ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6093/2024

Ședința publică din data de 19 decembrie 2024

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 22.02.2017, sub numărul x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar B., a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor,

În principal:

- anularea în tot a Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 209/23.08.2016 emisă de Agenția Naționala de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor;

- obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor la soluționarea pe fond contestației în ceea ce privește suma de 3.203.986 RON pentru care s-a dispus suspendarea;

- anularea parțială a Deciziei de impunere nr. x/22.12.2015 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/22.12.2015 ca nelegale și neîntemeiate în ceea ce privește suma de 2.746.341 RON, cu consecința exonerării de la plata acestei sume.

Într-un prim subsidiar:

- anularea în tot a Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 209/23.08.2016 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor;

- obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor la soluționarea pe fond a contestației, în ceea ce privește suma de 3.203.986 RON pentru care s-a dispus suspendarea;

- anularea parțială a Deciziei de impunere nr. x/22.12.2015 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/22.12.2015 pentru cheltuielile deductibile care vor rezulta ca urmare a stabilirii în cadrul procesului a bazei de impunere aferente operațiunilor economice analizate prin estimare, în conformitate cu prevederile Codului de Procedură Fiscală.

Într-un al doilea subsidiar:

- anularea în tot a Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 209/23.08.2016 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor;

- obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor la soluționarea pe fond contestației în ceea ce privește suma de 3.203.986 RON pentru care s-a dispus suspendarea;

- anularea parțială a Deciziei de impunere nr. x/22.12.2015 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/22.12.2015 în ceea ce privește suma de 2.746.341 RON, cu obligarea organului fiscal la calcularea cheltuielilor deductibile ca urmare a stabilirii bazei de impunere aferente operațiunilor economice analizate prin estimare, în conformitate cu prevederile Codului de Procedură Fiscală.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 12 din 17 ianuarie 2024 a Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin B., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați.

S-a anulat pct. 1 din Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 209/23.08.2016 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor;

A fost obligată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor la soluționarea pe fond a contestației formulate de S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei de impunere nr. x/22.12.2015 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, în ceea ce privește suma de 3.203.986 RON pentru care s-a dispus suspendarea soluționării contestației.

S-a anulat în parte pct. 2, 3 și 4 din Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 209/23.08.2016 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

S-a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/22.12.2015 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, respectiv cu privire la următoarele obligații fiscale suplimentare:

- impozit pe profit în sumă de 115.376 RON, stabilit pentru anul 2009, și accesoriile aferente;

- impozit pe profit în sumă de 41.522 RON, aferent cheltuielilor în sumă de 259.512 RON, TVA în sumă de 49.307 RON, și accesoriile aferente (an 2010);

- impozit pe profit în sumă de 2.142 RON, aferent cheltuielilor în sumă de 13.387 RON, TVA 3.213 RON, și accesoriile aferente (an 2010);

- impozit pe profit în sumă de 5.562 RON, aferent cheltuielilor în sumă de 34.762 RON, TVA 8.342 RON, și accesoriile aferente (an 2011);

- impozit pe profit în sumă de 3.200 RON aferent cheltuielilor în sumă de 20.002 RON, TVA.4800 RON, și accesoriile aferente (an 2012);

- impozit pe profit în sumă de 176 RON, aferent cheltuieli cu deductibilitate limitată în sumă de 2.200 RON, și accesoriile aferente;

- impozit pe profit în sumă de 3094 RON, aferent cheltuieli cu deductibilitate limitată în sumă de 38.680 RON, TVA în sumă de 4641,5 RON și accesoriile aferente (an 2011);

- impozit pe profit aferent în sumă de 2083 RON, aferent cheltuieli cu deductibilitate limitată în sumă de 26.039 de RON, TVA în sumă de 2856 RON, și accesoriile aferente (an 2012);

- impozit pe profit în sumă de 1704 RON, aferent cheltuieli cu deductibilitate limitată în sumă de 21.295 de RON, TVA în sumă de 2448 RON, și accesoriile aferente (an 2013);

- impozit pe profit în sumă de 471 RON, aferent cheltuielilor deductibile în sumă de 2946 RON, TVA în sumă de 707 RON, și accesoriile aferente (an 2012);

- impozit pe profit în sumă de 204 RON, aferent cheltuielilor în sumă de 1276 RON, TVA în sumă de 306 RON, și accesoriile aferente (an 2012);

- impozit pe profit în sumă de 3.972 RON, aferent cheltuielilor deductibile în sumă de 24.827,48 RON, TVA în sumă de 5.958,50 RON, și accesoriile aferente (an 2013);

- impozit pe profit în sumă de 242.40 RON, aferent cheltuielilor cu deductibilitate limitată în sumă de 3.030,07 RON, TVA în sumă de 363,60 RON, și accesoriile aferente (an 2013).

S-au menținut dispozițiile pct. 2 și 4 din Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 209/23.08.2016, privind respingerea ca neîntemeiată a contestației pentru celelalte creanțe fiscale contestate.

S-au menținut dispozițiile pct. 3 din Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 209/23.08.2016, privind respingerea ca nemotivată a contestației pentru suma de 2.679 RON.

S-a respins ca nefondată cererea de anulare a raportului de inspecție fiscală nr. x/22.12.2015 întocmit de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța.

S-au admis cererile de majorare a onorariilor formulate de experții judiciari C., D. și E..

A fost obligată reclamanta S.C. A. S.R.L. la plata către expertul judiciar C. a sumei de 4.540 RON, reprezentând diferență onorariu pentru efectuarea expertizei judiciare.

A fost obligată reclamanta S.C. A. S.R.L. la plata către expertul judiciar D. a sumei de 4.540 RON, reprezentând diferență onorariu pentru efectuarea expertizei judiciare.

A fost obligată reclamanta S.C. A. S.R.L. la plata către expertul judiciar E. a sumei de 4.540 RON, reprezentând diferență onorariu pentru efectuarea expertizei judiciare.

