ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1326/2012

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 132 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații G.C.L. și R.C.L. împotriva sentinței penale nr. 54 din 5 aprilie 2011 a Tribunalului Buzău.

Au fost obligați apelanți la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 54 din 5 aprilie 2011 Tribunalul Buzău, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 i-a condamnat pe inculpații G.C.L.,  studii superioare, necăsătorit, fără antecedente penale, și S.S., cetățenie română, studii 8 clase, ocupația constructor la SC S.C. SRL, necăsătorit, un copil minor, la pedepsele de câte 4 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.C.L., zis „L.”, cetățenie română, studii 12 clase, căsătorit, un copil minor,  la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.

S-a aplicat inculpaților G.C.L., S.S. și R.C.L. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 2 ani.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.C.L. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc, fără drept.

S-a aplicat inculpatului R.C.L. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen. inculpatul R.C.L. execută pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen..

S-a aplicat inculpaților G.C.L., S.S. și R.C.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale, în conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen..

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de câte 4 ani închisoare aplicate inculpaților G.C.L. și S.S. pe termen de încercare de 7 ani pentru fiecare inculpat.

În baza art. 86

3

C. pen. au fost obligați inculpații G.C.L. și S.S. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:

- să se prezinte, la datele fixate, la consilierul desemnat cu supravegherea, din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

S-a atras atenția inculpaților G.C.L. și S.S. în conformitate cu art. 86

4

, art. 83 C. pen. și art. 359 C. proc. pen. asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracțiuni intenționate pe durata termenului de încercare ori al neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere dispuse de către instanță prin prezenta sentință.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus comunicarea inculpaților G.C.L. și S.S. prezenta sentință pentru a lua cunoștință de condițiile în care se revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de câte 4 ani închisoare aplicate inculpaților G.C.L. și S.S. se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 905,3 grame cannabis identificată și depusă la S.C.C.O. Buzău conform procesului-verbal din 20 noiembrie 2009.

S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților G.C.L., S.S. și R.C.L. reținerea din 19 noiembrie 2009 și arestul preventiv de la 20 noiembrie 2009 la 23 noiembrie 2009.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 24 noiembrie 2009 asupra autoturismului marca B., și restituirea acestuia către inculpatul S.S..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul R.C.L. a procurat din Spania, în toamna anului 2009, aproximativ 1 kg de canabis, pe care l-a adus în România, într-un microbuz F., cantitatea de droguri menționată fiind depozitată la domiciliul părinților săi din localitatea P., jud. D.. Pentru că avea nevoie urgentă de bani, având de plătit anumite datorii, inculpatul R.C.L. a început să se intereseze printre cunoscuți de posibilitatea vânzării canabisului pentru suma de 2000 de euro. În acest sens, a apelat la inculpatul S.S., pe care îl cunoștea de aproximativ 5 ani, din perioada când acesta din urmă lucrase în Spania, solicitându-i să se deplaseze în localitatea Pucioasa și oferindu-i detalii despre „iarba” pe care intenționa să o vândă. Inculpatul S.S. a refuzat inițial să se implice în comercializarea drogurilor, însă la insistențele telefonice ale inculpatului R.C.L. i-a promis că va lua legătura cu un băiat pe care l-a numit „nașul”, identificat ulterior ca fiind inculpatul G.C.L..

Din declarațiile celor doi inculpați, R.C.L. și S.S. a rezultat că prima discuție în legătură cu intenția de comercializare a drogurilor a avut loc cu o săptămână înainte de momentul prinderii acestora în flagrant, iar ulterior,inculpatul S.S. a intermediat o întâlnire între inculpații R.C.L. și G.C.L. la „Popasul M.”, situat în apropierea orașului Buzău.

Inculpatul G.C.L. a declarat că această întâlnire a avut loc cu 2-3 zile înainte de realizarea vânzării către investigatorul sub acoperire, că a fost de acord, la insistențele inculpatului S.S. să găsească alte persoane pentru a comercializa plantele pentru care inculpatul R.C.L. nu a avut documente legale de proveniență.

A mai rezultat din declarațiile inculpaților că au discutat și prețul vânzării pentru cantitatea de 1 kg de canabis care trebuia să fie de 2500 de euro.

Inculpatul S.S. a susținut că i-a lăsat singuri câteva minute pe ceilalți doi inculpați pentru a discuta detaliile despre substanțele ce urmau a fi vândute, precum și prețul vânzării.

Inculpatul G.C.L. a precizat în declarațiile date la urmărirea penală că a discutat cu un cunoscut de la care se aproviziona cu plantele pe care le vindea la magazinul său, însă acesta nu a fost interesat de cumpărarea unor produse fără factură.

Prin ordonanța procurorului din 18 nov. 2009 s-a autorizat, în conformitate cu art. 17 alin. (1), 2 din Legea nr. 508/2004, rap.la art. 21 și art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 224 și următoarele din codul penal, folosirea investigatorului sub acoperire „I.M.” pentru a procura cantitatea de 1 kg de canabis pe care inculpatul G.C.L. o oferea spre vânzare cunoscuților săi.

S-a reținut în cuprinsul acestei ordonanțe că inculpatul G.C.L. caută în rândul cunoscuților și partenerilor de afaceri cumpărători ai cantității de 1 kg de canabis,deținută de el sau de un apropiat rămas neidentificat.

