ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3954/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești la data de 02.11.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții, solicitând să se dispună: anularea Adresei nr. x/26.05.2022 și a Adresei nr. x/29.06.2022 și a tuturor actelor subsecvente acestor acte administrative, obligarea Inspectoratului de Stat în Construcții să confirme dreptul reclamantului de practică în funcția de responsabil tehnic cu execuția lucrărilor de construcții și să emită legitimația, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 23/F-CONT din data de 09 martie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții, a anulat adresa nr. x/26.05.2022 emisă de pârât și a obligat pârâtul să confirme dreptul de practică al reclamantului în funcția de responsabil tehnic cu execuția lucrărilor de construcții și să prelungească valabilitatea legitimației. A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 5405 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea în tot a sentinței recurată și, pe cale de consecință, să se respingă cererea de chemare în judecată ca nefondată.

În motivarea recursului, a arătat că în mod nelegal, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de recurentul-pârâtă, a admis cererea de chemare înjudecată formulată de reclamantul A., a anulat adresele nr. x/26.05.2022 și nr. y/29.06.2022 și a obligat ISC la plata sumei de 5405 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Susține recurentul-pârât că adresele a căror anulare s-a solicitat nu sunt acte administrative, întrucât acestea nu generează, modifică sau sting drepturi și obligații. Adresele atacate nu sunt o manifestare a voinței juridice de a produce efecte juridice nu stabilesc obligații în sarcina reclamantului, ci se comunică doar că acesta nu îndeplinește condițiile pentru confirmarea dreptului de practică RTE.

Tot subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât susține că norma de drept material încălcată de instanța de fond este și art. 44 din Ordinul nr. 1895/2016 pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea și exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuția lucrărilor de construcții, care prevede la alin. (2) pct. 8 "declarație pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul nu este înscris în cazierul judiciar, că nu a suferit condamnări pentru concurență neloială, abuz de încredere, fals sau altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 12;"

În subsidiar, solicită reducerea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 452 alin. (2) C. proc. civ. apreciind că natura cauzei este de o complexitate redusă, și că onorariul solicitat de avocat este disproporționat în raport de circumstanțele cauzei și cu activitatea desfăs0rată de acesta.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În motivare, intimatul-reclamant a precizat următoarele:

l. Referitor la motivul de recurs privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, îl apreciază ca nefondat, deoarece Adresa emisa de ISC este un act administrativ, care indeplinește toate condițiile prevazute in art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 dupa cum urmează:

a) adresa a fost emisă de o autoritate a statului, și anume de Inspectoratul de Stat în Construcții.

Potrivit art. I alin. .(l) și (2) din O.G. nr. 63/200l, ISC este o instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Totodată, conform art. 3 pct. l din H.G. nr. 525/2013, ISC exercită funcția de autoritate de stat.

b) adresa contestată a fost emisă în executarea Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții și a fost semnată de Inspectorul General, care este conducatorul ISC și care angajează juridic această institutie (conform art. 5 din O.G. nr. 63/2001).

c) adresa contestata este un act administrativ unilateral cu caracter individual, care a produs urmatoarele efecte juridice: s-a refuzat confirmarea dreptului reclamantului de practica RTE și s-a dispus suspendarea exercitării profesiei de către acesta.

Apreciază intimatul-reclamant că, în cauză, este exprimat un refuz nejustificat expres de a rezolva favorabil cererea de confirmare a dreptului la practica RTE fapt ce a avut ca efect impiedicarea exercitării acestei profesii .

Nu a ivocat nici o prevedere din Legea nr. 10/1995 (în executarea căreia a fost emis Ordinul nr. 1895/2016), care sa permita refuzul comfirmării dreptului reclamantului de practică RTE și nici nu putea să indice o asemenea prevedere, pentru simplul motiv că ordinul adaugă la lege.

Intimatul face trimitere la Decizia ÎCCJ nr. 3/2020 privind recursul în interesul legii.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul este de profesie inginer și este autorizat responsabil tehnic cu execuția (RTE) de către instituția pârâtă deținând, autorizația și legitimația nr. x fiind valabilă până la data de 10.04.2022.

Reclamantul a solicitat pârtei confirmarea dreptului de practică și prelungirea valabilității autorizației depunând dosarul înregistrat sub nr. x/25.02.2022, cerere respinsă de recurenta-pârâtă care a emis adresele nr. x/26.05.2022 și nr. y/29.06.2022.

Printre documentele solicitate la completarea dosarului a fost și declarația pe proprie răspundere din care să rezulte că nu sunt înscrise fapte în cazierul judiciar.

În urma verificării cazierului judiciar al reclamantului, pârâta, prin comisia specializată, a constatat că are înscrise fapte în cazierul judiciar, comunicând reclamantului, prin adresa nŕ. 18879/26.05.2022, s-a că nu sunt îndeplinite condițiile pentru confirmarea periodică, așa cum prevăd dispozițiile art. 44 din Ordinul MDRAP nr. 1895/2016.

Prin sentința penală nr. 2437/27.11.2017 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia nr. 999/A/5.07.2018 a Curții de Apel București, reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 292 alin. (1) C. pen. rap la art. 6 din Legea 789/2000 (cumpărarea de influență) cu următoarele interdicțiile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și anume dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei societăți comerciale și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

Prin adresa nr. x/29.06.2022, recurentul-pârât a reconfirmat reclamatului punctul de vedere exprimat prin adresa adresa nŕ. 18879/26.05.2022.

