ÎCCJ, decizie (scj.ro #230738)

Apel. Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele statelor membre ale Uniunii Europene. Condiție premisă

[1]

.

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004

Indice alfabetic:

- drept procesual penal

- recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele statelor membre ale Uniunii Europene

Legea nr. 302/2004,

art. 166 alin. (6) lit. b)

Aplicarea unei singure pedepse pentru toate faptele pentru care persoana condamnată a fost găsită vinovată prin hotărârea de condamnare recunoscută în cauză, astfel cum a procedat autoritatea străină, nu modifică existența pluralității de infracțiuni reținute în sarcina condamnatului și, prin urmare, nu atrage adaptarea pedepsei potrivit art. 166 din Legea nr. 302/2004, în condițiile în care pedeapsa aplicată și ce urmează a se executa în țară are aceeași natură și nu depășește maximul general prevăzut de legislația națională.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 186/A din 26 iunie 2024

I. Sentința

Prin sentința penală nr. 84/F din data de 11 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, în dosarul nr. x/2/2024 (x/2024), a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a dispus recunoașterea hotărârii pronunțate la data de 31.08.2023 de către Tribunalul de Primă Instanță Flandra de Vest, departamentul Brugge, definitivă la data de 10.10.2023, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa unică de 4 ani închisoare.

În baza art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 a fost adaptată pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare belgiene, în sensul reducerii acesteia până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiunea corespondentă, respectiv 3 ani închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 3 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut în sarcina acuzatului că a sustras în mod fraudulos bunuri care nu îi aparțineau, în repetate rânduri și din diferite magazine.

Totodată, s-a reținut că a făcut parte dintr-o asociație constituită în scopul săvârșirii de infracțiuni asupra unor persoane sau bunuri; a făcut parte dintr-o asociație înființată cu scopul de a comite infracțiuni asupra persoanelor sau bunurilor, și anume, furturi din magazine, la Knokke și cu consecvență, în alte părți din Regat, în perioada de la 1 octombrie 2022 până la 4 noiembrie 2022, de către A., B.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că, la data de 22 aprilie 2024, în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (1) teza I, art. 166 și art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, parchetul a sesizat Curtea de Apel București în vederea recunoașterii sentinței penale emise de autoritățile belgiene, în privința persoanei condamnate A. și a transferării acesteia pentru continuarea executării pedepsei de 1460 de zile închisoare într-un penitenciar din România.

Din examinarea certificatului prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI, emis la data de 17.02.2024, precum și a documentelor atașate de autoritățile judiciare din Belgia, a rezultat că prin hotărârea pronunțată la data de 31.08.2023 de către Tribunalul de Primă Instanță Flandra de Vest, departamentul Brugge, definitivă la data de 10.10.2023, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea a 48 de infracțiuni de furt, prevăzute de art. 66, art. 461 alin. (1), art. 463 alin. (1) C. pen. belgian și o infracțiune de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 322, art. 323 alin. (2) și art. 324 alin. (1) și (4) C. pen. belgian, în calitate de autor sau coautor, în sensul art. 66 C. pen.

Instanța a constatat că faptele reținute prin sentința penală pronunțată la data de 31.08.2023 de către Tribunalul de Primă Instanță Flandra de Vest, departamentul Brugge, definitivă la data de 10.10.2023, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea a 48 de infracțiuni de furt, prevăzute de art. 66, art. 461 alin. (1), art. 463 alin. (1) C. pen. belgian, ar fi constituit infracțiune și în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României [în concret, faptele pentru care a fost condamnat A. prin această sentință penală realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de furt simplu în formă continuată prevăzută de art. 228, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 2 la 3 ani sau amendă penală, maximul prevăzut de lege putându-se majora cu 3 ani în condițiile art. 36 alin. (1) C. pen.].

Cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 322, art. 323 alin. (2), art. 324 alin. (1) și (4) C. pen. belgian, Curtea a statuat că deși autoritățile judiciare belgiene au reținut în sarcina inculpatului două infracțiuni distincte, concurente, din situația de fapt nu rezultă comiterea infracțiunii de grup infracțional organizat, care presupune mai mult de două persoane, în legislația penală belgiană, și minimum trei persoane, potrivit art. 367 alin. (6) C. pen. român, o structură și o organizare, în vederea comiterii de infracțiuni.

În continuare, a mai constatat că autoritățile judiciare belgiene nu au aplicat pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre cele două infracțiuni concurente, ci o pedeapsă unică de 4 ani închisoare, care nu se încadrează în limitele speciale prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 2 la 3 ani sau amendă penală.

Astfel, Curtea a constatat că sunt incidente prevederile art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, adaptarea constând în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

II. Judecata în apel - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Împotriva sentinței penale nr. 84/F din data de 11 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția I penală a formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În motivele de apel depuse la dosar, Parchetul a susținut, în esență, că în mod nelegal, în baza art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, instanța a adaptat pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare belgiene, în sensul reducerii acesteia până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiunea corespondentă (furt în formă continuată), respectiv 3 ani închisoare.

În prezenta cauză instanța de judecată română, dacă l-ar fi judecat pe A. ar fi putut să îl condamne la o pedeapsă maximă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 228 alin. (1), cu aplicarea art. 35 C. pen.

A mai apreciat că limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română nu are înțelesul dat de art. 187 C. pen. pentru că, în primul rând, Legea nr. 302/2004 este o lege specială, care se completează, când este cazul, cu dispozițiile Codului de procedură penală, nu și ale Codului penal, iar, în al doilea rând, scopul adaptării este acela ca persoana transferabilă să nu execute în România o pedeapsă mai mare decât cea maximă pe care ar fi putut s-o execute dacă ar fost judecat conform legii penale române.

În concluzie, în temeiul art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, iar, pe cale de consecință, transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei de 4 ani închisoare.

Examinând apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în raport cu dispozițiile legale incidente și de motivele invocate, Înalta Curte constată întemeiat apelul Ministerului Public numai în ceea ce privește dispozițiile privind adaptarea pedepsei de 4 ani închisoare stabilită prin hotărârea de condamnare a cărei recunoaștere s-a dispus în cauză.

Se constată că prin hotărârea pronunțată de autoritățile belgiene, intimatul persoană condamnată A. a fost condamnat pentru săvârșirea a 48 de infracțiuni de furt prevăzute de art. 66, art. 461 alin. (1), art. 463 alin. (1) C. pen. belgian și a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 322, art. 323 alin. (2), art. 324 alin. (1) și (4) C. pen. belgian.

În raport cu situația de fapt expusă în cuprinsul hotărârii instanței străine de condamnare, recunoscută în cauză, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinită cerința dublei incriminări în ceea ce privește cele 48 de infracțiuni de furt prevăzute de art. 66, art. 461 alin. (1) și art. 463 alin. (1) C. pen. belgian, în sensul că faptele ar fi constituit infracțiuni și în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, în concret acestea realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de furt simplu în formă continuată, prevăzută de art. 228 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 35 din același cod.

Însă, în ceea ce privește infracțiunea de grup infracțional organizat, Înalta Curte constată că, în mod greșit, prima instanță a apreciat ca nu este îndeplinită cerința dublei incriminări prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât gruparea ar fi fost constituită doar din două persoane, și nu din cel puțin trei persoane, cum prevede art. 367 alin. (6) C. pen. român, având în vedere că, astfel cum rezultă din hotărârea din 31 august 2023 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Flandra de Vest, Secția Brugge, la capătul de acuzare B s-a reținut că inculpații C., A., D. și B. fac parte dintr-o asociație constituită cu scopul de a comite delicte asupra persoanelor sau bunurilor (furturi din magazine). Astfel că, gruparea era formată din 4 persoane, și nu din două persoane, cum a reținut instanța de fond, fiind deci îndeplinită cerința dublei incriminări și în ceea ce privește infracțiunea de grup organizat prevăzută de art. 322, art. 323 alin. (2), art. 324 alin. (1) și (4) C. pen. belgian, în sensul că fapta ar fi constituit infracțiune și în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, acesta realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de grup infracțional organizat prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen.

