ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2201/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Contestații Electorale, înaintată prin poșta electronică în data de 16.04.2025, sub nr. x/2025, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, contestație împotriva Deciziei nr. 416D/15.04.2025 emisă de către intimat, solicitând anularea acesteia. Reclamantul a formulat și cerere de sesizare Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, în temeiul art. 267 TFUE, respectiv "Dacă, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 2024/900 privind al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2024 privind transparența și vizarea unui public-țintă în publicitatea politică, în interpretarea în spiritul și litera acestui Regulament, raportat la prevederile art. 3 pct. 4 din Regulamentul care definește noțiunea de "actor politic" coroborat cu art. 25 din Regulament, este suficientă calificarea unei persoane drept "actor politic" pentru a-i fi limitat dreptul la liberă exprimare prevăzut de art. 11 din Carta drepturilor fundamentale a UE și, pe cale de consecință, să i se elimine orice conținut pe care îl postează acesta pe o platformă online mare prin emiterea unui ordin de a acționa, de către o autoritate relevantă, sau se impune o analiză mai temeinică pentru garantarea dreptului la liberă exprimare în conformitate cu considerentele 30, 49 și 50 din Regulament".

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 107 din 17 aprilie 2025 a Curții de Apel București - Contestații Electorale, s-a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de contestator, ca neîntemeiată, și a respins contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 107 din 17 aprilie 2025 a Curții de Apel București - Contestații Electorale a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 16 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 1/2025 și a Regulamentului UE nr. 2024/900 privind publicitatea politică. În opinia sa, recurentul poate exprima opinii politice cu titlu personal conform Regulamentului UE nr. 2024/900 ca o expresie a dreptului la liberă exprimare garantat de art. 11 din Cartă. În primul rând, greșita aplicare a normelor de drept material, respectiv dispozițiile art. 16 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 1/2025 și a Regulamentului UE nr. 2024/900 privind publicitatea politică au dus la concluzia greșită a instanței că aceste norme reprezintă, în orice condiții, ingerințe în dreptul la liberă exprimare. În acest sens, considerentele (30), (49) și (50) ale Regulamentului UE nr. 2024/900 privind publicitatea politică, susțin exact contrariul argumentației instanței de fond, dând prevalență dreptului la liberă exprimare a opiniilor politice, exprimate cu titlu personal, ca o manifestare specială a dreptului la liberă exprimare, neconstituind publicitate politică. Or, recurentul a exprimat o opinie politică cu titlu personal, ce nu ar trebui să intre sub incidența Regulamentului, având în vedere că, în temeiul considerentului 30 din Regulament, pentru exprimarea acesteia nu s-a prevăzut o remunerație specifică din partea unor terți, inclusiv prestații în natură, sau în legătură cu exprimarea opiniei respective. Prin urmare, nu se încalcă obligația de etichetare a conținutului publicitar. Postarea recurentului A. nu este parte dintr-o campanie plătită și nu are natura unui material de promovare electorală, în sensul O.U.G. nr. 1/2025 sau al Hotărârii AEP nr. 9/2025. CMF nu are legatură cu o formă reală de etichetare. Astfel, această opinie, exprimată de recurentul A., se încadrează în sfera de opinie politică exprimată cu titlu personal protejată de articolul 11 din Cartă, care include dreptul unei persoane de a avea opinii politice, de a primi și de a transmite informații politice și de a împărtăși idei politice, astfel cum se reține în considerentul 49 din Regulament. Așadar, o primă concluzie este aceea că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a normelor de drept material indicate, considerând în mod nelegal că nicio opinie politică, nu poate fi exprimată cu titlu personal de către recurentul A.. În concluzie, postarea recurentului se încadrează în limitele