Au fost obligate pârâtele în solidar la plata către reclamanta S.C. A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în sumă de 9.703 RON.

1.3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinței nr. 12 din 17 ianuarie 2024 a Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal au formulat recursuri atât reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin B., cât și de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1.3.1. Recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin B.

Recurenta reclamantă a formulat critici subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. cu privire la partea din sentință prin care au fost respinse cererile sale.

În ceea ce privește impozitul pe profit, recurenta-reclamantă afirmă că este eronat considerentul instanței de fond potrivit căruia toate considerentele teoretice din acțiune ar avea in vedere doar taxa pe valoarea adăugată. În realitate, susține recurenta, în acțiune au fost invocate reglementari naționale privind modalitatea de tinere a contabilității cat si dispozițiile Codul fiscal si ale Normelor Metodologice de aplicare a legii 571/2003 privind Codul fiscal.

Cât privește documentele contabile prezentate, recurenta arată că începând cu 22.04.2011, perioada supusa controlului fiscal, nu exista obligația tinerii unei contabilități de gestiune, întrucât art. 1 alin. 1din Lg 82/1991 reglementează, în mod expres,doar obligația tinerii contabilității financiare. Pe de alta parte, deși instanța retine ca nu era obligatorie tinerea contabilității de gestiune pe obiective, aceasta ar fi fost necesara pentru a se putea califica o cheltuiala drept deductibila respectiv o operațiune taxabila. Or, de vreme ce nu exista text legal care sa impună tinerea unei contabilități de gestiune pe obiective, nu poate sa existe o sancțiune în acest sens constând în pierderea dreptului la deductibilitatea unor cheltuieli, în condițiile în care societatea tine contabilitate financiara, are evidente contabile si documente justificative pentru fiecare cheltuiala în parte.

Oricum, arată recurenta, deși nu exista obligația tinerii unei contabilități de gestiune, aceasta ar fi ținut o astfel de contabilitate în conformitate cu dispozițiile legale cu mențiunea că, potrivit acestor dispoziții legale informațiile din contabilitatea de gestiune nu au un format strict, ci sunt adaptate specificului activității .Modalitatea concreta de tinere a evidentei costurilor trebuie sa fie utila conducerii societății, astfel încât sa se poată lua cele mai bune decizii manageriale.

În timpul controlului, la insistentele repetate ale organelor de control, în anul 2015 s-a realizat retroactiv o împărțire a evidentei contabile pe centre de profit, respectiv pe contracte -"Situația repartizării cheltuielilor pe centre de profit pentru perioada 2009-2014". Întrucât aceasta împărțire s-a realizat la o perioada mare de timp fata de datele contractelor verificate, s-au strecurat erori involuntare, împrejurare acceptata chiar de către instanța de fond.

Eventuale neconcordante în evidențierea facturilor de achiziții de materiale sau de servicii, astfel cum au fost alocate pe bugete de obiective la solicitarea organului de control în anul 2015, nu afectează în fapt situația fiscala a societății intricat toate achizițiile de materiale sau de prestări servicii au fost destinate unor lucrări realizate de societate intr-un an fiscal si ca atare nu pot constitui cheltuieli nedeductibile.

Recurenta mai arată că împrejurarea ca, în cazul anumitor lucrări, înscrisurilor care au concurat la efectuarea înregistrărilor contabile le lipsesc un grad de acuratețe, conțin erori sau ca înregistrările contabile s-au făcut cu întârziere, nu înlătură forța probanta a acestor documente justificative, din perspectiva dispozițiilor art. 11 si art. 21 din Codul fiscal în 2003, unde se precizează faptul ca, pentru a fi deductibile, serviciile trebuie sa fie efectiv prestate, sa existe contract, iar justificarea prestării se realizează prin situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru etc. Impactul anumitor erori de înregistrare contabila asupra fiscalității în sensul ca lipsa de exactitate sau de detaliere a unor documente însoțitoare ale înregistrărilor contabile pot atrage nedeductibilitatea unor achiziții de materiale si servicii care au concurat la realizarea unor lucrări reale, nu pot fi primite.

În concret, recurenta arată că toate achizițiile de bunuri si servicii necesare realizării lucrărilor sunt dovedite prin documente de natura facturilor, contracte, situații de lucrări, devize, etc.

Pentru o buna parte din cheltuielile considerate nedeductibile, expertul tehnic în cadrul expertizei tehnice administrate, cu mari eforturi, în cauza, a arătat, confruntând consumurile contabile cu situația tehnica rezultata din proiectele si alte documentații tehnice, faptul ca materialele sau serviciile achiziționate erau necesare si justificate din punct de vedere tehnic, al tehnologiei implicate de proiectul respectiv etc.

Pentru o alta parte din achiziții expertul tehnic nu s-a putut pronunța, întrucât societatea nu se află în posesia documentației generale a unui proiect mai mare.

Pentru o alta categorie de achiziții, expertul tehnic a precizat ca nu se justifica prin raportare la o anumita lucrare, întrucât situația împărțirii pe centre de cost conținea erori, expertul fiind confruntat cu documente privind achiziții care aparțineau de alte lucrări.

Cu toate acestea, caracterul deductibil si taxabil al operațiunilor respective nu poate fi pus la îndoiala, întrucât toate achizițiile sunt dovedite cu documente care conțin suficiente elemente care sa determine caracterul justificativ din punct de vedere contabil si fiscal, si sa aibă forța probanta în raport de activitatea societății.

Expertiza tehnica a întărit susținerile potrivit cărora lucrările analizate necesitau materiale si efectuarea unor operațiuni care au justificat achiziții de bunuri si servicii, operațiuni documentate prin facturi, contracte, situații de lucrări, devize, etc.

În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, recurenta invocă o serie de principii decurgând din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, neutralitatea taxei, principiul prevalenței substanței asupra formei, al proporționalității și al certitudinii impunerii.

