ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5162/2024

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 11.05.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății Publice, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și Spitalul Clinic de Urgență Arad, să se constate că:

- art. 20 alin. (6) din Ordinul ministrului sănătății publice și al ministrului educație cercetării și tineretului nr. 870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar, a fost abrogat prin art. 4 din Ordinul nr. 140/1515/2007 pentru aprobarea Metodologiei în baza căreia se realizează colaborarea dintre spitale și instituțiile de învățământ superior medical, respectiv unitățile de învățământ medical, ordin al căror emitenți sunt Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Educației, Cercetării Și Tineretului, iar în cazul în care acesta nu a fost abrogat, să se dispună anularea acestei norme din ordinul menționat, pentru nelegalitate

- să se dispună anularea contractelor de prestări servicii aprobate de Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad, în condițiile a 3,5 ore a 3 medici specialiști gastroenterologi în cadrul secției Gastroenterologie, cele în legătură cu care a exercitat prima acțiune respinsă, prin hotărârile precedente, deși avea un beneficiu stabilit de lege, cel de a beneficia de integrare clinică, contracte care i s-au comunicat inițial că au fost prelungite în anul 2023, ca apoi să se organizeze un alt concurs, evident, cu scopul de a acoperi gafa prelungirii contractelor care i s-a comunicat ca au fost prelungite și a "conferi legalitate" respingerii noii cererii depuse, aplicând "principiul" cunoscut informal, conform căruia, "concursul este al candidatului organizatorului", dacă se impune, anularea noile contracte sau actele prin care s-a decis prelungirea contractelor referitor la care a exercitat acțiunea respinsă prin sentința civilă nr. 1078/2022 a Tribunalului Arad, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, precum și prin decizia civilă nr. 174/06.03.2022 pronunțată de Curtea de apel Timișoara, de asemenea, solicită anularea concursului aferent anunțului data de 23 martie 2023, desfășurat la data de 06 aprilie 2023, contestat în termen, și a contractelor sau actelor de încadrare aferente acestui concurs.

- pe cale de consecință, obligarea intimatului la încheierea contractului individual de muncă pentru integrare clinică, cu jumătate de normă - 3,5 ore/zi, în cadrul secției Gastroenterologie a Spitalului Clinic Județean de Urgenta Arad.

Prin sentința civilă nr. 658 din data de 03.11.2023, Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes.

Pe fond, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății Publice, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad.

A constatat că art. 20 alin. (6) din Ordinul comun al Ministrului Sănătății și Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 870/2004 a fost abrogat prin Ordinul nr. 140/1515/2007 emis de Ministrul Sănătății și Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului.

A respins în rest acțiunea

Împotriva sentinței civile nr. 658 din data de 03.11.2023 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul – pârât a arătat că, în mod eronat, a reținut instanța de fond că, "din analiza interpretarea actelor normative mai sus redate, instanța constată similitudinea chiar identitatea de reglementare cuprinse în art. 20 din Ordinul comun al Ministrului Sănătății și Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 870/2004, pe de o parte și art. 35 si 36 din Anexa 1 din Ordinul comun al Ministrului Sănătății și Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 140/1515 din 26 ianuarie 2007, pe de altă parte, ambele vizând situația activității de integrare clinică la care este îndreptățit personalul didactic din învățământul superior medical și farmaceutic — respectiv un program de lucru de jumătate de normă, prin cumul de funcții"'.

Contrar aspectelor reținute de instanță, recurentul – pârât a susținut că între prevederile art. 20 (inclusiv alin. (6) din Ordinul comun al Ministrului Sănătății și Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 870/2004 prevederile art. 35 36 din Anexa 1 din Ordinul comun al Ministrului Sănătății Ministrului Educației, Cercetării Tineretului nr. 140/1515 din 26 ianuarie 2007 nu există similitudine și identitate de reglementare, astfel că, acestea se completează.

Alin.(l) si (2) ale. art. 20 din Ordinul nr. 870/2004 reglementează timpul de muncă, iar alin. (3) – (6) ale art. 20 ale aceluiași act normativ reglementează modalitatea în care se face integrarea clinică.

De asemenea, art. 35 36 din Ordinul nr. 140/1515/2007 reglementează timpul de muncă, astfel că în mod eronat instanța a constatat că art. 20 alin. (6) din Ordinul comun al Ministrului Sănătății și Ministrului Educației, Cercetării Tineretului nr. 870/2004 a fost abrogat prin Ordinul nr. 140/151 5/2007 emis de Ministrul Sănătății și Ministrul Educației, Cercetării Tineretului.

Mai mult, potrivit art. 2 din Ordinul nr. 870/2004, regulamentul se aplică unităților sanitare din subordinea ministerelor instituțiilor cu rețea sanitară proprie, iar potrivit art. 2 din Ordinul nr. 140/1515/2007. metodologia se aplică spitalelor unităților de învățământ superior medical, respectiv unităților de învățământ medical, între care se realizează colaborarea.

Astfel, raționamentul instanței de fond este greșit prin constatarea abrogării tacite a unui aliniat prin raportare la alte aliniate ale aceluiași articol dintr-un act normativ.

Chiar dacă am merge pe raționamentul instanței, se poate concluziona că se impune abrogarea tacită a alin. (1) (2) ale art. 20 din Ordinul nr. 870/2004, deoarece în raport cu acestea se poate spune există "similitudine identitate de reglementare" cu art. 35 36 din Ordinul nr. 140/1515/2007 nicidecum cu art. 20 alin. (6).

De asemenea, se poate observa că cele două acte normative au reglementări diferite. Astfel, Ordinul nr. 870/2004 reglementează timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar, iar Ordinul nr. 140/1515/2007 modul în care se realizează colaborarea dintre spitale și instituțiile de învățământ superior medical, respectiv unitățile de învățământ medical.