De asemenea, la 18 nov.2009 s-a început urmărirea penală față de învinuitul G.C.L. pentru infracțiunea prev.de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,avându-se în vedere că a oferit spre vânzare cantitatea de 1 kg cannabis, deținută de un apropiat al său.

Organele de urmărire penală nu au precizat care au fost dovezile în baza cărora au luat la cunoștință despre punerea în vânzare a cantității de 1 kg cannabis, însă așa cum s-a menționat, a rezultat din declarațiile inculpatului S.S., coroborat cu declarațiile inculpatului G.C.L. că acesta a căutat printre cunoscuți persoane dornice să cumpere cantitatea de cannabis pe care o deținea inculpatul R.C.L..

Potrivit procesului verbal din 18 noiembrie 2009, investigatorul sub acoperire a menționat că l-a contactat pe inculpatul G.C.L. care i-a relatat că îi poate vinde cantitatea de aproximativ 1 kg de cannabis pentru suma de 4500 euro, susținând, totodată, că drogurile se află în posesia proprietarului.

În data de 19 noiembrie 2009, în baza înțelegerii dintre inculpatul G.C.L. și investigatorul sub acoperire s-a realizat o întâlnire la intrarea în orașul Buzau,în parcarea complexului K. unde au fost prezenți și inculpații S.S. și R.C.L.. Inculpatul S.S. a rămas împreună cu „cumpărătorul” în timp ce R.C.L. și G.C.L. s-au deplasat cu autoturismul aparținând inculpatului S.S., condus de către inculpatul G.C.L. în localitatea I.D. întorcându-se după aproximativ 65 minute având în mașină o geantă în care se afla cantitatea de 916 gr de cannabis, ambalată în 5 borcane de sticlă, a câte 5 litri.. Surprinderea în flagrant a inculpaților de către organele de poliție s-a realizat în momentul în care inculpatul S.S. a mutat geanta în care se aflau drogurile în autoturismul polițiștilor sub acoperire.

Asupra inculpatului R.C.L. s-a găsit cantitatea de 0,86 gr de materie vegetală,despre care acesta a declarat că o deținea pentru consum propriu.

De asemenea, în cotiera centrală a autoturismului folosit pentru deplasarea inculpaților în satul I.D. s-a găsit cantitatea de 1,75 gr cannabis (raport de constatare tehnico-științifică din 7 octombrie 2010).

Au fost analizate potrivit metodelor stiințifice specifice și celelalte cantități de substanțe vegetale ridicate de către organele judiciare, rezultând potrivit raportului de constatare tehnico-științifică următoarele:

În cele 5 borcane de sticlă transparentă, în care se aflau fragmente vegetale (inflorescențe) de culoare verde-oliv, având greutatea de 912,9 grame;

În proba nr. 2, reprezentând 0,86 grame fragmente vegetale (inflorescențe),de culoare verde oliv, introduse într-o punguță din material plastic transparent ;

În proba nr. 3 reprezentând 1,34 grame fragmente vegetale (inflorescențe) de culoare verde-oliv, introduse într-o punguță de material plastic transparent s-a pus în evidență tetrahidrocannabinolul (THC),substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis, inclusă în categoria drogurilor de risc, astfel cum rezultă din tabelul III,anexă la Legea nr. 143/2000.

Inculpații R.C.L., S.S. și G.C.L. au comis acțiuni tipice ce intră în conținutul laturii obiective a infracțiunii de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv au deținut, transportat și oferit spre vânzare cantitatea de cannabis menționată, de 916 grame.

Inculpații R.C.L. și S.S. au recunoscut faptul că aveau cunoștință despre calitățile fragmentelor vegetale pe care intenționau să le comercializeze.

Inculpatul G.C.L. a susținut că nu a cunoscut conținutul și natura fragmentelor vegetale pe care inculpatul R.C.L. dorea să le vândă, apărare care este în contradicție cu mijloacele de probă administrate în cauză. A mai susținut inculpatul că a negociat vânzarea unei mașini R. pentru suma de 4.500 euro și nu a cantității de 1 kg de cannabis.

În declarația dată la dosar de urmărire penală, inculpatul S.S. a menționat, referitor la discuția telefonică pe care a avut-o cu inculpatul G.C.L., că de fapt era vorba despre plantele ce urmau a fi comercializate, iar nu despre prețul unei mașini.

În plus, inculpatul G.C.L., s-a întâlnit, anterior intervenției investigatorului sub acoperire, cu inculpatul R.C.L.,la „Popasul M.” unde a discutat inclusiv prețul pe care inculpatul R.C.L. îl cerea pentru substanțele psihotrope deținute.

De asemenea, investigatorul sub acoperire a menționat în procesul verbal din 19 noiembrie 2009, și în declarația dată în cursul cercetării judecătorești că inculpatul G.C.L. i-a oferit la momentul întâlnirii din parcarea Complexului K. o cantitate mică din materia vegetală ce urma a fi comercializată, ambalată într-o pungă din plastic transparent, substanță ce a fost predată și examinată potrivit raportului de constatare tehnico științifică, identificată prin proba nr. 3, ce conținea 1,34 gr.cannabis.