Arată că, în aplicarea acestor principii, s-a reținut constant atât în practica europeana cat si în cea naționala faptul că factura fiscala care îndeplinește condițiile legale reprezintă un document justificativ suficient "per se" pentru exercitarea dreptului la deducerea TVA, contribuabilul nemaifiind obligat sa demonstreze operațiunea economica analizata cu alte evidente fiscal-contabile.

Așadar, în măsura în care persoana impozabila, prezintă facturi întrunind condițiile art. 155 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, dreptul sau la deducerea cheltuielilor rezultate în acele facturi trebuie recunoscut în mod obligatoriu, cu excepția situației în care organul fiscal dovedește cu elemente obiective faptul ca subiectul de drept investigat știa sau ar fi trebuit sa cunoască împrejurarea conform căreia facturile în speța provin de la o persoana implicata intr-o frauda fiscala.

În opinia recurentei, instanța de fond, deși retine incidența reglementarilor europene si a jurisprudenței aferente, a interpretat greșit si în contra spiritului legii chiar reglementările la care face trimitere, respingând, în parte acțiunea. Or, instanța ar fi trebuit să stabilească deductibilitatea operațiunilor având în vedere perspectiva tehnica oferita de expertul tehnic în construcții cat si reglementările naționale si jurisprudența comunitara vizând dreptul de deducere analizate prin raportare la existenta facturilor, a situațiilor de lucrări, devizelor sau a altor documente suport etc, a modalității de ținere a contabilității de către societate conform gestiunii valorice, a inexistentei unei obligații legale de întocmire a unei situații de impartire pe centre de cost sau de profit.

Analizând punctual considerentele instanței de fond, recurenta-reclamantă arată următoarele:

În ceea ce privește anul 2010, instanța de fond a considerat că suma de 372.433 RON și suma de 130.031 RON aferente contractului de prestări servicii nr. x/02.12.2009 reprezintă cheltuială nedeductibilă.

Referitor la suma de 372.433 RON, recurenta arată că, din eroare, la întocmirea situației pe centre de profit s-au menționat facturile provenite de la F. S.R.L. precum si cele de la G. si H. emise în intervalul 17.12.2009-24.02.2010.

In acest sens este relevant răspunsul expertului tehnic la Obiectivul 7. 2 si 7.3 din care rezulta faptul ca pentru lucrarea respectiva costurile cu materialele conform documentației tehnice analizate sunt de 364.260 RON cat si costuri cu forța de munca în suma de 94994,05 RON.

Lucrarea respectiva a necesitat atât costuri cu materiale cat si costuri cu forța de munca ceea ce determina caracterul deductibil al cheltuielilor pentru contractul nr. x/22009, din perspectiva justificării acestora în scopul realizării de venituri impozabile si în folosul unor operațiuni taxabile.

Ceea ce primează este realitatea lucrărilor efectuate, împrejurarea dovedita de documentația constând în contract, situații de plata care a stat la baza emiterii facturilor către I. S.R.L..

Referitor la suma de 130.031 RON reprezentând contravaloarea facturilor emise de către J. S.R.L., acestea au avut la baza contractul de prestări servicii x/03.02.2010. Conform acestui contract, o parte din lucrările de instalații si rețele de alimentare cu apa si canalizare au fost realizate de către J. S.R.L..

Recurenta afirmă că nu exista contradicții intre obiectul contractului general de lucrări incheiat cu beneficiarul I. S.R.L. si obiectul contractului incheiat cu J. S.R.L. în sensul ca obiectul contractului x/2009 a fost executare lucrări de construcții inclusiv de alimentare apa, canalizare pentru Spitalul TBC.

Lucrările au fost realizate în fapt, existând oferta financiara situații de lucrări ce stau la baza facturilor emise în temeiul contractelor x/2009 si y/2010.

În aceste condiții, dreptul de deducere nu poate fi refuzat pe motivul ca facturile aferente achizițiilor nu sunt credibile sau ca normele naționale privind contabilitatea nu au fost respectate.

In ceea ce privește contractul de prestări servicii nr. x/2010 având ca obiect lucrări de canalizare menajera Năvodari în care Beneficiar este J. S.A., s-a reținut caracterul nedeductibil al cheltuielii în cuantum de 280.952 RON constând contravaloare lucrări prestate de către F. S.R.L., soluția instaței de fond fiind, potrivit susținerilor recurentei, rezultatul unei interpretări și aplicări greșite a reglementărilor legale privind deducerea cheltuielilor realizate în scopul obținerii unor venituri și în folosul unor operațiuni taxabile.

Recurenta arată că realitatea lucrărilor efectuate de către F. S.R.L. în baza contractului de prestări servicii nr. x/28.04.2010 este dovedita nu numai de existenta lucrării ci si de situațiile de lucrări de procesele-verbale de recepție semnate aferente facturilor emise, motiv pentru care concluzia instanței referitoare la fictivitatea operațiunii nu poate fi primita.

Aspectele ce țin de contabilitatea F. S.R.L. nu au relevanta fata de caracterul deductibil al cheltuielii fata de societatea recurentă. Faptul ca lucrarea are un caracter real rezulta si din împrejurarea ca valoarea prestației facturate de societatea recurentă către J. S.R.L. în calitate de beneficiar final nu a fost considerata nedeductibila.

Împrejurarea ca F. S.R.L. a procedat la facturarea serviciilor ulterior emiterii facturilor noastre către J. S.A. nu are relevanta fata de problema deductibilității, deoarece data facturării nu poate atrage per se pierderea dreptului la deducere, iar subcontractarea este o practica întâlnită des în acesta materie.

Mai mult, în răspunsul la Obiectivul nr. 8.2 din Partea a ll-a a Raportului de expertiza fiscala, se retine faptul ca lucrările efectuate de către F. S.R.L. se regăsesc intre lucrările facturate si recepționate cu procesul-verbal nr. x/14.05.2010 si predate de A. S.R.L. către beneficiarul J. S.A.

