectul cererii de chemare în garanție, (determinat de obiectul cererii principale de chemare în judecată) faptul că nu a urmărit să realizeze o comunicare publică a operelor muzicale (comunicare ce a fost recunoscută prin intermediul tranzacției) ci a avut interesul să obțină programe audiovizuale în contextul în care, prin tranzacția încheiată cu UCMR-ADA s-a obligat să achite contravaloarea drepturilor de autor aferente respectivelor comunicări publice și nu alte tipuri de remunerații. Pentru aceleași motive nu pot fi primite susținerile potrivit cărora instanța de judecată a asimilat obligația de plată a artiștilor cu obligația de plată a autorizației în contextul în care, astfel cum s-a arătat în cuprinsul prezentei hotărâri, obiectul cererii de chemare în garanție a fost determinat de recurentă prin prisma obiectului cererii principale de chemare în judecată, și care, de altfel, a fost precizat în urma tranzacției încheiate de recurentă cu reclamanta UCMR-ADA. Pe cale de consecință, instanțele de fond au analizat, în mod corect, cererea formulată de recurentă, în acord cu obiectul și temeiurile invocate, în limitele investirii. În legătură cu aspectele evocate în susținerea celui din urmă set de critici privind modul de calcul al sumelor ce fac obiectul cauzei, se constată că recurenta procedează doar la reiterarea afirmațiilor deja analizate privind reținerea, de către instanța de apel, a obligației exclusive a recurentei de plată a remunerației către UCMR-ADA. Totodată, criticile referitoare la mențiunea instanței de apel privind veniturile din bilete pe care recurenta o consideră străină de obiectul cauzei, au fost analizate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Pentru toate considerentele ce preced recursul urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Reținând culpa procesuală a recurentei în prezenta cale extraordinară de atac, în acord cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. se va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.140 RON către intimata-pârâtă Casa de Cultură a Municipiului Timișoara și în cuantum de 5.950 RON către intimatul-pârât ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului București. reprezentând onorariu de avocat aferent fazei procesuale a recursului, dovedite prin facturile și achitate prin ordinele de plată aflate la dosarul cauzei.