Inculpatul G.C.L., așa cum a declarat și pe parcursul cercetării judecătorești, a avut calitatea de administrator al SC C. SRL cu sediul în Buzău, societate prin intermediul căreia comercializa plante etnobotanice,inculpatul putând avea cunoștințe despre caracteristicile, dar și natura plantelor ce urmau a fi vândute.

Inculpatul G.C.L. a susținut că acțiunile sale au fost rezultatul provocării permanente desfășurate de către investigatorul sub acoperire, care și-a depășit competențele legale stabilite de către procuror. S-a mai precizat că în lipsa solicitării explicite a agentului de a cumpăra droguri, nu s-ar fi comis infracțiunea constatată la 19 noiembrie 2009.

A solicitat inculpatul să se constate că a comis fapta fără vinovăție, fiind determinat de acțiunile desfășurate de către un reprezentant al organelor judiciare să intermedieze comercializarea substanțelor despre care nu se cunoștea că reprezintă droguri. În aceste condiții, a cerut să se dispună achitarea sa în conformitate cu art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. e) C. proc. pen., fiind aplicabile în acest din urmă caz,disp.art. 46 C. pen. cu privire la constrângerea morală.

Tribunalul, analizând mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale a constatat că nu s-au încălcat disp.art. 68 alin. (2) C. proc. pen. ce reglementează interdicția pentru organele judiciare de a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii de probe.

Pentru a intra sub incidența art. 68 C. proc. pen., activitatea de „provocare” a unei infracțiuni trebuie să îmbrace forme concrete de instigare care să inițieze în mintea unei persoane ideea de a săvârși o infracțiune; ea poate să fie concretizată în rugăminți insistente,promisiuni false,înșelăciune, insinuări.

Inculpatul G.C.L. a fost solicitat de către inculpatul S.S. pentru a sprijini un prieten să vândă o anumită substanță, despre care acesta din urmă știa că este cannabis, aspect ce rezultă din declarația inculpatului R.C.L..

Inculpatul G.C.L. s-a întâlnit cu cei doi inculpați, cu 2-3 zile înainte a fi contactat de către investigatorul sub acoperire și a discutat personal cu R.C.L. care deținea cantitatea de aproximativ 1 kg cannabis, stabilind cu acesta și prețul vânzării la 2.000-3.000 euro.

Ulterior, inculpatul așa cum a declarat, și la insistențele inculpatului S.S. a căutat, printre cunoscuți, persoane dispuse să cumpere cantitatea de substanțe psihotrope.

Inculpatul G.C.L. a declarat la cercetarea judecătorească că era interesat de obținerea unui câștig financiar, în plus rezultând din transcrierea convorbirilor telefonice că inculpatul a pretins prețul de 4.500 euro, pe care nu dorea să-l negocieze.

În aceeași declarație, inculpatul a precizat că a fost sunat de către o persoană care i-a spus că a auzit de la un prieten de-al său că are ceva de vânzare, persoană cu care a discutat apoi despre întâlnirea din parcarea Complexului K..

Inculpatul S.S. a recunoscut că a insistat, în mod repetat, ca G.C.L. să-l ajute pe prietenul său care era într-o situație disperată, că avea nevoie de bani, așa încât intervenția investigatorului sub acoperire nu a făcut decât să creeze oportunitatea și condițiile în care inculpații puteau să vândă cantitatea de cannabis pe care o deținea unul dintre aceștia.

Inculpații R.C.L. și G.C.L. stabiliseră prețul vânzării, iar apariția cumpărătorului nu a fost surprinzătoare pentru acesta din urmă care a încercat să-i afle „dosarul” printre cunoscuții săi, în acest sens fiind convorbirea telefonică și mesajul primit de către inculpat în ziua de 19 noiembrie 2009, orele 17,47-17,48.

Solicitarea investigatorului sub acoperire ce nu a fost o inițiativă a acestuia, ci efectuată cu autorizarea procurorului din 18 noiembrie 2009 nu l-a supus pe inculpatul G.C.L. unei constrângeri care să-i fi anihilat voința sau să-i fi abolit libertatea de acțiune. Organele de urmărire penală aveau o suspiciune rezonabilă și nu au făcut decât să-i ofere inculpatului o „tentație obișnuită”, o oportunitate pe care acesta a valorificat-o, s-a implicat activ în stabilirea datei întâlnirii și a stabilit prețul care urma a fi plătit pentru drogurile ce se vindeau.

În plus, anterior la 21 iulie 2009 organele judiciare se sesizează din oficiu cu privire la posibila comercializare de droguri de risc în magazinul administrat de către inculpatul G.C.L., fapt ce a rezultat și din examinarea tehnico-științifică a probei nr. 18, ridicată cu ocazia controlului la punctul de lucru din Rm.Sărat.

Față de aceste mijloace de probă s-a înlăturat apărarea inculpatului G.C.L. atât cu privire la lipsa intenției în vânzarea drogurilor de risc, cât și la existența unei provocări din partea organelor judiciare în comiterea infracțiunii.

Inculpatul G.C.L. a invocat nelegalitatea autorizației de interceptare a convorbirilor telefonice, nemenționarea în procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice a datelor prev.de disp.art. 91

3

alin. (1) și (2) C. proc. pen. (nr. de ordine al suporturilor ce conțin înregistrarea convorbirilor telefonice, nu sunt certificate de procuror, nu s-au atașat în plic sigilat copii ale suporturilor ce conțin înregistrarea convorbirilor telefonice).