Pentru a dovedi realitatea lucrărilor de canalizare menajera efectuate în localitatea Năvodari, s-a depus, ca documentație aferenta acestui obiectiv, situațiile de plata semnate de societatea recurentă în calitate de prestator si de către J. S.A. în calitate de beneficiar care stau la baza facturilor fiscale, proces-verbal la terminarea lucrărilor nr. x/2010 încheiat intre recurentă si beneficiarul J. S.A. precum si procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. x/05.03.2010 încheiat intre J. S.A. în calitate de executant si Compania Naționala de investiții -C.N.I. în calitate de investitor.

In condițiile în care situațiile de plata conțin doar operațiuni specifice unor lucrări de realizare canalizare menajera si în condițiile în care exista contract de prestări servicii precum si procese-verbale la terminarea lucrărilor încheiate cu J. S.A. si intre J. S.A. si CNI, nu se poate conchide decât în sensul realității operațiunii.

In ceea ce privește contractul x/20.04.2010 având ca obiect prestări servicii incheiat cu J. S.A în calitate de Beneficiar, pentru efectuarea de lucrări de contorizare a vânzărilor de căldura si apa caldă-Primaria București, instanța a considerat ca reprezentând cheltuiala nedeductibila suma de 113.000 RON constând în contravaloarea facturilor emise de subcontractorul F. S.R.L. si s-a refuzat deducerea TVA de 27.120 RON. Soluția instanței de fond este, potrivit susținerilor recurentei, rezultatul unei interpretări și aplicări greșite a reglementărilor legale privind deducerea cheltuielilor realizate în scopul obținerii unor venituri și în folosul unor operațiuni taxabile.

Recurenta arată că realitatea operațiunilor realizate în baza contractului de prestări servicii nr. x/21.04.2010 este dovedita nu numai de realitatea lucrării, ci si de situațiile de lucrări si de procesele-verbale de recepție semnate, documente suport aferente facturilor.

Aspectele ce țin de contabilitatea F. nu au relevanta fata de caracterul deductibil al cheltuielii pentru societatea recurentă. Lucrarea nu se putea efectua fără forța de munca, astfel încât nerespectarea legislației muncii nu are implicații din perspectiva tratamentului fiscal al cheltuielii.

Mai mult, faptul ca subcontractantul F. S.R.L. a facturat x luni mai târziu fata de data procesului-verbal de recepție încheiat intre A. S.R.L. si J. S.A nu are relevanta întrucât data facturării nu reprezintă data executării lucrărilor.

Nerespectarea unor dispoziții privind data facturării nu poate atrage sancțiunea nededucerii unor cheltuieli reale si efective, ci eventual sancțiuni de ordin contravențional în temeiul legii 82/1991 a contabilității, împrejurare ce nu a fost analizata în mod corect de instanță .

In analiza deductibilității cheltuielilor instanța ar fi trebuit sa coroboreze existenta înscrisurilor doveditoare din perspectiva art. 21 Codul fiscal cu cele reținute în expertiza tehnica în Răspunsul la obiectivul nr. 9 din partea a ll-a. Expertul tehnic concluzionează în sensul ca lucrările facturate de către F. S.R.L. conform situațiilor de lucrări se regăsesc în documentația întocmita si refacturata de societatea recurentă către J. S.A.

De asemenea instanța nu a avut în vedere opinia experților fiscali care, în Răspunsul la obiectivul de sinteza nr. 5 în referire la Obiectivul nr. 9 din expertiza tehnica din Partea a ll-a a Raportului fiscal, arata ca, deși factura nr. x/01.11.2010 în valoare de 113.000 RON si TVA în suma de 27120 RON este ulterioara facturii emise către J. S.A., fiind totuși în același exercițiu financiar si ținând cont de constatările expertizei tehnice cheltuiala are caracter deductibil.

In ceea ce privește contractul x/15.04.2010 încheiat intre recurentă în calitate de prestator si F. S.R.L. în calitate de Beneficiar având ca obiect servicii de construcții montaj la Spitalul TBC Roșiorii de Vede, instanța a considerat ca suma de 27.287 RON ar reprezenta cheltuieli nedeductibile constând în contravaloare servicii efectuate în perioada iulie- octombrie 2010.

Și în acest caz recurenta susține că este vorba de interpretarea si aplicarea greșita a reglementarilor legale privind deducerea cheltuielilor realizate în scopul obținerii unor venituri impozabile si în folosul unor operațiuni taxabile.

Înregistrarea cheltuielilor în perioada ulterioara datei de predare a lucrării respectiv 15.06.2010 nu este un aspect de natura sa duca la nedeductibilitatea sumelor, ci eventual la sancțiuni pentru încălcarea unor dispoziții din legea contabilității 82/1991, cheltuielile înregistrate ulterior fiind aferente lucrării predate motiv pentru care, indiferent de data evidențierii acestora în contabilitatea societății, se impune deducerea, fiind aferente unor lucrări reale.

Sunt invocate, în acest sens, concluziile expertizei tehnice realizate în cauză, recurenta arătând că dreptul de deducere nu poate fi limitat pe motiv că facturile aferente achizițiilor nu sunt credibile sau că normele naționale privind contabilitatea nu au fost respectate.

In ceea ce privește suma de 49.937 RON reprezentând stornări de cheltuieli înregistrate de societate si care au fost înregistrate la cheltuieli nedeductibile în anul 2009, recurenta arată că nu se poate vorbi de o nemotivare a acțiunii în condițiile în care cheltuiala este aferentă anului 2009 pentru care s-a reținut prescripția dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale.

