ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5185/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5185/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2024
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022 la data de 08.04.2022 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Minicipiului Constanta, a solicitat anularea in parte a Certificatului de urbanism nr. x/14.10.2021, în ceea ce privește: cap. 3 Regimul tehnic – Coeficientul de utilizare a terenului: 4 si necesitatea elaborării si aprobării unui Plan Urbanistic de Detaliu și obligarea Primarului Mun. Constanta la emiterea unui nou Certificat de urbanism care: la pct. 3. Regimul tehnic - Coeficientul de utilizare a terenului (CUT) să menționeze: "coeficientul de utilizare a terenului este de 4, raportat la suprafața UTR" si în cuprinsul căruia, în cadrul capitolului privitor la documentele care vor însoți cererea de emitere a Autorizației de construire va fi eliminată de la pct. 5 lit. d)4) necesitatea elaborării și aprobării unui Plan Urbanistic de Detaliu, cu cheltuieli de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin decizia nr. 866 din 16 noiembrie 2023 Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:
A admis recursul contencios administrativ declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1670/07 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul Municipiului Constanța, a casat în parte sentința recurată și rejudecând, a dispus admiterea în parte a acțiunii, astfel cum a fost precizată.
A dispus anularea în parte a certificatului de urbanism nr. x/14.10.2021 numai în ceea ce privește mențiunea din Cap. 1 Regimul juridic, paragraf 3.
A menținut soluția asupra excepției inadmisibilității cererii precizatoare.
Calea de atac exercitată
Împotriva Deciziei nr. 866 din 16 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea pe fond a cererii de revizuire, s-a arătat că:
În dosarul nr. x/2022 prin Hotarirea nr. 866/16.11.2023, Curtea de Apel Constanta, secția contencios administrativ si fiscal: "Admite recursul. Casează în parte sentința recurata si rejudecând, dispune: Admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizata. Dispune anularea în parte a certificatului de urbanism nr. x/14.10.2021 numai în ceea ce privește mențiunea din Cap. 1 Regimul juridic, paragraf 3. Menține soluția asupra excepției inadmisibilitatii cererii precizatoare. Definitiva. Pronunțata prin punerea soluției la dispoziția pârtilor prin intermediul grefei instanței, astăzi, 16.11.2023."
Așadar, evocând fondul, instanța de recurs s-a pronunțat în sensul că indicatorul urbanistic CUT aplicabil parcelei reclamantei, aflat în sfera teritorială delimitată de PUZ aprobat prin HCL nr. 121/2013, se calculează prin raportare la suprafața parcelei, iar nu prin raportare la suprafața unității administrativ teritoriale, asa cum stabilește PUZ.
Obiectul acțiunii dosarului nr. x/2020 l-a reprezentat anularea certificatului de urbanism nr. x/30.01.2020, emis de Primarul Municipiului Constanța, obligarea pârâtului la emiterea unui nou certificat de urbanism care la pct. 3. Regimul tehnic - Coeficientul de utilizare a terenului (CUT) să precizeze "coeficientul de utilizare a terenului este maxim 4, raportat la suprafața UTR".
Certificatul de urbanism obiect al acestei (prime) cauze a fost emis în baza aceluiași PUZ aprobat prin HCL Constanta nr. 121/2013 pentru un teren situat în aceeași zonă de reglementare teritorială, zona nord, UTR 30, CAREU C4.
Părțile în cadrul dosarului în care s-a pronunțat Hotărârea nr. 866/16.11.2023 a Curții de Apel Constanta, secția contencios administrativ și fiscal sunt: S.C. A. S.R.L., destinatara a PUZ aprobat prin HCL Constanta nr. 121/2013, beneficiară a unui certificat de urbanism a cărui anulare în parte a solicitat-o, titulara dreptului de proprietate asupra unei parcele situate în zona de reglementare a PUZ aprobat prin HCL Constanta nr. 121/2013 - UTR 30, CAREU 4. Certificatul de urbanism obiect al acestei cauze a fost emis in baza PUZ aprobat prin HCL Constanta nr. 121/2013.