Dispozitivele conținând suportul tehnic al convorbirilor telefonice înregistrate,ca și înregistrarea în mediu ambiental au fost înaintate instanței de judecată la 25 mai 2010, iar la termenul din 24 februarie 2011 s-a dispus vizionarea D.V.D-ului conținând înregistrarea prinderii în flagrant a inculpaților în parcarea Complexului K. (astfel cum rezultă din încheierea de ședință).

Ordonanța procurorului de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice din 19 noiembrie 2009 s-a emis în conformitate cu art. 91

2

alin. (2) C. proc. pen. pe o durată de 48 de ore, avându-se în vedere urgența reclamată de desfășurarea activităților de urmărire penală.

De asemenea, copia suportului privind înregistrarea convorbirilor telefonice au fost înaintate instanței după sesizarea acesteia și păstrate în conformitate cu disp.art. 91

3

alin. (3) C. proc. pen., la grefa instanței, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziția judecătorului.

În consecință, aspectele invocate cu privire la administrarea și conservarea mijloacelor de probă nu pot conduce la înlăturarea acestora ca fiind obținute cu încălcarea dispozițiilor legale.

Cu privire la mențiunea existentă pe ordonanța procurorului din 19 noiembrie 2009 privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatului G.C.L., la termenul de judecată din 16 noiembrie 2010, procurorul de ședință a menționat faptul că transmiterea acesteia către organele specializate în realizarea interceptării s-a realizat prin serviciul specializat, iar ulterior cu poșta militară, de aici rezultând data de 20 noiembrie 2009 și nr. de intrare administrativ la unitatea militară specializată.

Stabilirea vinovăției inculpaților cu privire la infracțiunea prev.de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a realizat pe baza mijloacelor de probă ce au fost anterior analizate: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rapoartele de constatare tehnico științifică privind evidențierea tetrahidrocanaabinolului în substanțele ridicate de la inculpați, declarațiile martorilor O.V. și ale investigatorilor sub acoperire, coroborat cu declarațiile inculpaților și procesele-verbale de transcriere a discuțiilor purtate în mediul ambiental între investigatorul sub acoperire „I.M.”, inculpații G.C.L. și S.S..

Inculpatul R.C.L. a comis și infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc, fără drept, prev.de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, faptă dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Inculpatul R.C.L. a declarat la urmărirea penală că în ultimii 12 ani a locuit în Spania, de unde a revenit cu aproximativ 2-3 săptămâni înainte de a fi prins în flagrant de către organele de poliție, aducând în țară aproximativ 600-700 gr.de „iarbă”, pentru care a plătit 1.000 euro, ambalată în borcane din sticlă. Transportul drogului l-a realizat, potrivit aceleiași declarații cu microbuzul F. cumpărat de o societate comercială din localitatea Pucioasa.

Aceeași situație a fost susținută de către inculpat și în declarația dată cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a invocat faptul că substanța vegetală găsită de către organele de poliție, aproximativ 1 kg de cannabis a fost cultivată de către inculpat în domiciliul mamei sale din localitatea P., într-un ghiveci obținând dintr-o singură plantă întreaga cantitate de materie vegetală identificată în cele 5 borcane de sticlă. A susținut că a dat altă explicație organelor de urmărire penală de teama unei eventuale percheziții domiciliare și a implicării mamei sale în această activitate.

Audiată în calitate de martor, mama inculpatului,N.F. a susținut că a văzut la un moment dat în curtea în care avea flori și alte plante și un ghiveci în care fiul său i-a precizat că se află o plantă ornamentală, pe care a udat-o și a îngrijit-o până în toamna anului 2009 când a constatat că avea aproximativ 2 m înălțime și inflorescențe pe care nu a putut să le descrie cu exactitate.

Inculpatul a depus la dosar fotografii extrajudiciare susținând că reprezintă imagini ale ghiveciului și o parte din tulpina și rădăcina plantei canabis pe care a cultivat-o la domiciliu.

Pentru a verifica apărarea inculpatului, în sensul că a obținut întreaga cantitate de cannabis dintr-o singură plantă cultivată în ghiveci, instanța a solicitat relații de la „A.S.A.S. „G.I.S.” București.

Potrivit adresei din 12 ianuarie 2011 s-a comunicat instanței că o singură plantă de cannabis sativa, cultivată în condiții de câmp poate avea o tulpină în greutate de 90-130 grame, iar frunzele reprezintă 25-30% din greutatea tulpinii. De asemenea, greutatea semințelor este de 30-44 grame/plantă.

Inculpatul a depus la dosar înscrisuri cu privire la durata de vegetație și cantitatea de substanță vegetală pentru diverse tipuri de cannabis cultivate în ghiveci.

Avându-se în vedere că potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face și în urma examinării tuturor probelor administrate, constând că nu se poate acorda, în abstract o proeminență declarațiilor date în fața instanței, urmează a se reține situația de fapt ce rezultă din coroborarea probelor administrate pe întreg parcursul procesului penal.

În cele 5 borcane ridicate de către organele de poliție au fost identificate 916 gr.cannabis, substanța vegetală fiind, de fapt, constituită din inflorescențele plantei, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică și planșele fotografice.