Referitor la anul 2011, recurenta arată următoarele:

In ceea ce privește contractul de execuție de lucrări nr. x/02.06.2011 incheiat intre K. în calitate de executant si recurentă în calitate de beneficiar pentru lucrări de construcții -modernizare oficii comerciale la UTR Constanta, instanța de fond a considerat ca suma de 280.000 RON constând în contravaloare factura de servicii reprezintă cheltuieli nedeductibile, soluția instanței fiind, în opinia recurentei, rezultatul unei aplicări și interpretări greșite a prevederilor legale.

Concret, recurenta arată că contractul nr. x/02.06.2011 cu K. S.R.L. pentru executarea de lucrări la obiectiv a fost încheiat în perioada în care contractul cu L. era în desfășurare. Cheltuielile au fost făcute în perioada în care contractul cu L. își producea efectele, lucrările la UTR Constanta aflându-se încă în faza de execuție.

De asemenea, în cuprinsul Raportului de expertiza tehnica se reține faptul ca lucrările înscrise în situația de plata întocmita de K. S.R.L. se regăsesc intre lucrările contractate de societatea recurentă de la L. S.A., fiind identificate în situațiile de plata .

În aceste condiții, dreptul de deducere nu putea fi refuzat.

În ceea ce privește anul 2012, recurenta arată următoarele:

In ceea ce privește contractul de execuție lucrări nr. x/12.07.2012 încheiat intre recurentă în calitate de executant si Comuna Ostrov-jud. Constanta în calitate de Beneficiar pentru executarea, finalizarea si întreținerea amenajări interioare si exterioare Scoală Generala din Corn Ostrov, instanța a considerat ca suma de 18173,18 RON ar reprezenta cheltuieli nedeductibile constând în contravaloare consumuri cu materiale, această concluzie fiind considerată de recurentă contrară prevederilor legale.

Recurenta arată că în expertiza tehnică se reține că suma de 10.399.46 RON reprezentând contravaloare materiale si prestări servicii transport se regăsește în oferta si se justifica potrivit proiectului si tehnologiei.

In acest sens este si opinia experților fiscali care rețin caracterul deductibil al sumei de 10.399,46 le si TVA 2495,87 RON în răspunsul la Obiectivul de sinteza nr. 5 în referire la obiectivul nr. 13.1 al expertizei tehnice, din Partea a ll-a a Raportului de expertiza fiscala.

Diferența de 7773,72 RON considerata nedeductibila reprezintă tot cheltuieli deductibile aferente unor facturi de achiziții de materiale de construcții care au fost incluse din eroare la bugetul pentru acest contract.

Eroarea provine de la întocmirea "Situației privind împărțirea pe centre de profit" la cererea organului de control și nu are relevanta față de caracterul deductibil al materialelor respective care au fost achiziționate pe baza de facturi si consumate de societate în cadrul activității în scopul realizării de venituri impozabile si în folosul unor operațiuni taxabile.

In ceea ce privește contractele de execuție de lucrări nr. x si 26381/2012 încheiate intre Orașul Cernavoda în calitate de Beneficiar si societatea recurentă în calitate de executant pentru lucrări de executare racorduri rețea de canalizare si proiectare,executare rețea de canalizare, instanța a considerat ca suma de 17.914 RON si de 2484 RON ar reprezenta cheltuieli nedeductibile constând în cheltuieli materiale pentru ambele contracte.

In ceea ce privește cheltuielile cu materiale reprezentate de facturile emise de către M. si N., recurenta arată că acestea au fost menționate din eroare ca fiind consumate la aceste contracte.

In răspunsul la Obiectivele 14 si 5 din partea a lll-a a Raportului de expertiza tehnica se retine faptul ca materialele achiziționate pe baza de factura de la M. si N. au fost puse în opera în contractele nr. x/2012 si x, contracte pentru lucrări efectuate de recurentă cu Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Munca Tulcea si care au fost analizate de către expert.

In condițiile în care s-a stabilit în cadrul expertizei tehnice faptul ca bunurile achiziționate cu factura de la M. si N. în cuantum de 17.914,13 RON au fost regăsite, conform caracteristicilor tehnice, cantitative si valorice în contractele x/2012 si y/2012, caracterul deductibil prin raportare la scopul realizării de venituri impozabile si în folosul unor operațiuni taxabile este dovedit.

In mod greșit s-a reținut si caracterul nedeductibil al sumei de 2484 RON pentru anul 2012 în condițiile în care reprezintă materiale, materiale de producție din categoria cheltuielilor indirecte si care au fost folosite la lucrări realizate de societate.

In ceea ce privește contractul de execuție lucrări nr. x încheiat intre recurentă în calitate de executant si L. în calitate de Beneficiar pentru executarea lucrări de modernizare si securizare clădire UTR Tulcea, instanța a considerat ca suma totala de 283.722 RON constând în contravaloare consumuri cu materiale si prestări servicii efectuate de către I. S.R.L., ar reprezenta cheltuieli nedeductibile.

Or, recurenta arată că cheltuielile cu materialele în cuantum de 101.314,45 RON au un caracter real în sensul ca au fost, în mod evident, folosite în activitatea societății, astfel încât, chiar daca ar exista o înregistrare ulterioara în evidentele contabile a consumului de materiale, aceasta nu poate atrage decât sancțiuni la legea contabilității si nicidecum nedeductibilitatea unor cheltuieli reale.

Operațiunile efectuate de I. S.R.L. sunt dovedite cu documente justificative și, ca atare, nu pot fi primite argumentele potrivit cu care, întrucât nu s-au prezentat documente constând în foi de parcurs, dovada achiziție combustibil, ordine de deplasare etc., nu s-ar face dovada realității operațiunilor.

In ceea ce privește factura nr. x din 30.06.2012 aferenta contractului x/2012 încheiat cu I. S.R.L., în suma de 181.950 RON +TVA, operațiunile menționate în situația de lucrări se regăsesc în situații aferente facturilor emise de recurentă către beneficiarul final.

