ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1001/2025

Ședința publică din data de 7 mai 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25.05.2021, sub numărul x/2021, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Iași a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului A. la plata sumei de 315.127,50 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate în Marea Britanie, în perioadele 03.03-11.07.2016/24.02.2016/25.02-07.03.2016/01.03-07.03.2016.

Prin sentința nr. 10024/4.10.2021, Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența materială de soluționare a cauzei ce are ca obiect pretenții, în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2021.

Prin sentința nr. 1106 din 06 mai 2022, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Iași în contradictoriu cu pârâtul A., a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 69.723,97 RON reprezentând debit principal și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 433 din data de 11 noiembrie 2024, Curtea de Apel Iași, secția civilă a constatat perimată cererea de apel formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva sentinței civile nr. 1106/2022 din 06 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Împotriva deciziei 433 din data de 11 noiembrie 2024 a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Iași.

Făcând trimitere la prevederile art. 416 C. proc. civ., recurenta a arătat că perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Susține recurenta că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ. întrucât nu a ținut cont de faptul că, din motive temeinic justificate, Casa de Asigurări de Sănătate Iași se află în imposibilitatea de a stărui în judecata prezentei cauze din motive independente de voința sa, încâlcând dispozițiile de drept substanțial amintite, fapt ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

Astfel cum a reiterat și prin cererea precizatoare formulată și depusă la termenul de judecată din data de 11.11.2024, Casa de Asigurări de Sănătate Iași a transmis în repetate rânduri solicitări către The Pension Service - Department for Work and Pensions Overseas Healthcare -instituția corespondentă din Marea Britanie, pentru a preciza care sunt costurile serviciilor medicale acordate pârâtului în perioada 22.06.2016 - 11.07.2016.

Astfel, au fost transmise solicitări la data de 28 iulie 2022, 21 noiembrie 2022, 10 februarie 2023, 25 mai 2023, 06 august 2023 atât prin intermediul oficiului poștal, cât si prin intermediul Formularului H001, utilizând sistemul EESS1 (Schimbul Electronic de Informații privind Securitatea Socială) prin punctele unice de acces acreditate - RINA, însă fară să fi primit vreun răspuns, nici până în prezent, de la aceasta.

De asemenea, tot în spiritul diligențelor ce incumbă recurentei, la de 27.09.2024 a transmis către DWP (Department of Work and Pensions) Caxton House, Tothill St, London SW1H9NA, Marea Britanie, o nouă solicitare privind costurile serviciilor medicale acordate pârâtului A. în perioada 22.06.2016- 11.07.2016, prin adresa nr. x, prin intermediul oficiului postal. Nici la aceasta adresă nu a primit răspuns, motiv pentru care a solicitat instanței de apel, în exercitarea rolului activ al acesteia, conferit de legiuitor prin dispozițiile art. 22 C. proc. civ., emiterea unei adrese către pârât și către DWP (Department of Work and Pensions), l

st

Floor, Caxton House, Tothill St London SW1H9NA, Marea Britanie, tocmai pentru a utiliza toate pârghiile necesare soluționării cauzei, dar nici instanța de apel nu a luat în considerare solicitarea recurentei.

Prin urmare, arată că s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a prezenta instanței de apel argumente noi, de natură să susțină o eventuală cerere de repunere pe rol a cauzei, fiind în imposibilitatea obiectivă de a stărui în judecarea pricinii, motivele de nelucrare a acesteia neputând fi imputabile reclamantei.

Învedereză recurenta că la dosar sunt depuse extrasele individuale privind cheltuielile efective, eliberate în 2017 de The Pension Service din cadrul Department for Work and Pensions, Overseas Healthcare, Durham House, din care rezultă că s-au acordat pârâtului servicii medicale în perioada februarie- iulie 2016, într-un stat membru UE, precum și ordinul de plată care dovedește faptul că toate costurile serviciilor medicale din străinătate au fost suportate de instituțiile din statul în care au fost prestate serviciile medicale, respectiv: (i) extrasul individual privind cheltuielile efective, eliberat la data de 27.04.2017 de The Pension Service din cadrul Department for Work and Pensions, Overseas Healthcare, Durham House, prin care s-au acordat pârâtului la data de 24.02.2016 servicii medicale în valoare de 522,13 euro, (ii) extrasul individual privind cheltuielile efective, eliberat la data de 27.04.2017 de The Pension Service din cadrul Department for Work and Pensions, Overseas Healthcare, Durham House, prin care s-au acordat pârâtului în intervalul 25.02.2016-07.03.2016 servicii medicale în valoare de 8876,50 euro, (iii) extrasul individual privind cheltuielile efective, eliberat la data de 27.04.2017 de The Pension Service din cadrul Department for Work and Pensions, Overseas Healthcare, Durham House, prin care s-au acordat pârâtului în intervalul 01.03.2016-07.03.2016, servicii medicale în valoare de 3869,49 euro, (iv) extrasul individual privind cheltuielile efective, eliberat la data de 13.10.2016 de The Pension Service din cadrul Department for Work and Pensions, Overseas Healthcare, Durham House, prin care s-au acordat pârâtului în intervalul 03.03.2016-11.07.2016, servicii medicale în valoare de 46085,17 euro, (v) ordinul de plată nr. x din 24.05.2018, prin care CAS Iași a achitat suma totală de 584.402,79 RON, în componența acestei sume regăsindu-se și sumele de 245.403,53 RON echivalentul a 46.085,17 euro, suma de 2743,79 RON echivalentul sumei de 522,13 euro, suma de 46.646,01 RON echivalentul sumei de 8876,50 euro, suma de 20.334,17 RON echivalentul sumei de 3.869,49 euro reprezentând servicii medicale UE - Marea Britanie acordate pârâtului.