Părțile în cadrul dosarului în care s-a pronunțat Hotărârea nr. 1498/08.12.2021 a Curții de Apel Constanta, secția contencios administrativ si fiscal sunt: B., destinatar al PUZ aprobat prin HCL Constanta nr. 121/2013, beneficiar al unui certificat de urbanism a cărui anulare a fost solicitata, titular al dreptului de proprietate asupra unei parcele situate in zona de reglementare a PUZ aprobat prin HCL Constanta nr. 121/2013 - UTR 30, CAREU 4. Certificatul de urbanism obiect al acestei cauze a fost la rindul sau emis in baza PUZ aprobat prin HCL Constanta nr. 121/2013.
Prin Hotarirea nr. 1498/08.12.2021 s-a stabilit, cu titlu definitiv, modalitatea de interpretare si aplicare a PUZ, act administrativ cu caracter normativ, din perspectiva indicatorului urbanistic CUT stabilit de acesta, ca fiind 4 prin raportare la suprafața unității administrativ teritoriale, iar nu prin raportare la parcela, în ceea ce privește terenurile aflate in zona de reglementare urbanistica teritoriala UTR 30 CAREU 4.
Ambele hotărâri se referă la beneficiari ai aceluiași PUZ, pentru parcele situate în exact aceeași zonă de reglementare, iar hotărârile contradictorii au fost pronunțate în litigii care vizează modalitatea de interpretare și aplicare a PUZ beneficiarilor acestora. Așadar, este îndeplinită condiția privind existența contrarietății de hotărâri din perspectiva indentității de obiect între cele două cauze, ținând cont în special de scopul pentru care instanța a fost sesizată de către destinatarii aceluiași PUZ, si anume aplicarea indicatorului urbanistic CUT.
In opinia revizuentei sunt îndeplinite toate condițiile care rezultă din art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucit prin Hotarirea nr. 866/16.11.2023 a Curții de Apel Constanta, secția de contencios administrativ si fiscal, contrar dezlegărilor în drept și imperative ce se aflau deia dezlegate de aceeași instanța prin Hotarirea nr. 1498/08.12.2021, instanța a reținut ca indicatorul urbanistic CUT prevăzut de PUZ aprobat prin HCL Constanta nr. 121/2013 pentru un teren situat in UTR 30, CAREU 4, este de 4 prin raportare la parcela, iar nu asa cum se statuase deia, CUT 4 prin raportare la unitatea administrativ teritoriala.
Ambele hotariri sunt definitive, fiind date de aceeași instanța și privesc exact aceeași chestiune, aplicarea PUZ în discuție tuturor destinatarilor (beneficiarilor) acestuia, aflați în aceeași zona de reglementare urbanistică, chestiune tranșată în mod definitiv, referitoare la stabilirea indicatorului urbanistic CUT si la principiul ierarhiei în materia actelor administrative, în sensul că certificatul de urbanism nu poate fi emis decât cu respectarea PUZ.
Hotărârea nr. 1498/2021 a Curții de Apel Constanța este una general aplicabilă tuturor destinatarilor PUZ aprobat prin HCL Constanța nr. 121/2013, în caz contrar hotărârile judecătorești emise în aplicarea unuia și aceluiași PUZ în beneficiul diferiților destinatari ai acestuia, fiind imposibil de a fi executate în paralel.
Mai solicită revizuenta S.C. A. S.R.L. și sesizarea Înaltei Curți de Casației și Justiție - Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în sensul de a pronunța o hotărâre prin care să interpreteze art. 431 alin. (2) C. proc. civ. în cazul în care este vorba de o hotărâre care interpretează și stabilește modul de aplicare a unui PUZ din perspectiva indicatorilor urbanistici ai acestuia și dacă într-o asemenea situație particulară a unui act administrativ cu caracter normativ emis în materia urbanismului (PUZ) se derogă de la cerința triplei identități de părți cerută de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. pentru admisibilitatea căii de atac a revizuirii.
Totodată, apreciază revizuenta că se impune și analiza referitoare la caracterul de izvor de drept al hotărârii judecătorești pronunțate în materia contenciosului administrativ atunci când acesta vizează nu anularea unui act administrativ normativ, ci modul concret de aplicare a acestuia.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire
Prealabil examinării căii de atac, Înalta Curte constată că este neîntemeiată excepția necompetenței materiale, invocată de revizuentă prin concluziile formulate în ședința publică din 29 octombrie 2024.