Instanța română nu face decât să pună în executare o pedeapsă aplicată printr-o hotărâre străină definitivă de condamnare, recunoscută de instanța națională, neputându-se interveni asupra cuantumului pedepsei decât în cazul în care aceasta nu este compatibilă cu legea penală română, atât ca durată, cât și ca modalitate de executare.

În mod greșit instanța de fond s-a raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de furt, apreciind neîntemeiat ca urmare a neîndeplinirii condiției dublei incriminări în raport cu infracțiunea de grup infracțional organizat, în opinia instanței de fond, se impune adaptarea pedepsei și reducerea în consecință a pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiunea de furt (infracțiunea similară).

În cauză, dispozițiile art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, aplicate de instanța de fond, nu sunt incidente, întrucât persoana în cauză a fost condamnată pentru săvârșirea unei pluralități de infracțiuni.

Or, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în cazul unui concurs de infracțiuni, compararea pedepsei are ca punct de referință fie maximul general al pedepsei închisorii, fie suma pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente.

În cazul pluralității de infracțiuni, recunoașterea și punerea în executare va viza pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea străină, indiferent de mecanismul de contopire aplicat sau pedeapsa unică aplicată pentru comiterea pluralității, chiar dacă nu au fost stabilite și pedepse individuale pentru fiecare dintre faptele componente, instanța învestită cu cererea de recunoaștere a hotărârii străine neputând modifica în vreun fel regimul de sancționare a pluralității de infracțiuni stabilit prin hotărârea străină.

În cazul în care pentru pluralitatea de infracțiuni a fost aplicată o singură pedeapsă, fără a fi stabilite și sancțiuni individuale pentru fiecare dintre infracțiuni, instanța va putea verifica exclusiv dacă pedeapsa în concret aplicată depășește maximul general al pedepsei (de 30 de ani), iar nu maximul special prevăzut pentru infracțiunile corespondente, fără a putea proceda la aplicarea vreunui mecanism de contopire.

Așadar, în această materie, instanța română realizează doar operațiunea de comparare a duratei pedepsei rezultante, astfel cum a fost stabilită de autoritățile judiciare din statul emitent, cu maximul general al pedepsei închisorii prevăzute de Codul penal român sau cu suma pedepselor componente aplicate, dacă este cazul.

Aplicarea unei singure pedepse pentru toate faptele pentru care persoana condamnată A. a fost găsită vinovată prin hotărârea de condamnare recunoscută în cauză, astfel cum a procedat autoritatea străină, nu modifică existența pluralității de infracțiuni reținute în sarcina condamnatului și, prin urmare, nu atrage adaptarea pedepsei potrivit art. 166 din Legea nr. 302/2004, în condițiile în care pedeapsa aplicată și ce urmează a se executa în țară are aceeași natură și nu depășește maximul general prevăzut de legislația națională.

Prin urmare, în mod evident, pedeapsa aplicată persoanei condamnate A. de autoritățile judiciare din Belgia prin hotărârea definitivă de condamnare, recunoscută în cauză, în cuantum de 4 ani închisoare, nu depășește maximul prevăzut de legea națională, iar sub acest aspect apelul parchetului este apreciat întemeiat, urmând a fi admis și înlăturate astfel dispozițiile privind adaptarea pedepsei.

[1]

În același sens a se vedea următoarele decizii ale Secției Penale din Cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție: Decizia nr. 89/A din 28.02.2023, Decizia nr. 90/A din 17.03.2021 și Decizia nr. 154/A din 23.08.2022