Inculpatul R.C.L. s-a apărat pe parcursul cercetării judecătorești că a obținut de la o singură plantă întreaga cantitate de substanță vegetală, respectiv frunze și inflorescențe, însă așa cum s-a menționat, materia vegetală pe care inculpatul a oferit-o spre vânzare era formată numai din inflorescențe.

Din adresa înaintată instanței de către A.S.A.S „G.I.S.” ca și din înscrisurile depuse de inculpat nu a rezultat că o singură plantă de cannabis sativa poate produce aproximativ 1 kg de inflorescențe.

Inculpatul R.C.L. a declarat că se întorsese din Spania în România în urmă cu 2-3 săptămâni,că încercase să găsească eventuali cumpărători pentru drogurile aduse, astfel încât a apelat la inculpatul S.S.. Acest aspect este confirmat și de către inculpatul S.S. care a menționat faptul că prietenul său era plecat în Spania de mult timp.

Coroborând aceste aspecte cu declarațiile inculpatului de la urmărirea penală în care a susținut că a introdus drogurile în țară, fiind cumpărate anterior din Spania, s-a constatat că aceste declarații sunt conforme cu adevărul. În plus, chiar în condițiile în care ar fi cultivat cannabisul la care s-a referit în ghiveci, în domiciliul mamei sale, nu ar fi putut obține întreaga cantitate de inflorescențe de la o singură plantă.

La acestea se adaugă susținerile inculpatului, confirmate și de către inculpatul S.S., că întoarcerea în țară era determinată de situația achitării unor datorii, că inculpatul era grăbit în a găsi un cumpărător pentru drogurile pe care le avea și pe care a declarat că le-a cumpărat din Spania pentru că aflase că poate să obțină un profit la cantitatea respectivă.

Față de aceste considerente, urmează a se reține vinovăția inculpatului R.C.L. și cu privire la infracțiunea prev.de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La stabilirea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților s-au avut în vedere următoarele criterii de individualizare:

- împrejurările în care au acționat inculpații, prin realizarea de acțiuni alternative de deținere, transport și vânzare a unei cantități importante de cannabis, drog de risc;

- scopul pe care îl urmăreau inculpații R.C.L. și G.C.L. fiind acela al obținerii unor sume de bani semnificative, aproximativ 2.000 euro fiecare ;

- gradul de pericol social ridicat al infracțiunii determinat și de valorile sociale puse în pericol, legate de viața și sănătatea persoanelor expuse consumului de droguri;

- faptul că inculpații nu au mai fost anterior condamnați, iar inculpații R.C.L. și S.S. au avut o conduită parțial sinceră pe parcursul procesului penal;

- raportat la conduita inculpatului R.C.L. pe parcursul procesului penal, având în vedere și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, faptul că acesta are în întreținere un copil minor, urmează să se rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prev.de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen..

Față de datele ce caracterizează faptele comise, dar și persoanele inculpaților s-au aplicat pedepsele de câte 4 ani închisoare (G.C.L. și S.S.), iar pentru inculpatul R.C.L. se va aplica pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar pentru infracțiunile prev.de art. 2 alin. (1) din același act normativ pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.

Întrucât inculpații G.C.L. și S.S. nu au mai comis anterior infracțiuni, sunt tineri,inculpatul G.C.L. desfășurând o activitate în cadrul Complexului M., reținând și cuantumul pedepselor aplicate ,instanța a apreciat că scopul acestora poate fi atins și fără executare, urmând ca în baza art. 86

1

C. pen. să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pe termen de încercare de 7 ani.

S-a dispus de asemenea de tribunal, ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 24 noiembrie 2009 asupra autoturismului marca B., și restituirea acestuia către inculpatul S.S. motivat de faptul că mijlocul de transport nu a fost fabricat, pregătit sau adaptat în scopul comiterii infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații G.C.L. și R.C.L. care au criticat sentința primei instanțe pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul inculpat G.C.L., prin intermediul apărătorului ales a învederat în primul rând că, la data emiterii ordonanței de interceptare a convorbirilor telefonice nu existau date certe privind pregătirea comiterii vreunei infracțiuni. Cu toate acestea, organele de urmărire penală au obținut autorizarea de interceptare a convorbirilor telefonice, și pe cale de consecință a solicitat unei structuri să efectueze interceptările telefonice. Toate aceste aspecte viciază în opinia sa proba astfel obținută care nu poate fi avută în vedere la stabilirea stării de fapt.

În al doilea rând precizează inculpatul G.C.L. că nu a fost implicat niciodată în vânzarea de cannabis, iar acțiunile sale au fost desfășurate la insistențele investigatorului sub acoperire, care în opinia sa l-a provocat la comiterea infracțiunii. Mai mult el doar a intermediat întâlnirea, fără a participa în vreun fel la comiterea faptei, cu atât mai mult cu cât s-a aflat în eroare, în sensul că nu știa că substanța ce urma să fie comercializată era cannabis, presupunând că erau plante etnobotanice. Această împrejurare rezultă din interceptările telefonice aflate la dosar, care confirmă faptul că inculpatul nu a cunoscut despre existența canabisului, pe care de altfel nici nu l-a văzut.