Sub acest aspect, este de subliniat faptul că motivul de revizuire invocat în prezenta cauză este reprezentat de contrarietatea de hotărâri, motiv în raport de care competența de soluționare revine, potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., instanței mai mare în grad celei ce a dat prima hotărâre.
Astfel cum s-a arătat mai sus, revizuenta a formulat calea de atac în discuție împotriva Deciziei nr. 866 din 16 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, considerând că această decizie încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1498/08.12.2021 a Curții de Apel Constanta, secția contencios administrativ si fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020.
Prin urmare, raportat la faptul că decizia în raport de care se invocă nesocotirea puterii de lucru judecat este pronunțată de Curtea de Apel Constanța, revine Înaltei Curți competența de soluționare a cererii de revizuire, ca instanță mai mare în grad.
Înalta Curte constată că prin precizările formulate de revizuentă, prin apărător, în ședința publică din data de 29 octombrie 2024, în sensul că temeiul cererii de revizuire este reprezentat de contrarietatea dintre decizia nr. 866 din 16 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022 și sentința pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2020, se tinde la modificarea căii de atac, modificare ce nu poate avea loc decât în termenul de exercitare al căii de atac.
În aplicarea principiului disponibilității, partea ce exercită calea de atac a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este ținută să arate în raport de care hotărâre sau hotărâri, după caz, este încălcată autoritatea de lucru judecat, mențiune obligatorie, ce trebuie să transpară din înseși cererea de exercitare a căii de atac. În egală măsură, partea este ținută nu numai să identifice hotărârea pretins încălcată cu prilejul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită ci și să prezinte argumentele care susțin concluzia existenței contrarietății între hotărâri, în înțelesul avut în vedere de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cum legiuitorul prevede, la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., faptul că în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, termenul de revizuire este cel de o lună, care se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, Înalta Curte concluzionează în sensul că în interiorul acestui termen pot surveni și eventuale modificări ale cererii de revizuire, inclusiv sub aspectul motivării acesteia, astfel că orice solicitare ulterioară, care tinde la o modificare a cererii este tardivă, cu consecința neluării în seamă.
Examinând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la argumentele invocate, la temeiurile de drept indicate, precum și la înscrisurile depuse la dosar și apărările formulate în cauză de intimat, Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare exercitate în cauză, pentru considerentele ce succed.
În cauza de față revizuirea formulată de S.C. A. S.R.L. și întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează două decizii pronunțate Curtea,de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.
Revizuenta a formulat cererea de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 509. – Obiectul și motivele revizuirii
(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
[…]
există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Dispozițiile citate au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.
De asemenea, trebuie precizat că pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii, de aceeași instanță sau de către instanțe diferite, poate fi evitată prin invocarea excepției puterii lucrului judecat. Dacă din diferite motive, partea interesată nu a invocat excepția puterii lucrului judecat, situația creată poate fi înlăturată pe calea extraordinară a revizuirii. De aceea, în termeni semnificativi s-a apreciat că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat".
Totodată, existența triplei identități de părți, obiect și cauză, este condiția fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorității lucrului judecat.
Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Reglementând procedura de judecată a cererii de revizuire, dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Așadar, se impun a fi analizate cu prioritate condițiile de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, întemeiate pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile pretins contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.
Prima condiție are în vedere existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice. În opinia revizuentei hotărârile pretins contradictorii sunt reprezentate, pe de o parte, de decizia civilă nr. 866 din 22 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanta, secția contencios administrativ si fiscal, iar pe de altă parte, de decizia nr. 1498/08.12.2021 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dosarul nr. x/2020.
Prin decizia civilă nr. 866 din 22 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanta, secția contencios administrativ si fiscal a admis recursul, a casat în parte sentința recurata si rejudecând, a dispus admiterea în parte a acțiunii, astfel cum a fost precizată.
A dispus, totodată, anularea în parte a certificatului de urbanism nr. x/14.10.2021 numai în ceea ce privește mențiunea din Cap. 1 Regimul juridic, paragraf 3.
A menținut soluția asupra excepției inadmisibilitatii cererii precizatoare.