Sunt invocate concluziile experților consultați în cauză.

In ceea ce privește contractul de execuție lucrări nr. x încheiat intre recurentă în calitate de Prestator si I. S.R.L. în calitate de beneficiar pentru executare lucrări de construcție silozuri de cereale în comuna Furculesti, jud. Teleorman, instanța a considerat ca suma de 25.707 RON constând în contravaloare consumuri cu materiale ar reprezenta cheltuieli nedeductibile.

Concluzia instanței este, în opinia recurentei, eronata, decurgând din interpretarea si aplicarea greșita a reglementarilor legale privind deducerea cheltuielilor realizate în scopul obținerii unor venituri impozabile si în folosul unor operațiuni taxabile.

Cheltuielile înregistrate în contabilitate după data procesului-verbal de recepție nr. x/12.07.2013 sunt reale si vizează lucrarea de la Furculesti.

Consumurile sunt concordante cu obiectul contractului si anume lucrări de construcție silozuri si birouri. Exista intr-adevăr, exemple de obiecte care nu ar fi putut fi înglobate în lucrare cum ar fi căzi, duș cu vibromasaj, parchet, mobile etc. achiziționate de la O.. Menționarea acestor bunuri pentru aceasta lucrare reprezintă o eroare contabila a unei evidente care se ținea la global. Eroarea nu are impact asupra situației fiscale, întrucât bunurile achiziționate ar reprezenta oricum o cheltuiala deductibila, fiind destinate altor lucrări pe care le desfășura societatea.

Materialele achiziționate în proporție majoritara corespund obiectului contractului si, ca atare, constituie o cheltuiala deductibila. Operațiunile au avut un caracter real, existând deviz oferta, situații de lucrări, procese-verbale de recepție, înscrisuri care constituie documente justificative cu forța probanta asupra caracterului real al operațiunii.

In privința unor cheltuieli cu achiziții de materiale înregistrate după data proceselor-verbale de recepție, se arată că modalitatea de reflectare în contabilitate nu are relevanta fata de caracterul real al cheltuielilor, incalcarea dispozițiilor din legea contabilității putând atrage sancțiuni contravenționale si nu nedeductibilitatea cheltuielii.

Aceste susțineri au fost confirmate de expertizele efectuate în cauză.

In ceea ce privește contractul de execuție lucrări nr. x/14.03.2012 incheiat intre A. S.R.L. în calitate de executant si I. S.R.L. în calitate de beneficiar pentru executarea lucrări de reparații capitale la Judecătoria Turnu Măgurele, instanța a considerat ca suma de 63788 RON constând în contravaloare consumuri cu materiale si prestări servicii de către terți ar reprezenta cheltuieli nedeductibile iar suma de 12.784 RON reprezenta diminuarea nelegala a TVA.

Recurenta arată că problema deductibilității sumei de 63.788 RON a fost tratata anterior, odată cu analiza contractului privind lucrările de la Silozul de cereale de la Furculesti nr. 3558/2012.

In plus, alături de celelalte argumente regăsite la punctul respectiv, se arată că înregistrarea unor materiale achiziționate ulterior procesului-verbal de recepție ca fiind alocate contractului privind reparații capitale la Judecătoria Turnu Măgurele, reprezintă o eroare de alocare pe bugete.

Eroarea nu are impact asupra situației fiscale, întrucât bunurile achiziționate ar reprezenta oricum o cheltuiala deductibila fiind destinate altor lucrări.

Referitor la factura emisa de societatea Strategy S.R.L. considerata cheltuiala nedeductibilă ca urmare a unui presupus caracter ilizibil, argumentele instanței nu pot fi reținute. Factura este lizibila, are la baza contract, situație de lucrări etc.

În ceea ce privește anul 2013, recurenta arată următoarele:

Pentru contractul de execuție lucrări nr. x încheiat intre recurentă în calitate de executant si Agenția pentru Protecția Mediului Constanta în calitate de beneficiar pentru lucrări de execuție, finalizare si remediere defecte de supraetajare, amenajare spațiu arhiva, reamenajare laboratoare, reparații sediu, instanța a considerat ca suma de 398.900 RON constând în contravaloare prestări servicii de către terți ar reprezenta cheltuieli nedeductibile iar pentru suma de 95736 RON s-a refuzat deducerea TVA.

În opinia recurentei, concluzia instanței este eronata, decurgând din interpretarea si aplicarea greșita a reglementarilor legale privind deducerea cheltuielilor realizate în scopul obținerii unor venituri impozabile si în folosul unor operațiuni taxabile.

Astfel, recurenta arată că în baza contractului de prestări servicii nr. x/01.12.2012, I. S.R.L. în calitate de executant pentru lucrări de reparații si modernizare sediu si laboratoare P., societatea a facturat contravaloarea prestări servicii.

Nu este real faptul ca s-ar fi executat lucrări la doua sedii ale P. . în fapt exista o singura clădire la care s-au efectuat lucrări, clădire ce are ieșire la doua străzi.

In contra a ceea ce retine instanța de fond, operațiunile au un caracter real dovedite cu situații de lucrări si alte documente justificative. Mai mult, lucrarea a fost câștigată la licitație în baza unui caiet de sarcini. Modalitatea întocmirii normelor de deviz de către societate a respectat cerințele caietului de sarcini al licitației.

Acest lucru a fost confirmat și de expertizele efectuate în cauză.

Diferența de 68.263 RON considerata cheltuiala nedeductibila prin RIF reprezintă în fapt tot cheltuieli deductibile întrucât a fost facturata de către I. S.R.L. în calitate de prestator de servicii, iar facturile emise sunt insolite de documente justificative respectiv situații de plata, devize etc. corespund unor cantități de lucrări executate de aceasta societate la imobilul aparținând P..