dreptului la libera exprimare. Recurentul a mai susținut că sentința recurată și decizia BEC contestată este nelegală, întrucat opinia exprimată de recurent în cadrul postării reclamate se încadrează în limitele constituționale ale dreptului la libera exprimare. În acest context, este de notorietate faptul că formațiunea B. a decis să susțină, în cadrul alegerilor prezidențiale din mai 2025, un alt candidat decât cel oficial propus. Acest demers politic a generat ample dezbateri în spațiul public, reflectând o manifestare firească a democrației interne din cadrul partidului. Sprijinul exprimat public față de un candidat nu implică, însă, automat, finanțarea campaniei electorale a acestuia, susținerea rezumându-se la gest politic. Postarea reclamată a fost facută ca reacție la anumite decizii anterioare ale BEC, prin care s-a reținut, în mod surprinzător, că un partid politic nu ar putea sprijini un alt candidat decât cel oficial propus, iar membrii săi nu ar avea posibilitatea de a-și exprima public o altă opțiune. Considerând aceste interpretări ca fiind excesive și nefondate, recurentul a înțeles să formuleze chiar și o acțiune în instanță pentru a contesta decizia referitoare la poziția partidului. Recurentul este un susținător convins al respectării principiului legalității, inclusiv în ceea ce privește regulile campaniei electorale și ale finanțării acesteia. În același timp, primordială este respectarea dreptului la libertate de conștiință, la libera exprimare și pentru promovarea democrației interne în cadrul formațiunii din care face parte. În opinia recurentului, Regulamentele Uniunii Europene - inclusiv Regulamentul (UE) 2024/900 - au ca scop stabilirea unui cadru clar pentru identificarea și tratarea conținutului ilegal publicat pe platformele online foarte mari, în special în ceea ce privește materiale electorale de tip text/imagini/audio/video. Acestea nu urmăresc și nici nu pot fi interpretate ca având rolul de a restricționa autonomia partidelor politice ori dreptul membrilor acestora de a formula și exprima opinii politice, chiar divergente. Asemenea chestiuni țin exclusiv de sfera deciziei politice, fundamentate pe considerente de oportunitate, care excedează sferei controlului de legalitate exercitat de instanțele de contencios administrativ sau de organisme administrative cu atribuții jurisdicționale. În acest context, recurentul a făcut postarea reclamată, cu privire la care apreciază că se încadrează în limitele dreptului la libera exprimare și nu reprezintă publicitate electorală care să impună etichetarea corespunzătoare prevederilor O.U.G. nr. 1/2025. Astfel, potrivit prevederilor art. 30 din Constitutia Romaniei, libertatea de exprimare reprezintă unul dintre drepturile fundamentale cu cele mai puternice garanții constitutionale, precum și cu o sferă deosebit de largă de aplicare, în egală masură, fiind libertatea conștiinței, drept fundamental prevazut la art. 29 de Constitutie. Totodată, dispoziții similare cu cele din art. 10 din Convenția europeană a drepturilor omului sunt cuprinse și de art. 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În lipsa garantării libertății de exprimare în spațiul online de către politicieni în perioada campaniei electorale, s-ar ajunge tocmai la o cenzură specifică regimurilor dictatoriale, în cadrul cărora dreptul la libera exprimare la nivel politic devine lipsit de orice conținut, în masura în care conținutul neaprobat de către organele puterii de stat este profund restricționat. Tocmai libera circulație a opiniilor și ideilor politice, mai ales în perioada campaniilor electorale, reprezintă una dintre garanțiile fundamentale ale unei democrații funcționale, în care spiritul civic și opțiunile politice se formează natural, mai ales prin interacțiunile sociale din spatiul public, fie el online sau offline. Sub acest aspect, este de notorietate faptul că, în campaniile electorale, limitele libertății de exprimare la nivel politic sunt subliniate în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului faptul că opiniile politice exprimate pot avea inclusiv un caracter șocant sau iritabil. Făcând trimitere la jurisprudența CEDO în cauzele Dink împotriva