Din totalul aceastor sume, Tribunalul Iași a admis cererea privind recuperarea sumei de 69.723,97 RON aferentă primelor 3 extrase emise pentru serviciile medicale prestate în străinătate la data de 24.02.2016 în valoare de 522,13 euro, pentru serviciile medicale prestate în perioada 25.02.2016-07.03.2016 în valoare de 8876,50 euro și pentru serviciile medicale prestate în perioada 01.03.2016-07.03.2016 în valoare de 3869,49 euro.

Pentru serviciile medicale prestate pârâtului în Marea Britanie în perioada 03.03.2016-11.07.2016 în valoare de 46.085,17 euro, instanța nu a dispus restituirea acestora, deoarece nu s-a cunoscut care este contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat pârâtul în perioada 22.06.2016-11.07.2016. Aceste informații nu pot fi cunoscute decât de pârât și de instituția din Marea Britanie emitentă a extraselor de cheltuieli, către care recurenta a transmis mai multe cereri de clarificări.

Învedereză recurenta că în ciuda diligentelor și stăruințelor Casei de Asigurări de Sănătate Iași, prin greșita aplicare a legii și constatarea perimării cererii de apel pe care a formulat-o, instanța de apel a lipsit în mod nelegal recurenta de posibilitatea de a recupera suma de 46.085,17 euro, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale de care pârâtul A. a beneficiat în mod nelegal în perioada 22.06.2016-11.07.2016, punând reclamanta în imposibilitatea de a readuce la bugetul Casei de Asigurări de Sănătate Iași și implicit la bugetul statului, această sumă importantă de bani.

Apărările formulate în cauză

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerentele:

Cu titlu preliminar, se reține că sunt invocate, în concret, neregularități de ordin procedural, motiv pentru care controlul de legalitate specific instanței de recurs este posibil în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. iar nu în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., greșit invocat de recurentă.

Prin argumentele de nelegalitate deduse judecății pe calea recursului se critică soluția de constatare a perimării pronunțată de către instanța de apel întrucât nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de prevederile art. 416 C. proc. civ., iar instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 418 alin. (3) din același cod, în contextul în care Casa de Asigurări de Sănătate Iași s-a aflat în imposibilitatea de a stărui în judecata cauzei din motive independente de voința sa.

Anume, recurenta arată că a transmis solicitări către The Pension Service - Department for Work and Pensions Overseas Healthcare (la data de 28 iulie 2022, la 21 noiembrie 2022, la 10 februarie 2023, la 25 mai 2023, la 6 august 2023 și la 27 septembrie 2024) în vederea comunicării costurilor serviciilor medicale acordate pârâtului în perioada 22.06.2016 - 11.07.2016, fără a i se furniza informațiile solicitate, astfel încât s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a formula o eventuală cerere de repunere pe rol, motiv pentru care rămânerea în nelucrare a cauzei nu poate fi imputată reclamantei.

Criticile sunt nefondate.

Perimarea este definită drept sancțiunea procedurală care determină stingerea procesului în faza în care se găsește, dacă acesta a rămas în nelucrare, din vina părții, în intervalul de timp prevăzut de lege. Totodată, perimarea are o natură juridică mixtă, ea reprezentând, în același timp, o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului stabilit de lege, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței, vreme îndelungată în judecată.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.’’

Pentru a interveni perimarea este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, de desistare, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Termenul de perimare începe să curgă, așadar, de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Raportând aceste considerente la circumstanțele particulare ale cauzei, Înalta Curte constată că încheierea de ședință din data de 11 martie 2024 prin care s-a dispus suspendarea judecății apelului -în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., urmare a neîndeplinirii obligației apelantei de a depune la dosar răspunsul autorității competente din Regatul Unit al Marii Britanii, vizând situația în detaliu a cheltuielilor medicale efectuate pentru pârât, în perioada pentru care se solicită plata debitului- reprezintă ultimul act de procedură efectuat, de la această dată începând să curgă termenul de perimare de 6 luni, prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 11 septembrie 2024.