In ceea ce privește contractul de execuție lucrări nr. x/10.05.2013 încheiat intre recurentă în calitate de prestator si I. în calitate de Beneficiar pentru executarea lucrări la obiectivul "construire punct de colectare cereale Alexandria", instanța de fond a considerat ca suma de 99.358 RON constând în contravaloare consumuri cu materiale si TVA aferent ar reprezenta cheltuieli nedeductibile.

Materialele pentru care nu se retine dreptul de deducere au fost achiziționate în scopul derulării lucrărilor, fiind dovedite cu facturi, situații de plata etc.

Nu reprezintă o greșeala contabila înregistrarea unor materiale direct în contul de cheltuieli în condițiile în care contabilitatea era ținuta potrivit metodei gestiunii valorice, aspect permis de reglementările legale în vigoare.

In legătura cu achiziționarea materialelor înaintea semnării contractului, expertul tehnic retine ca este posibila, acestea fiind stocabile, iar înregistrarea facturilor anterior semnării efective a contactului, dar când se agrease încheierea relației contractuale ar putea reprezenta eventual o eroare de evidențiere în contabilitate si nu un motiv pentru a se retine caracterul nedeductibil al achizițiilor respective.

Realitatea cheltuielii constând în achiziții de materiale care au fost înglobate în lucrare, caracterul justificat din perspectiva realizării unor venituri impozabile si în folosul unor operațiuni taxabile se dovedesc cu facturi si documente justificative.

De altfel, în concluzia la Obiectivul nr. 21 din Partea a V-a a Raportului de expertiza tehnica, se arata ca din suma considerata nedeductibila de organul fiscal, suma de 73.626.589 RON reprezentând consumul de materiale conform devizelor oferta si situațiilor de plata întocmite de către societate către beneficiar sunt justificate conform cerințelor proiectului si tehnologiei de execuție.

Restul nejustificat conform cerințelor proiectului si tehnologiei reprezintă materiale care au fost greșit alocate acestui contract, eroare care nu afectează situația fiscala dat fiind faptul ca materialele achiziționate de societate se justifica pentru efectuarea altor lucrări.

Or, în raport de faptul ca expertul tehnic a arătat, în răspunsul său, că cel puțin suma de 73.626,589 RON fără TVA este justificata din perspectiva cerințelor proiectului si tehnologiei de execuție, concluzia instanței de fond apare ca fiind greșita, cel puțin sub acest aspect.

Mai mult, se arată că diferența de cheltuiala pana la concurenta sumei de 99.358 RON a fost, în mod greșit, înregistrata ca fiind aferenta contractului nr. x/2013, si sub acest aspect chiar instanța de fond afirma faptul ca nu se poate exclude posibilitatea unei erori la întocmirea Fisei buget Cartea mare. Eroarea nu ar putea impacta situația fiscala a societății de vreme ce se desfășurau, în paralel, si alte lucrări pentru alte obiective iar materialele respective erau de natura unor materiale folosite în lucrările de construcții.

Doar în situația în care s-ar fi analizat întreaga situație fiscala a societății si toate contractele aflate în derulare si s-ar fi conchis ca în niciunul dintre acele proiecte nu s-ar fi regăsit materialele respective, atunci aserțiunile organului fiscal si ale instanței ar fi putut fi justificate.

În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, recurenta arată următoarele:

Instanța a omis să analizeze în integralitate argumentele societății cu privire la contractele nr. x și 275 din 2013.

În opinia recurentei, nu se impune colectarea sumelor de 278 RON și 3138 RON întrucât materialele achiziționate sunt însoțite de documente justificative în primul rând facturi, iar justificarea din perspectiva dreptului de deducere TVA va fi stabilit de instanța prin raportare la faptul ca materialele achiziționate sunt specifice activității societăți si sunt în folosul realizării unor operațiuni taxabile.

In ceea ce privește contractul x/2014 încheiat cu I. S.R.L. pentru lucrări de confecționare si montare armaturi la obiectivul Locuințe pentru Tineret Alexandria, instanța de fond a reținut suma de 97.461 RON ca fiind nedeductibila, astfel încât se impune colectarea de TVA suplimentar în cuantum de 23391 RON.

Recurenta arată că așa zisa neconcordanta identificata de către expert intre tipul de otel beton regăsit în factura de achiziție emisa de I. S.R.L. respectiv de tipul PC-52 în cantitate de 40620 kg si otel betonul si montat în baza contractului de execuție lucrări nr. x de tip OB 37 mai mare sau egal cu 8mm în cantitate de 40620 kg, nu exista, fiind o simpla eroare scriptica.

Relevant insa, este faptul ca a fost menționata în mod corect atât cantitatea de otel beton atât în factura de achiziție cat si în situația de lucrări precum si dimensiunea otelului beton. în condițiile în care obiectul contractului a privit confecționarea si montarea armaturii la obiectivul "Locuințe pentru tineret Alexandria" este imposibil de crezut ca un astfel de obiect se putea duce la îndeplinire fără achiziționarea otelului beton, eroarea scriptica din factura de achiziție neimpietând asupra caracterului justificat al consumului de materiale.

Recurenta- reclamantă critică soluția instanței de fond și în ceea ce privește ajustarea taxei dedusă în cuantum de 16.987 RON pentru scăderi în gestiune. Întrucât scăderea din gestiune a intervenit ca urmare a necesitații punerii în consum a acestor materiale pentru lucrări în curs de desfășurare, se poate conchide ca aceasta operațiune a avut un scop taxabil prin raportare la obiectul de activitate al societății, neputând fi echivalata cu o situație de lipsa din gestiune.

De asemenea, în opinia recurentei, soluția instanței de fond este greșita si în ceea ce privește ajustarea taxei dedusa în cuantum de 113.588 RON întrucât materialele în cuantum de 473.287 RON au fost date în consum în folosul realizării unor operațiuni taxabile.