Turciei, pct. 137; Khadija Ismayilova impotriva Azerbaidjanului, pct. 158, Altug Taner Akçam împotriva Turciei, pct. 68-83, recurentul a susținut că libertatea de exprimare nu vizează doar informațiile sau ideile primite favorabil ori considerate a fi inofensive sau indiferente, ci și pe cele care ofensează, șochează sau incomodează statul sau orice parte a populației. Acestea sunt cerințele pluralismului, toleranței și înțelegerii, fără de care nu poate exista o societate democratică. Totodată, libertatea de exprimare are o importanță specială pentru politicieni sau pentru persoanele alese ca reprezentanți ai unui electorat, care trebuie să atragă atenția asupra preocupărilor lor. (cauza Castells împotriva Spaniei, nr. 11798/85, 23 aprilie 1992). Dincolo de aceste aspecte, recurentul a invocat prevederile art. 72 alin. (1) din Constituția României, susținând că și din această perspectivă postarea recurentului A. se încadrează în limitele dreptului la libera exprimare. Recurentul-reclamant a mai considerat că postarea sa nu conține un îndemn explicit de a vota un candidat. Greșita aplicare a normelor de drept material, de către instanța de fond, au dus la calificarea nelegală a conținutului mesajului reclamat al recurentului A. ca reprezentând un material de publicitate politică și un îndemn indirect către alegătorii partidului B. să îl voteze pe candidatul C.. Or, din analiza textului rezultă că nu există niciun îndemn de a-l vota pe candidatul C.. În acest sens este conținutul postării de pe pagina de D. a recurentului A., din continutul căreia nu reiese niciun apel clar sau direct la alegatori de a vota un anumit candidat (ex: "votati pe...", "mergeti la urne si alegeti..." etc.). Simpla menționare a sprijinului față de o persoană politică C. nu echivalează cu un apel electoral, ci este o formă de exprimare a unei opinii personale sau politice. Postarea are un caracter polemic și face parte din dezbaterea democratică. Aceasta este evident formulată în cheie critică și militantă, într-un context politic mai larg – explicat mai sus ("s-a pus tot sistemul pe B."). Acest tip de exprimare este legitim într-un stat democratic, mai ales din partea unui actor politic aflat în opoziție. Tonul și forma mesajului sugerează frustrare și mobilizare internă, nu apel public electoral. Expresia "ne luptam cu voi" este o formulare retorică, nu un mesaj electoral standardizat. Or, în alte cazuri BEC a reținut că alte postări ale altor actori politici se încadrează în limitele dreptului la libera exprimare, ceea ce contrazic tocmai fundamentul sentinței nelegale contestate. De exemplu, Decizia BEC nr. 330D/13.04.2025, prin care s-a reținut că postarea reprezintă opinia personală a autorului, încadrându-se astfel în limitele dreptului la libera exprimare și Decizia nr. 251D/10.04.2025, prin care s-a reținut că postarea nu conține elemente specifice materialelor publicitare politice, motivat de faptul că titularul postării nu deține calitatea de actor politic (…) și vizarea unui public țintă în publicitatea politică, iar conținutul mesajului transmis se înscrie în limitele libertății de exprimare. Din chiar practica pârâtului BEC, rezultă că și un actor politic poate exprima opinii politice, cu titlu personal, având în vedere exemplele menționate anterior, motiv pentru care recurentul a considerat că sentința recurată este nelegală, fiind pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material. În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat să se dispună anularea ca nelegală a Deciziei BEC nr. 416/15.04.2025, contestate, având în vedere că este supus unui tratament discriminatoriu pe criterii de apartenență politică, întrucat nu se aplică un standard unic de evaluare. Mai mult, reiese că, în calitatea sa de deținător al unei funcții elective – așadar, de actor politic –, exercitarea dreptului la liberă exprimare îi este limitată într-o măsură mai mare decât în cazul altor persoane, care pot exprima opțiuni politice într-un mod chiar mai direct și mai explicit. În ceea ce privește nelegalitatea sentinței referitor la cererea de sesizare Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, formulate de recurentul-reclamant în fața