Prin decizia nr. 1498/08.12.2021 a Curții de Apel Constanta pronunțata in dosarul nr. x/2020, a fost respins recursul Primarului municipiului Constanta împotriva hotaririi nr. 888/13.05.2021 prin care s-a dispus: "Admite cererea. Anulează în parte certificatul de urbanism nr. x/30.01.2020, în ceea ce privește mențiunea de la pct. 3 Regimul tehnic - Coeficientul de utilizare a terenului (CUT): "coeficientul de utilizare al terenului rezultat din regimul de înăi{ime specificat și procentul de ocupare admis este maxim 4, conform planșă reglementări zona Mamaia Nord". Obligă pârâtul să emită un nou certificat de urbanism care la pct. 3. Regimul tehnic - Coeficientul de utilizare a terenului (CUT) să menționeze: "coeficientul de utilizare a terenului rezultat din regimul de înălțime specificat și procentul de ocupare admis este de maxim 4, raportat la suprafața UTR". Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus ia Tribunalul Constanta. Pronunțată astăzi, 13.05.2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanțe."
Următoarea condiție de admisibilitate impune ca hotărârile să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite, în prezenta cauză fiind vorba despre Curtea de Apel Constanța.
Cu toate acestea, Înalta Curte constată neîndeplinirea cerinței vizând existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese necesară pentru ca cea de a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat.
Astfel, în dosarul nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanța, anularea în parte a certificatului de urbanism nr. x/14.10.2021 în ceea ce privește cap. 3 Regimul tehnic – Coeficientul de utilizare a terenului: 4 si necesitatea elaborării si aprobării unui Plan Urbanistic de Detaliu și obligarea Primarului Mun. Constanta la emiterea unui nou Certificat de urbanism care: la pct. 3. Regimul tehnic - Coeficientul de utilizare a terenului (CUT) să menționeze: "coeficientul de utilizare a terenului este de 4, raportat la suprafața UTR" si în cuprinsul căruia, în cadrul capitolului privitor la documentele care vor însoți cererea de emitere a Autorizației de construire va fi eliminată de la pct. 5 lit. d)4) necesitatea elaborării și aprobării unui Plan Urbanistic de Detaliu, cu cheltuieli de judecată.
În dosarul nr. x/2020, reclamantul B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanța, anularea în parte a certificatului de urbanism nr. x/30.01.2020 și obligarea pârâtului la emiterea unui nou certificat de urbanism care la pct. 3 Regimul tehnic - Coeficientul de utilizare a terenului (CUT) să menționeze: "coeficientul de utilizare a terenului este de 4, raportat la suprafața UTR" și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În raport cu petitele din cererile de chemare în judecată din cele două dosare, Înalta Curte constată că între acestea nu există tripla identitate de părți, obiect și nici de cauză, întrucât prin hotărârea judecătorească antemenționată a fost anulat un alt cetificat de urbanism, la cererea altei părți, respectiv reclamantul B., fiind obligat Primarul Municipiului Constanța să emită un nou certificat de urbanism, în care să menționeze "coeficientul de utilizare a terenului rezultat din regimul de înălțime specificat și procentul de ocupare admis este de maxim 4, raportat la suprafața UTR".
Pentru considerentele expuse, constatând neîndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor de admisibilitate anterior examinate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă calea extraordinară de atac formulată.
În concluzie, Înalta Curte constată că revizuenta invocă în fapt nemulțumirea referitoare la modul în care i-a fost soluționată cererea de către instanță, invocând cu titlu de jurisprudență hotărâri ale instanței de control judiciar în încercarea de a provoca o nouă judecare a cauzei, ceea ce este inadmisibil, cât timp revizuirea este o cale extraordinară de atac, care permite retractarea unei hotărâri numai pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 509 C. proc. civ.
În ceea ce privește solicitarea revizuentei privind sesizarea Înaltei Curți de Casației și Justiție - Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte reținând dispozițiile art. 519 C. proc. civ., arată că nu se mai impune analizarea acesteia față de soluția pronunțată asupra cererii de revizuire.
În consecință, pentru toate considerentele expuse, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
Temeiul legal al soluției adoptate cu privire la cererea de revizuire
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 866 din 16 noiembrie 2023 a Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de revizuenta S.C. A. S.R.L..
Respinge cererea de revizuire declarată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 866 din 16 noiembrie 2023 a Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțată astăzi, 12 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.