De asemenea, învederează apelantul inculpat că investigatorul sub acoperire a comis și o serie de falsuri, în condițiile în care este cert că acesta nu poate fi implicat în comiterea de fapte penale în exercitarea atribuțiilor care i-au fost încredințate. În acest sens susține, că la dosar există un proces-verbal din care rezultă că investigatorul sub acoperire l-ar fi contactat telefonic pe inculpatul G.C.L., iar acesta din urmă ar fi precizat că substanța este de foarte bună calitate. Această convorbire telefonică nu a existat în realitate, iar la audierea sa, la instanța de fond, investigatorul sub acoperire nu a putut să facă nici o referire la această situație. Mai mult nu există înregistrare video în parcarea K. așa cum se susține și, de asemenea, nu există nicio mostră (nu este vizibilă pe film), iar la percheziție s-a găsit mostra în interiorul autoturismului lui C.S..

Apelantul a mai apreciat că toate probele au fost obținute nelegal și ca atare a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Buzău, iar pe fond achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen..

Apelantul inculpat R.C.L., a susținut în primul rând că toate probele administrate în cauză au fost obținute în mod nelegal și a solicitat la rândul său achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.., arătând că investigatorul sub acoperire a fost cel care l-a provocat și și-a depășit complet atribuțiile.

Mai mult la dosar există o ordonanță de interceptare în care apar unele ștersături, iar data din această ordonanță este din 20 noiembrie 2009, cu toate că la această dată inculpații erau deja interceptați. La dosar există două procese-verbale de interceptare a unor convorbiri telefonice ce poartă aceeași dată și aceeași oră, situație care, din punctul său de vedere, este imposibil de realizat.

În ceea ce privește substanța pe care a încercat să o valorifice, a arătat că pe baza probelor administrate s-a dovedit că planta a fost cultivată la domiciliu său, iar la dosar există planșe fotografice în acest sens.

Față de toate aceste aspecte, a solicitat în temeiul art. 372 pct. 2 C. proc. pen. ca instanța de apel să facă o nouă apreciere a probelor și pe cale de consecință să i se aplice o pedeapsă până în 3 ani închisoare, cu aplic. art. 81 C. pen., avându-se în vedere circumstanțele sale atenuante.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (1) și (2) C. proc. pen., și în limitele impuse de art. 372 și art .373 C. proc. pen., a constatat că apelurile sunt nefondate.

Instanța de prim control a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție în forma cerută de lege.

Pe baza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit de către instanța de fond, în mod corect s-a reținut, în esență, că inculpatul R.C.L. a procurat în cursul lunii octombrie 2009 din Spania cantitatea de 916 gr. cannabis, drog de risc, pe care l-a introdus în țară și, ulterior, împreună cu inculpații S.S. și G.C.L., la data de 19 noiembrie 2009 au oferit spre vânzare această cantitate investigatorului acoperit „I.M.” într-o parcare de pe raza mun. Buzău.

Curtea nu a reținut criticile formulate de către apelanții inculpați cu privire la nelegala administrare a probatoriilor în condițiile în care susținerile acestora nu se confirmă din analiza actelor și lucrărilor dosarului.

În primul rând cu privire la legalitatea emiterii ordonanței de interceptare a convorbirilor telefonice efectuate de către inculpatul G.C.L. și oportunitatea emiterii acesteia, Curtea a reținut că în conformitate cu prevederile art. 91

2

alin. (2) C. proc. pen. „ În caz de urgență, când întârzierea obținerii autorizației prevăzute de art. 91

1

alin. (1), (2) și (8) ar aduce grave prejudicii activității de urmărire penală, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanță motivată, înscrisă în registrul special prev. de art. 228 alin. (1

1

) înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, pe o durată de cel mult 48 ore”. Aceste prevederi legale au fost în întregime respectate în cauză, în condițiile în care procurorul de caz, prin ordonanța aflată la dosarul de urmărire penală, a dispus interceptarea și înregistrarea cu titlu provizoriu pe o durată de 48 ore, începând cu data de 19 noiembrie 2009, orele 10.00 a convorbirilor telefonice efectuate de la două posturi telefonice aparținând inculpatului G.C.L.. S-a apreciat că ordonanța menționată, din punct de vedere formal respectă toate condițiile impuse de lege, iar din punct de vedere al oportunității emiterii acesteia nu se poate contesta necesitatea interceptării convorbirilor telefonice efectuate de către inculpat, în condițiile în care existau informații certe, consemnate în procesul verbal întocmit de către investigatorul acoperit I.M., că urmează a se realiza o tranzacție importantă cu droguri de risc. În vederea stabilirii pe deplin a situației de fapt, pentru identificarea tuturor persoanelor implicate în comiterea acestei activități antisociale, adoptarea de către procurorul de caz a acestei măsuri era imperios necesară. În aceste condiții, interceptarea convorbirilor telefonice realizate de către inculpatul G.C.L. a fost realizată în mod deplin legal, iar măsura a fost luată de către organele de urmărire penală din considerente de oportunitate evidente.