Recurentul – pârât susține că, în mod eronat, instanța de fond conchide că "prevederile art. 20 alin. (6) din Ordinul comun al Ministrului Sănătății Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 870/2004 a fost abrogat tacit prin Ordinul comun al Ministerului Sănătății și Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 140/1515 din 26 ianuarie 2007, în condițiile în care acest din urmă act normativ nu mai prevede condițiile restrictive existente în cuprinsul primului act normativ (stabilirea posturilor de către conducerea fiecărei unități sanitare, în limita posturilor normate și a necesarului de servicii medicale și universitare),

În continuare, instanța reținând că "nu pot coexista două reglementări paralele vizând același obiect, referitor la concursul dintre prevederile art. 20 (inclusiv alin. (6) din Ordinul comun al Ministrului Sănătății și Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 870/2004 și art. 35 și 36 din Anexa 1 din Ordinal comun al Ministrului Sănătății și Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 140/1515 din 26 ianuarie 2007, instanța constată aplicabilitatea prevederilor art. 64 alin. (1) (4) din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative."

Contrar celor reținute de instanța de fond, în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art. 64 alin. (1) (4) din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Ordinul Ministrului Sănătății nr. 870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar și Ordinul Comun al Ministerului Sănătății Publice și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului nr. 140/1515/2007 pentru aprobarea Metodologiei în baza căreia se realizează colaborarea dintre spitale și instituțiile de învățământ superior medical, respectiv unitățile de învățământ medical, după cum arată chiar instanța, nu cuprind prevederi contrare, ci acestea se completează.

De asemenea, cele două ordine sunt de același nivel, neexistând un act normativ de nivel superior, pentru a fi incident alin. (1) al art. 64 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativa pentru elaborarea actelor normative.

Prin întâmpinarea formulată, intimata – reclamantă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate motivul de ordine publică invocat din oficiu în ședința publică din data de 12.11.2024, în temeiul art. 489 alin. (3) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., raportat la obiectul acțiunilor judiciare specifice contenciosul administrativ, motiv care atrage casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, făcând de prisos analizarea criticilor invocate de recurent, Înalta Curte reține următoarele:

În urma pronunțării încheierii de disjungere din data de 27 septembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal a rămas învestită cu soluționarea primului capăt de cerere ce vizează, în principal, constatarea abrogării art. 20 alin. (6) din Ordinul ministrului sănătății publice și al ministrului educație cercetării și tineretului nr. 870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar, prin art. 4 din Ordinul nr. 140/1515/2007 pentru aprobarea Metodologiei în baza căreia se realizează colaborarea dintre spitale și instituțiile de învățământ superior medical, respectiv unitățile de învățământ medical, iar în subsidiar, anularea acestei norme din ordinul menționat, pentru nelegalitate.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea și a constatat că art. 20 alin. (6) din Ordinul comun al Ministrului Sănătății și Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 870/2004 a fost abrogat tacit prin Ordinul comun al Ministrului Sănătății și Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului Nr. 140/1515 din 26 ianuarie 2007, reținând că solicitarea subsidiară formulată de reclamantă – privind anularea normei atacate din ordinul nr. 870/2004, pentru nelegalitate, nu se mai impune a fi analizată.

Instanța de control judiciar a invocat ca motiv de ordine publică inadmisibilitatea petitului prin care se solicită să se constate abrogarea art. 20 din Ordinul ministrului sănătății publice și al ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 870/2004.

În acest sens, reține că, potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Așadar, acțiunea judiciară de contencios administrativ poate avea ca obiect anularea unui act administrativ tipic sau asimilat (refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal – art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Abrogarea este o instituție juridică reglementată de dispozițiile art. 64 și urm. din Legea nr. 24/2000, respectiv este un eveniment legislativ ce determină ieșirea din vigoare pentru viitor a prevederii supuse abrogării, ca expresie a voinței legiuitorului.

Așadar, solicitarea reclamantei de constatare a abrogării art. 20 din Ordinul ministrului sănătății publice și al ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 870/2004 nu își are corespondent în art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

De altfel, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 statuează soluțiile care pot fi pronunțate în materia contenciosului administrativ, în sensul că instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

Față de limitele impuse de lege în care instanța de contencios administrativ are competența de se pronunța, solicitarea de constatare a abrogării unor prevederi legale nu poate face obiectul cererilor soluționate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004. Prin urmare, capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat să se constate abrogarea art. 20 din Ordinul ministrului sănătății publice și al ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 870/2004 este inadmisibil.

Față de cele arătate, instanța de control judiciar reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 22 pct. 4 C. proc. civ., conform cărora judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În speță, judecătorul fondului era obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă a obiectului acțiunii.

În concluzie, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat din oficiu, instanța de fond, cu ocazia rejudecării cauzei, urmând a analiza motivele de nelegalitate invocate în susținerea petitului, prin care reclamanta a solicitat anularea art. 20 din Ordinul ministrului sănătății publice și al ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 870/2004.

Instanța de control judiciar constată că această soluție se impune chiar și în situația în care prevederile legale aflate în discuție au fost abrogate, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 64 și urm. din Legea nr. 24/2000, abrogarea are efecte numai pentru viitor și nu poate înlătura efectele juridice produse, cât timp actul administrativ cu caracter normativ a fost în vigoare.

Față de soluția preconizată, nu se mai impune analizarea criticilor formulate de recurent, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea vizând constatarea de către instanța de fond a abrogării art. 20 din Ordinul ministrului sănătății publice și al ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 870/2004.

În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, constatând prima instanță în mod greșit și nelegal a soluționat cauza, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 497 și art. 480 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 658 din 3 noiembrie 2023 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.