Se arată în recurs că instanța de fond nu a avut în vedere faptul ca facturile de achiziționare pentru materialele identificate se regăsesc în contul 301/3012 iar consumurile alocate pe contracte se reflecta în situația împărțirii pe centre de profit. Aceste aspecte denota faptul ca materialele respective, având o natura specifica activității de construcții, au fost date în consum pentru mai multe contracte ale societății, ca atare nu se poate prezuma lipsa sau pierderea în gestiune.

în ceea ce privește relația cu S.C. K. S.R.L., instanța de fond retine, în mod greșit,în opinia recurentei, pentru cele trei contracte analizate în mod global, faptul ca nu se face dovada realității prestării serviciilor. Societatea justifica deducerea de TVA întrucât facturile identificate au la baza contractele nr. x din 20.11.2012-Siloz Furculesti, nr. 385.1 din 24.08.2013 si nr. 330.1 din 14.05.2013., precum si procese-verbale, situații de lucrări, etc.

In ceea ce privește contractul x/14.05.2013 de prestări servicii de lucrări la Primăria din Negru Vodă, instanța de fond, a considerat ca suma de 40.433,5 RON este cheltuiala nedeductibila si ca se impune colectarea suplimentara a TVA în cuantum de 9677 RON.

În răspunsul la obiectivul nr. 25 din părea a V-a a Raportului de expertiza tehnica se retine faptul ca lucrările contractate si încasate de subantreprenorul K. S.R.L. în baza contractului 330.1/14.05.2013 în valoarea de 40.322,58 RON fac parte din oferta A. S.R.L. către beneficiar, si prin urmare, cheltuielile de natura materialelor si operațiunile facturate erau presupuse de tehnologia de execuție si proiectul tehnic, fiind justificate din perspectiva realizării unor operațiuni taxabile.

În același sens sunt și concluziile expertului fiscal astfel încât sumele erau deductibile.

In ceea ce privește contractul nr. x/29.11.2012 având ca obiect execuție lucrări la obiectivul Constuire Silozuri Cereale în comuna Furculesti în baza contractului nr. x/16.11.2012 încheiat de A. S.R.L. cu I. S.R.L., sunt reiterate toate argumentele învederate cu privire la deductibilitatea cheltuielilor aferente contractului x/2012 .

Recurenta afirmă că, în mod greșit, instanța de fond retine ca TVA- lui dedus în baza contractului încheiat cu K. S.R.L. nu are caracter deductibil de vreme ce lucrările subcontractate de aceasta societate fac parte din cantitățile de lucrări ofertate de societate în baza contractului de execuție lucrări nr. x/16.11.2012, astfel cum retine expertul tehnic în Răspunsul la obiectivul nr. 29.1 din Partea a V-a Raportului de expertiza tehnica.

În ceea ce privește contractul nr. x/24.08.2013 încheiat intre recurentă si K. S.R.L. în referire la obiectivul "finalizare consolidare corp existent Scoală Generala din Ostrov", în opinia expertului tehnic regăsita la Obiectivul 29.2 din partea a V-a a Raportului de expertiza tehnica, cantitățile de lucrări ofertate/executate de K. S.R.L. sunt aceleași cu cantitățile de lucrări ofertate de recurenta în baza contractului de execuție nr. x/19.08.2013 încheiat cu beneficiarul final si acceptate prin procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 18.12.2013.

Ca atare, de vreme ce lucrările au fost predate către beneficiarul final si acestea corespund tehnologiei de execuție si proiectului, atunci suma de 19.354,2 RON reprezentând TVA din factura emisa de societatea K. S.R.L. este deductibila.

De altfel expertul tehnic, analizând documentația pusa la dispoziție, respectiv procese-verbale, facturi etc. a conchis faptul ca lucrările contractului nr. x/24.08.2013 au fost efectuate în concret.

1.3.2. Recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală

O primă critică formulată de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală se referă la anularea pct. 1 din Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 209/23.08.2016 emisă de Agenția Naționala de Administrare Fiscala- Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor la soluționarea pe fond a contestației formulate de A. S.R.L. împotriva Deciziei de impunere nr. x/22.12.2015 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați.

Recurenta afirmă că hotărârea instanței a fost dată cu încălcarea normelor de drept material.

O primă observație se referă la faptul că obiectul prezentei cauze îl constituie suspendarea soluționării contestației și nu suspendarea inspecției fiscale, considerentele instanței de fond prin care se face trimitere la posibilitatea suspendării inspecției fiscale fiind eronate.

În opinia recurentei, din prevederile art. art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare rezultă că organul de soluționare a contestației poate suspenda prin decizie motivată soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare are o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.

Astfel, între stabilirea obligațiilor fiscale constatate prin Raportul de inspecție fiscală nr. x/22.12.2015, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. x/22.12.2015 contestată și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă.

Această interdependență constă în faptul că, în cauză, există suspiciuni de evaziune fiscală, constând în înregistrarea de către A. S.R.L. în evidența contabilă de cheltuieli și taxă pe valoarea adăugată în baza unor documente care ridică suspiciuni rezonabile asupra realității tranzacțiilor cu materiale de construcții, achiziții de bunuri și servicii de la diverși furnizori/prestatori care nu au salariați, fără documente justificative care să ateste necesitatea efectuării achizițiilor și/sau realitatea efectuării unor lucrări înregistrate, având drept consecință diminuarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de general consolidat.

În acest sens, organele administrative nu se puteau pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale, având în vedere că organele de inspecție fiscală au considerat că operațiunile efectuate au implicații fiscale pentru care se ridică problema realității acestora, cu consecința diminuării impozitelor și taxelor datorate bugetului general consolidat.

Potrivit Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., cu modificările ulterioare, cercetarea penală reprezintă activitatea specifică desfășurată de organele de urmărire penală, având drept scop strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptașilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Aceste aspecte pot avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.

Justa înțelegere a prevederilor legale mai sus invocate trimite la concluzia că decizia privind suspendarea cauzei se impune a