instanței de fond în temeiul art. 267 TFUE, recurentul a susținut că, în opinia sa, în mod nelegal instanța de fond a refuzat să transmită această întrebare preliminară către CJUE argumentând că "aplicarea corectă a dreptului UE se impune în mod evident, încât nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile privind modul de rezolvare a întrebării adresate", invocând teoria actului clar. Or, astfel cum a dovedit în secțiunea anterioară, practica pârâtului BEC, prin decizia nr. 330D/13.04.2025, în care se analizează un text al unui alt actor politic indubitabil, Premierul României E., este de a considera că și un actor politic poate să își exercite dreptul la liberă exprimare. Ori această interpretare a instanței de fond, prin care a respins transmiterea întrebării preliminare către CJUE, contravine practicii naționale BEC și însuși spiritului Regulamentului (UE) nr. 2024/900 ce se dorește a fi interpretat. În concluzie, în mod nelegal instanța de fond a respins cererea de sesizare a CJUE cu o întrebare preliminară și pe cale de consecință să admită cererea și să transmită întrebarea preliminară către CJUE.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Biroul Electoral Central a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivarea în termen a căii de atac.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din data de 25 aprilie 2025 a completului de judecată C3 materie electorală învestit cu soluționarea cauzei s-a stabilit termen de judecată la data de 29 aprilie 2025, ora 10:00, în ședință publică, cu citarea părților. Potrivit dispozițiilor art. 999 alin. (1) din C. proc. civ. "În vederea judecării cererii, părțile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere și de pe actele care o însoțesc. Întâmpinarea nu este obligatorie", calea de atac soluționându-se de urgență și cu precădere, cu citarea părților, potrivit art. 1000 din același cod. În aceste condiții, judecata cauzei se realizează potrivit procedurii de urgență comunicarea actelor de procedură desfășurându-se în condițiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ. prin poștă electronică. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin Decizia nr. 416D/15.04.2025, Biroul Electoral Central a admis plângerea înregistrată sub nr. x/14.04.2025 în ceea ce privește materialul publicat pe platforma online foarte mare D. de utilizatorul cu numele A., indicativ imosteanu.public – https://www.x.com, la data de 12 aprilie 2025, la următorul URL: https://www.x.com. A dispus eliminarea, de către F. din Irlanda, furnizorul serviciului de platformă online foarte mare D., a conținutului ilegal constând în materialul analizat și a tuturor materialelor conexe acestuia. În acest context factual, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, contestație împotriva Deciziei nr. 416D/15.04.2025, solicitând anularea acesteia. Reclamantul a formulat și cerere de sesizare Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, în temeiul art. 267 TFUE, respectiv "Dacă, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 2024/900 privind al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2024 privind transparența și vizarea unui public-țintă în publicitatea politică, în interpretarea în spiritul și litera acestui Regulament, raportat la prevederile art. 3 pct. 4 din Regulamentul care definește noțiunea de "actor politic" coroborat cu art. 25 din Regulament, este suficientă calificarea unei persoane drept "actor politic" pentru a-i fi limitat dreptul la liberă exprimare prevăzut de art. 11 din Carta drepturilor fundamentale a UE și, pe cale de consecință, să i se elimine orice conținut pe care îl postează acesta pe o platformă online mare prin emiterea unui ordin de a acționa, de către o autoritate relevantă, sau se impune o analiză mai temeinică pentru garantarea dreptului la liberă exprimare în conformitate cu considerentele 30, 49 și 50 din Regulament". Prin sentința recurată s-a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de contestator, ca neîntemeiată, respingându-se cererea reclamantului A. de anulare a Deciziei Biroului Electoral Central, împotriva acesteia reclamantul formulând critici de nelegalitate încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen invocată de intimatul-pârât Biroul Electoral Central, constatând că recurentul-reclamant a formulat motivele de recurs și le-a depus la dosar la data de 29 aprilie 2025, în termenul legal de 5 zile de la luarea la cunoștință, în mod efectiv, de sentința recurată. Înalta Curte constată că sunt nefondate argumentele de ordin critic invocate de recurent din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. Înalta Curte constată că, prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant, în esență, a susținut următoarele: instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 16 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 1/2025 și a Regulamentului UE nr. 2024/900 privind publicitatea politică; recurentul poate exprima opinii politice cu titlu personal conform Regulamentului UE nr. 2024/900 ca o expresie a dreptului la liberă exprimare garantat de art. 11 din Cartă; recurentul a exprimat o opinie politică cu titlu personal, ce nu ar trebui să intre sub incidența Regulamentului, având în vedere că în temeiul considerentului 30 din Regulament, pentru exprimarea acesteia nu s-a prevăzut o remunerație specifică din partea unor terți, inclusiv prestații în natură, sau în legătură cu exprimarea opiniei respective; nu se încalcă obligatia de etichetare a continutului publicitar, cu concluzia că greșita aplicare a normelor de drept material, de către instanța de fond, au dus la calificarea nelegală a conținutului mesajului reclamat al recurentului A. ca reprezentând un material de publicitate politică și un îndemn indirect către alegătorii partidului B. să îl voteze pe candidatul C.; interpretarea instanței de fond este una discriminatorie, pe criterii de apartenență politică, întrucat nu se aplică un standard unic de evaluare; din chiar practica pârâtului BEC, rezultă că și un actor politic poate exprima opinii politice, cu titlu personal, având în vedere Deciziile BEC nr. 330D/13.04.2025 și nr. 251D/10.04.2025; sentința este nelegală și din perspectiva soluției date cererii de sesizare Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, cu motivarea instanței bazată pe teoria actului normativ clar. Preliminar analizei motivelor de recurs, Înalta Curte constată că în ceea ce privește calitatea de "actor politic" în sensul art. 3 pct. 4 lit. d) din Regulamentul 2024/900 și conținutul materialelor, nu au fost formulate critici, achiesându-se la concluziile sentinței, recursul vizând, în esență, modalitatea, nelegală în accepțiunea reclamantului, în care instanța de fond a apreciat asupra încălcării dreptului acestuia de a-și exprima opiniile politice personale, ca manifestare specială a dreptului la libertatea de exprimare și de informare prin intermediul platformelor de comunicare on-line. Instanța de control judiciar apreciază ca fiind nefondate criticile prin care recurentul - reclamant invocă, în esență, o interpretare restrictivă, de către instanța de fond, a libertății de exprimare, cu încălcarea drepturilor sale constituționale, apreciind recurentul că s-ar institui o cenzură directă asupra opiniilor sale politice personale, fiindu-i resticționată astfel libertatea de exprimare, cu ignorarea jurisprudenței CEDO. Astfel, conform art. 11 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene "Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere." Acest drept are aceeași întindere și înțeles precum art. 10 din Convenția europeană a drepturilor omului (Convenția EDO). Pe de altă parte, art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția CEDO reglementează dreptul la alegeri libere, în condițiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. Totodată, art. 30 alin. (1) și (2) din Constituția României arată că: "(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă." Art. 16 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 1/2025 a instituit o asimilare integrală a definițiilor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 2024/900 privind publicitatea politică, realizată de către actorii politici. Conform art. 16 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025 și art. 1, alin. (1) din Hotărârea AEP nr. 9/2025, "pentru ca un material