Curtea a mai reținit că autorizarea investigatorului acoperit s-a realizat, de asemenea, în conformitate cu prevederile legale, art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004 rap. la art. 21, 22 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, precum și în temeiul disp. art. 224

1

și următoarele C. proc. pen., iar justificarea folosirii acestuia rezultă din aceea că pe baza informațiilor deținute de rapoartele către organele de urmărire penală s-a stabilit existența unei suspiciuni rezonabile că inculpatul G.C.L. ar fi fost implicat în trafic de droguri, aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul era asociat în cadrul unei societăți comerciale care avea ca obiect de activitate comercializarea de plante și substanțe etnobotanice, iar o parte din produsele pe care acesta le oferea la vânzare aveau în conținut urme de tetrahidrocannabinol.

În ceea ce privește legalitatea activității desfășurate de către investigatorii sub acoperire desemnați în cauză prin ordonanțele emise la 18 noiembrie 2009, Curtea nu a reținut susținerile apelanților inculpați referitoare la realizarea de către aceștia a unor acte de provocare, pe de o parte, iar pe de altă parte la comiterea unor fapte prevăzute de legea penală.

Cu privire la existența unor acte de provocare, în acord cu prima instanță, instanța de apel a reținut că activitatea investigatorului sub acoperire „I.M.” nu a îmbrăcat acest caracter, ci aceasta a înțeles să răspundă unei nevoi pe care inculpații o aveau de a comercializa cât mai repede o cantitate însemnată de cannabis, drog introdus în țară de către inculpatul R.C.L., în condițiile în care acest inculpat dorea să obțină suma de bani necesară pentru plata unor datorii.

S-a apreciat că din analiza transcrierilor convorbirilor telefonice existente la dosarul cauzei, precum și a convorbirilor înregistrate în mediu ambiental nu se poate decela, așa cum a susținut apelantul inculpat G.C.L., că investigatorul sub acoperire ar fi încercat în vreun mod să determine inculpatul la comiterea comiterii infracțiunii pentru care acesta este cercetat, ci acestea relevă faptul că apelantul, pe deplin conștient de activitatea antisocială desfășurată, precum și de obiectul acestei tranzacții dorește realizarea ei în vederea obținerii unui beneficiu material direct pentru sine. În cadrul discuțiilor pe care le-a purtat cu investigatorul, în parcarea magazinului în care s-a realizat ulterior flagrantul, inculpatul confirmă pe de o parte că cunoaște care este natura substanțelor ce fac obiectul tranzacției, iar pe de altă parte că în cadrul acesteia, chiar dacă este numai unul dintre intermediari, oferta de vânzare este asumată personal, susținând că trebuie să îi rămână și lui o sumă de bani.

De asemenea, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul apelant G.C.L., nu a fost nici un moment în eroare cu privire la substanțele comercializate, în condițiile în care a afirmat față de investigator că de regulă nu se ocupă cu vânzarea unor asemenea substanțe, dar că marfa pe care o oferă acestuia spre vânzare este de bună calitate.

Față de aceste elemente, Curtea a considerat că nu pot fi reținute în cauză incidența prevederilor art. 46 și 51 C. pen., în privința inculpatului G.C.L., acesta neacționând sub imperiul unei constrângeri morale, realizată de către investigatorul sub acoperire și nici nefiind în eroare de fapt cu privire la obiectul tranzacției din 19 noiembrie 2009.

Cu privire la pretinsele fapte penale comise de către investigatorul sub acoperire, respectiv consemnarea falsă a existenței unor convorbiri telefonice la data de 18 noiembrie 2009 în procesul verbal de la dosar, Curtea a considerat că această susținere a apelantului G.C.L. nu poate fi reținută în condițiile în care din probele dosarului nu există elemente care să conducă la reținerea justeței acestor acuzații. Mai mult, contrar celor susținute de către apelant, investigatorul sub acoperire a confirmat cu ocazia audierii sale de către instanța de fond existența acestei convorbiri. De altfel, desfășurarea ulterioară a evenimentelor confirmă existența acestei convorbiri, tranzacția vizând drogurile de risc desfășurându-se în ziua imediat următoare.

Criticile vizând existența unor ștersături pe ordonanța de interceptare și înregistrare provizorie de convorbiri și comunicări, exemplarul de la dosar urmărire, respectiv faptul că pe acest act figurează ca dată a înregistrării sale la U.M XX data de 20 noiembrie 2009, care ar fi fost data reală a emiterii acesteia, nu au fost acceptate de către instanța de apel în condițiile în care data menționată a fost aplicată de către instituția responsabilă cu realizarea tehnică a interceptărilor, iar această ștampilă a fost în mod evident aplicată peste o alta care certifica înregistrarea ordonanței în ziua anterioară. Mai mult, înregistrarea la unitatea respectivă la o dată ulterioară a actului procesual care autorizează efectuarea interceptării nu conduce la afectarea legalității mijloacelor de probă, în condițiile în care în mod evident, cum rezultă din chiar cuprinsul ordonanței, aceasta a fost emisă anterior realizării activității procesuale.

În ceea ce privește susținerile inculpatului R.C.L. referitoare la proveniența drogurilor oferite spre vânzare dintr-o singură plantă cultivată într-un ghiveci la domiciliul mamei sale, Curtea a considerat că instanța de fond, pe deplin justificat, nu le-a avut în vedere, în condițiile în care probele științifice administrate, răspunsul de la A.S.A.S „G.I.S.”, infirmă posibilitatea obținerii acestei cantități de drog dintr-o singură plantă crescută pe teritoriul național, iar mai mult, chiar inculpatul apelant în declarații sale inițiale date în cauză, confirmate de declarațiile coinculpatului S.S., a învederat proveniența străină a drogului.