Se constată, astfel, că părțile nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare nicio cerere de reluare a judecății apelului și nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din același cod.

Criticile formulate prin memoriul de recurs supun atenției aspecte relative la motivul suspendării cauzei, în condițiile invocării demersurilor efectuate de parte în vederea aducerii la îndeplinire a obligației stabilite de instanța de apel în sarcina sa (de a indica valoarea costurilor serviciilor medicale acordate pârâtului în perioada 22.06.2016 - 11.07.2016), aspecte ce se repercutează strict în privința măsurii suspendării judecății cauzei (încheierea din data de 11 martie 2024 nefiind atacată cu recurs).

Cum însă, obiectul verificării jurisdicționale din prezenta cale extraordinară de atac este limitat la cercetarea legalității deciziei prin care s-a constatat perimarea cererii de apel, criticile ce tind la reformarea încheierii din 11 martie 2024 a curții de apel nu pot forma obiect de analiză în prezenta cale extraordinară de atac.

Așa fiind, lipsa comunicării de către instituțiile abilitate a unui răspuns la cererile formulate de Casa de Asigurări de Sănătate Iași nu reprezintă un motiv justificat care a împiedicat partea să stăruie în judecata apelului în sensul prevederilor art. 418 alin. (3) C. proc. civ. și care ar înlătura culpa părții cu privire la rămânerea în nelucrare a cauzei.

Aceasta întrucât cererile din data de 28 iulie 2022, din data de 21 noiembrie 2022, din data de 10 februarie 2023, din data de 25 mai 2023 și din data de 6 august 2023 sunt anterioare suspendării cauzei (din 11 martie 2024), astfel că argumentele cu privire la respectivele solicitări nu pot fi valorificate în prezenta cale de atac (cum s-a arătat), iar pretinsul demers efectuat la data de 27 septembrie 2024 (deci, ulterior împlinirii termenului de perimare de 6 luni) nu are valența unui act de procedură de natură a suspenda cursul perimării.

Așadar, recurenta avea posibilitatea să îndeplinească acte de procedură în scopul reluării judecății, fiind răspunzătoare de modalitatea în care gestionează demersurile proprii, cu implicații directe în soluționarea cererii de apel.

A accepta teza recurentei ar echivala cu inaplicabilitatea perpetuă a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., ignorându-se astfel o instituție de ordin procedural, fără nicio justificare în drept. Or, perimarea sancționează tocmai lipsa prelungită (adică pe o durată de cel puțin 6 luni) de stăruință a părții în derularea procesului.

Susținerea recurentei în sensul că s-a aflat "în imposibilitatea obiectivă de a stărui în judecarea pricinii" este contrazisă chiar de conduita procesuală a părții care, la data de 5 noiembrie 2024 (după împlinirea termenului de perimare) a depus la dosar cererea intitulată "Precizări", prin care a solicitat "să respingeți excepția perimării cererii de apel și să mențineți suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 C. proc. civ..", iar "în eventualitatea în care apreciați că nu se impune menținerea suspendării, vă rugăm să repuneți cauza pe rol și să emiteți adresă către pârât și către DWP…".

Cererea de repunere pe rol a cauzei (prin aceeași cerere apelanta solicitând și concursul curții de apel în vederea obținerii informațiilor cu privire la care demersurile părții au rămas fără răspuns) se depune la instanța care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Cum perimarea operează de drept, prin simpla împlinire a termenului de perimare, odată împlinit acest termen, constatând îndeplinite și celelalte condiții legale, instanța era obligată să constate perimarea.

În ceea ce privește celelalte susțineri ale recurentei privind cheltuielile aferente serviciilor medicale acordate în străinătate pârâtului, se reține că vizează fondul cauzei și excedează analizei prezentei căi de atac formulate împotriva deciziei prin care s-a constatat perimată cererea de apel.

În raport cu toate cele reținute anterior, văzând că termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă la data de 11 martie 2024 și nu a fost afectat de vreo cauză de suspendare/întrerupere, împlinindu-se la data de 11 septembrie 2024, în mod legal s-a constatat, prin decizia atacată, că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părților, care nu au îndeplinit un act de procedură de natură a suspenda cursul perimării.

Pentru aceste considerente, reținând că nu sunt fondate criticile recurentei și că decizia recurată este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Iași împotriva deciziei nr. 433 din data de 11 noiembrie 2024 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.