Intimatul-reclamant au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea adreselor nr. x/29.06.2022 și nŕ. 18879/26.05.2022 emise de Inspectoratul de Stat în Construcții și obligarea pârâtului I.S.C. să confirme dreptul de practică al reclamantului în funcția de responsabil tehnic cu execuția lucrărilor de construcții și să prelungească valabilitatea legitimației

Soluționând acțiunea reclamantului, Curtea de Apel Pitești a constatat că este întemeiată, reținând, în esență, că reclamantul s-a adresat pârâtei cu solicitarea de confirmare a atestatului și legitimației de responsabil tehnic cu execuția, cererea acestuia fiind respinsă în temeiul art. 44 alin. (2) pct. 8 din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 1.895/2016 care prevede documentele pe care trebuie să le conțină dosarul pentru confirmarea periodică a dreptului de practică a responsabilului tehnic cu execuția între care și "8. declarația pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul nu este înscris în cazierul judiciar, că nu a suferit condamnări pentru concurență neloială, abuz de încredere, fals sau altă infracțiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 12."

A apreciat prima instanță că, deși în lege nu sunt menționate expres condițiile pentru confirmarea dreptului de practică a titularului autorizației, rezultă din dispozițiile legale, în mod implicit, condițiile negative necesar a fi îndeplinite pentru confirmare, și anume solicitantul să nu se afle într-una din situațiile de interdicție de a desfășura activitatea (ca pedeapsă complementară) sau de suspendare ori anulare a dreptului de practică sau a autorizației, acestea din urmă putând interveni ca urmare a unei contravenții sau infracțiuni în domeniul calității în construcții. Elementul comun al tuturor acestor situații care împiedică desfășurarea activității de responsabil tehnic cu execuția îl reprezintă săvârșirea fie a unei contravenții, fie a unei infracțiuni, dacă acestea au legătură cu activitatea și responsabilitățile exercitate în calitate responsabil tehnic cu execuția în construcții.

Constată instanța de fond că nicio dispoziție legală nu impune, pentru autorizarea sau confirmarea periodică a dreptului de practică în calitate responsabil tehnic cu execuția în construcții, ca solicitantul să nu fi săvârși nicio infracțiune, așa cum susține pârâta, care consideră, în mod nelegal, că existența oricărei infracțiuni înscrise în cazierul judiciar constituie un impediment pentru confirmarea periodică a dreptului de practică.

În ce privește critica privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că Adresa nr. x/26.05.2022 prin care reclamantului i s-a respins solicitarea de confirmare periodică a dreptului de practică în funcția de responsabil tehnic cu execuția lucrărilor de construcții întrunește condițiile unui act administrativ unilateral cu caracter individual, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, ce are ca efect modificarea raportului juridic dintre titularul autorizației și emitentul acesteia iar cea de-a doua adresă reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă îndreptată împotriva celei dintâi.

În ce privește critica subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, prin dispozițiile art. 11 și următoarele din Ordinul nr. 1.895/31.08.2016 se prevede faptul că autorizarea responsabililor tehnici cu execuția se face numai în urma examenului organizat de ISC, la care pot participa candidații care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 10 din același act administrativ.

Odată dobândit dreptul de practică al profesiei de responsabil tehnic cu execuția, emitentul ordinului prevede confirmarea periodică a dreptului de practică a titularilor de autorizații de responsabili tehnici cu execuția, procedură stabilită prin dispozițiile art. 44-46 din ordin.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că din cerința instituită prin dispozițiile art. 44 alin. (2) pct. 8 Ordinul nr. 1.895/2016 nu rezultă că cererile de confirmare periodică responsabilului tehnic cu execuția în construcții se resping ori de căte ori solicitantul este înscris în cazierul judiciar cu orice fel de infracțiune. Norma enumeră cu titlu exemplificativ categoriile de infracțiuni a căror săvârșire ar atrage pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Ordinul nr. 1.895/2016 fiind un act normativ infralegal trebuie interpretat în limitele stabilite de actul normativ superior în executarea căruia a fost emis, în acest caz de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții. Or, în situația în care în Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții nu sunt reglementate expres condițiile necesare a fi îndeplinite pentru confirmarea periodică a responsabilului tehnic cu execuția în construcții, acestea se deduc, prin interpretarea per a contrario, din dispozițiile legale care reglementează suspendarea dreptului de practică a acestor specialiști.

Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții prevede trei cazuri de suspendare a autorizației sau a dreptului de practică însă relevantă în cauză este interdicția de a exercita această activitate ca sancțiune complementară unei sancțiuni penale, potrivit art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., "Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi: (...) g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii".

Prin sentința penală nr. 2437/27.11.2017, intimatului – reclamant i s-a aplicat pedeapsa complementară de a desfășura activitatea și de a deține functia de administrator la o societate comercială, întrucât s-a constatat că infracțiunea a fost comisă din această poziție.

Cum exercițiul drepturilor sau al libertăților poate fi restrâns numai prin lege, restrângerea exercitării dreptului la muncă al reclamantului nu poate fi făcută în alte condiții decât cele stabilite prin sentința penală, (doar pentru exercitarea funcției de administrator la o societate comercială), instanța de fond a constatat în mod corect nelegalitatea adresei nr. x/26.05.2022 emisă de pârât cu consecința firească de a obliga pârâtul să confirme dreptul de practică al reclamantului în funcția de responsabil tehnic cu execuția lucrărilor de construcții și să prelungească valabilitatea legitimației.

În ce privește critica referitoare la disproporționalitatea cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul, urmează a fi respinsă ca nefondată în raport de cele statuate prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020 referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Față de aceste considerente recursul de față urmează a fi respins, nefiind demonstrată în cauză incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Inspectoratul de Stat în Construcții împotriva sentinței nr. 23/F-CONT din data de 09 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Inspectoratul de Stat în Construcții împotriva sentinței nr. 23/F-CONT din data de 09 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.