Așa fiind, curtea a constatat că soluția de condamnare a inculpaților pentru infracțiunile deduse judecății este legală și corespunde situației de fapt, rezultată din interpretarea probelor, astfel încât critica apelanților privitoare la greșita lor condamnare a fost apreciată ca nefondată.

Ultima critică formulată de către inculpatul apelant R.C.L., ce vizează greșita individualizare a sancțiunilor a fost apreciată ca fiind nefondată, deoarece prima instanță a dovedit suficientă clemență prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea situate sub limita minimă specială, în condițiile reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. O reducere mai accentuată a acestor pedepse nu se impune în cauză, date fiind pericolul social concret al faptelor comise, dar și de persoana infractorului, care a manifestat pe parcursul procesului penal o poziție procesuală oscilantă, revenind asupra atitudinii sincere inițial adoptată. Față de cuantumul stabilit de către prima instanță, alegerea unei alte modalități de executare a pedepsei, în sensul solicitat de către inculpat nu este posibilă și pe de altă parte nici nu ar fi de natură a conduce la atingerea scopului educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Față de considerentele expuse, curtea a constatat că sentința atacată este legală și temeinică, astfel încât apelurile formulate au fost respinse ca nefondate, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen..

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații G.C.L. și R.C.L..

Inculpatul G.C.L. a criticat soluția ca netemeinică și nelegală, și a arătat că nu contestă faptele, dar nu a cunoscut că e vorba de cannabis și a crezut că e o plantă etnobotanică. Convorbirile telefonice pe care instanțele și-au întemeiat soluția de condamnare nu există sau au fost greșit interpretate.

În ce privește activitatea investigatorilor acoperiți, a susținut că în cauză aceștia au fost cei care l-au instigat să comită infracțiunile.

De aceea a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen..

În subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

A invocat cazurile de casare prev.de art. 385

9

pct. 12, 18 și 14 C. proc. pen..

Inculpatul R.C.L. a arătat că nu neagă faptele reținute în sarcina sa, dar solicită schimbarea încadrării din art. 3 din Legea nr. 143/2000 în art. 2 din aceeași lege deoarece singura probă care susține încadrarea în art. 3 din Legea nr. 143/2000 este declarația sa dată după flagrant în care a afirmat că a adus cannabisul din Spania, dar apoi a revenit asupra acestei declarației arătând că a cumpărat semințele din București.

A invocat cazurile de casare prev. art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen..

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazurilor de casare invocate cât și prin prisma celor care, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu, constată că recursurile formulate sunt nefondate.

Apărările inculpatului G.C.L. că nu a cunoscut natura plantelor oferite spre comercializate și că a crezut că sunt plante etnobotanice, pentru că el avea un magazin cu un asemenea profil, nu pot fi primite, din moment ce a dat asigurări investigatorului sub acoperire că marfa este de calitate, spunându-i că de obicei el nu comercializează asemenea substanțe.

În ceea ce privește activitatea investigatorului sub acoperire, așa cum au arătat cele două instanțe, aceasta s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale și a limitelor trasate prin ordonanțele emise la 18 noiembrie 2009. Nu se poate vorbi în cauză de o investigare la săvârșirea infracțiunii săvârșită de investigatorul sub acoperire I.M. deoarece inițiativa comercializării cantității de 916 gr de cannabis a aparținut inculpaților S.S. și G.C.L., care încercau să vândă plantele aparținând inculpatului R.C.L..

De altfel nici nu este plauzibilă afirmația inculpaților că au fost instigați de investigatorul sub acoperire să comită o astfel de faptă, pentru că unei astfel de instigări nu i s-ar fi putut da curs dacă inculpații nu ar fi avut deja cantitatea de aprox.1 kg de cannabis, greu de procurat de o persoană care nu are nicio legătură cu lumea drogurilor. De altfel atitudinea pasivă a investigatorului sub acoperire rezultă din transcrierea convorbirilor telefonice și a celor din mediul ambiental.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului G.C.L., de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev.de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, aceasta nu poate fi primită, deoarece inculpatul a recunoscut în declarațiile inițiale, date în faza de urmărire penală că a adus cannabisul din Spania, acolo unde locuia împreună cu familia, pentru a-l vinde și a obține rapid o sumă mare de bani, deoarece avea datorii.

Aspectul susținut în prezent de către inculpat, că a cumpărat din București semințe de cannabis și le-a cultivat la Pucioasa nu poate fi avut în vedere de instanță, deoarece acesta este plecat de 15 ani din România iar afirmația sa nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.

Solicitarea inculpatului R.C.L. de reindividualizare a pedepsei nu poate fi primită, deoarece sancțiunile aplicate sunt adecvate gravității faptelor comise și circumstanțelor personale ale inculpatului, fiind apte să asigure scopurile trasate în art. 52 C. pen. - prevenția generală și prevenția specială.

De aceea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile formulate și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îi va obliga pe inculpați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați G.C.L. și R.C.L. împotriva deciziei penale nr. 132 din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 575 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2012.