să fie considerat material publicitar politic, trebuie să îndeplinească următoarele condiții în mod cumulativ: a) Să fie pregătit, editat, prelucrat, plasat, promovat, publicat, distribuit și/sau difuzat în campania electorală de către un actor politic; b) Să fie un material scris, tipărit, audio, video sau o imagine, indiferent de mediul de diseminare; c) Să îndemne alegătorii în mod direct sau indirect să aleagă sau să nu aleagă, să voteze sau să nu voteze un candidat." Așadar, condiția esențială este ca materialul să fie pregătit și distribuit de către un actor politic, în caz contrar, materialul respectiv nu poate fi considerat material publicitar politic, indiferent de conținutul acestuia. Art. 3 pct. 4 din Regulamentul (UE) nr. 2024/900 identifică actorii politici în următoarele categorii: "actor politic" înseamnă oricare dintre următoarele: (…) (d) un candidat la orice mandat electiv sau deținătorul unui mandat electiv, de la nivelul Uniunii sau de la nivel național, regional și local sau la oricare dintre funcțiile de conducere din cadrul unui partid politic; (…)" Analizând circumstanțele concrete ale litigiului pendinte prin prisma elementelor indicate supra, în limitele criticilor formulate, se impune a fi evidențiat faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat verificarea legalității unei decizii a BEC emise în aplicarea prevederilor art. 17 din O.U.G. nr. 1/2025 în vederea soluționării plângerilor cu privire la campania electorală prin intermediul platformelor online foarte mari, în sensul art. 3 din Regulamentul (UE) 2024/900, astfel încât aspectele examinate vizează, în esență, îndeplinirea sau neîndeplinirea de către titularul materialului publicat pe aceste platforme, a obligației reglementate de art. 16 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 1/2025, coroborate cu cele ale art. 2 și art. 3 din Hotărârea AEP nr. 9/2025, de etichetare a respectivelor materiale în scopul atenționării și informării corecte a publicului cu privire la caracterul de material publicitar politic al postării, în măsura în care condițiile ca această obligație să se nască în sarcina titularului materialului sunt îndeplinite. Astfel, măsura dispunerii eliminării, de către F. din Irlanda, furnizorul serviciului de platformă online foarte mare D., a conținutului ilegal constând în materialul analizat și a tuturor materialelor conexe acestuia, respectiv în ceea ce privește materialul publicat pe platforma online foarte mare D. de utilizatorul cu numele A., indicativ imosteanu.public - https://www.x.com, la data de 12 aprilie 2025, la următorul URL: https://www.x.com, a avut drept cauză neîndeplinirea obligației de etichetare a respectivelor materiale în scopul atenționării și informării corecte a publicului cu privire la caracterul de material publicitar politic al postării, lipsa etichetării corespunzătoare calificând materialul ca având un conținut ilegal, iar nu conținutul materialului. Se reține că alegerile libere și libertatea de exprimare, în special libertatea dezbaterii politice, alcătuiesc împreună esența unei societăți democratice. Cele două drepturi sunt interconectate și se susțin reciproc, astfel că este deosebit de important ca în perioada care precedă alegerile, opiniile și informațiile de toate felurile să circule liber. Cu toate acestea, în anumite împrejurări, cele două drepturi pot intra în conflict și, în perioada care precedă alegerile, se poate aprecia ca necesară impunerea anumitor restricții, de regulă inacceptabile, cu scopul de a asigura "libera exprimare a opiniei indivizilor în alegerea legislativului", împrejurare în raport de care curtea a admis că, balansând cele două drepturi, statele membre au o anumită marjă de apreciere, așa cum au în general cu privire la organizarea sistemului electoral (Hotărârea CEDO din 19 februarie 1998 pronunțată în Cauza Bowman contra Marii Britanii, par. 42-43). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că internetul a devenit unul dintre principalele mijloace prin care justițiabilii își exercită dreptul la libertatea de exprimare, astfel că ingerințele în exercitarea acestui drept ar trebui să fie examinate cu deosebită atenție, întrucât sunt susceptibile să aibă un efect descurajator, care implică un risc de autocenzură. Cu toate acestea, identificarea unui astfel de risc nu trebuie să ascundă existența altor pericole pentru exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale (Hotărârea CEDO din 15 mai 2023 pronunțată în Cauza Sanchez contra Franței, par. 184). Nu sunt lipsite de relevanță nici statuările constante ale curții europene potrivit cărora autoritățile/instanțele naționale pot înțelege și aprecia mai bine problemele sociale specifice cu care se confruntă anumite comunități sau impactul probabil al anumitor acțiuni cu privire la care sunt chemate să se pronunțe (Hotărârea CEDO din 3 martie 2015 pronunțată în Cauza Recueil of Judgments and Decisions 1996-V și Maguire împotriva Regatului Unit, par. 54; Hotărârea CEDO din 25 noiembrie 1996 pronunțată în Cauza Wingrove contra Regatului Unit, par. 63). Se impune a fi menționate și statuările CEDO din Cauza Sukhovetskyy contra Ucrainei (Hotărârea CEDO din 28 martie 2006 pronunțată în Cauza Sukhovetskyy contra Ucrainei, par. 68) prin care, în analiza unor condiții impuse candidaților la alegeri, curtea a subliniat rolul subsidiar al Convenției, raportat la faptul că autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine plasate decât o instanță internațională pentru a evalua nevoile și condițiile locale. În chestiuni de politică generală, cu privire la care opiniile în cadrul unei societăți democratice pot diferi în mod rezonabil, rolului decidentului național ar trebui să i se acorde o importanță specială, statele beneficiind de o marjă largă de apreciere în domeniul legislației electorale. Referindu-se la lucrările pregătitoare pentru art. 3 din Protocolul nr. 1, Curtea EDO a subliniat că sintagma "condițiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ" implică, în esență, pe lângă libertatea de exprimare deja protejată de altfel de art. 10 din Convenție, principiul egalității de tratament pentru toți cetățenii în exercitarea dreptului lor de vot și a dreptului lor de a candida la alegeri (cauza Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei, pct. 54). Din această perspectivă se reține că Hotărârea Curții Constituționale a României nr. 32 din 6 decembrie 2024, prin care instanța de contencios constituțional a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea Președintelui României în anul 2024, a fost luată, printre altele, ca urmare a faptului că, în opinia curții, caracterul liber exprimat al votului a fost încălcat prin faptul că alegătorii au fost dezinformați prin intermediul unei campanii electorale în cadrul căreia unul dintre candidați a beneficiat de o promovare agresivă, derulată cu eludarea legislației naționale în domeniul electoral și prin exploatarea abuzivă a algoritmilor platformelor de social-media. Manipularea votului a fost cu atât mai evidentă cu cât materialele electorale de promovare a unui candidat nu au purtat însemnele specifice publicității electorale conform Legii nr. 370/2004. (...)Neregularitățile din campania electorală s-au răsfrânt asupra competitorilor electorali, din moment ce au creat o inegalitate vădită între candidatul care a manipulat tehnologiile digitale și ceilalți candidați participanți în procesul electiv. Astfel, expunerea semnificativă a unui candidat a condus la reducerea direct proporțională a expunerii în media online a celorlalți candidați în procesul electoral. Or, utilizarea tehnologiilor digitale și a inteligenței artificiale, atât de către candidați ori competitori electorali, cât și de către partide politice, susținători ori simpatizanții lor trebuie să fie transparentă pentru a garanta integritatea și imparțialitatea alegerilor. În caz contrar, alegătorii sunt împiedicați să-și formeze o opinie despre candidați și alternativele electorale sau pot fi induși în eroare cu privire la identitatea și calitatea candidatului ori procedurile de vot. Prin urmare, utilizarea într-un proces electoral de către competitorii electorali, inclusiv de către partidele politice, a unor asemenea practici învestește autoritățile publice competente, potrivit legii, să verifice, să constate și, după caz, să sancționeze astfel de conduite (parag. 16 al acestei Hotărâri). Din examinarea sentinței recurate, Înalta Curte observă că argumentația furnizată de instanța de fond reflectă aspectele antereferite, astfel încât nu se poate reține o interpretare restrictivă realizată de aceasta a libertății de exprimare și nici o încălcare a drepturilor constituționale ale recurentului - reclamant. În continuare, se reține că obligația de etichetare sus indicată incumbă, potrivit art. 16 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 1/2025, coroborate cu cele ale art. 2 și art. 3 din Hotărârea AEP nr. 9/2025, actorilor politici, în sensul art. 3 pct. 4 din Regulamentul (UE) 2024/900, privit inclusiv din perspectiva considerentelor par. 23 din preambulul acestui Regulament, iar nu doar al par. 22 și par. 30 evocate de recurentul – reclamant. Conform par. 23 indicat supra: "(23) Promovarea, publicarea, distribuirea sau difuzarea de către alți actori a unui mesaj care este de natură și conceput să influențeze rezultatul unor alegeri sau al unui referendum, un comportament de vot sau un proces legislativ ori de reglementare la nivelul Uniunii, la nivel național, regional sau local ar trebui să constituie, de asemenea, publicitate politică. Un proces legislativ sau de reglementare ar trebui să includă luarea de decizii cu efecte obligatorii cu aplicare generală la nivelul Uniunii, la nivel național, regional sau local. Ar trebui să existe o legătură clară și substanțială între mesaj și potențialul acestuia de a influența rezultatul unor alegeri sau al unui referendum, comportamentul de vot sau un proces legislativ sau de reglementare. Pentru a stabili existența unei astfel de legături, ar trebui să se țină seama de toți factorii relevanți la momentul în care mesajul a fost promovat, publicat, livrat sau difuzat, cum ar fi identitatea sponsorului mesajului, forma și conținutul mesajului, limba vorbită sau scrisă folosită pentru a transmite mesajul, contextul în care a fost transmis mesajul, inclusiv perioada de difuzare, cum ar fi o perioadă electorală, obiectivul mesajului și mijloacele prin care mesajul a fost promovat, publicat, distribuit sau difuzat și publicul-țintă al mesajului. Limba ar trebui înțeleasă ca incluzând orice limbă utilizată în Uniune, inclusiv dialectele regionale și limbajul semnelor, utilizând orice mijloc de comunicare sau de codificare, cum ar fi alfabetul Braille și alte mijloace. Proiectarea ar trebui să fie evidentă în acești factori, și nicio legătură nu ar trebui stabilită exclusiv, în mod retroactiv, din impactul unui mesaj." În raport de toate aceste elemente, se constată că, prin măsura dispusă prin Decizia BEC atacată nu au fost reprimate, în termeni generali, exprimări de opinii politice (neexistând o cenzură directă asupra opiniilor sale politice), ci, urmare unei examinări a caracterului acestora, s-a stabilit, prin analiza factorilor contextuali relevanți, care a vizat conținutul materialul publicat pe platforma online foarte mare D. de utilizatorul cu numele A., indicativ imosteanu.public - https://www.x.com/imosteanu.public, la data de 12 aprilie 2025, la următorul URL: https://www.x.com/share/p/1AAVAUAHWS/?mibextid=wwXIfr, nu îmbracă forma unor opinii politice exprimate cu titlu personal, ci, deși aparent sunt prezentate ca atare, titularul lor a acționat în susținerea unui candidat la un mandat electiv, caz în care trebuia să îndeplinească obligațiile de transparență prevăzute de art. 16 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2025 (de etichetare). În efectuarea unei astfel de analize în funcție de care se poate realiza delimitarea dintre opinii politice cu titlu personal și acțiunile efectuate în scop de campanie online, de către un actor politic, prezintă relevanță atât conținutul acțiunilor, cât și frecvența cu care acestea sunt ori au fost realizate. Înalta Curtea constată că reținerea unei obligații de etichetare a materialor vizate de Decizia BEC în scopul atenționării și informării corecte a publicului cu privire la caracterul de material publicitar politic al postărilor, deși reprezintă ingerință în dreptul la libertatea de exprimare, trece testul de proporționalitate, fiind în condițiile particulare ale cauzei pendinte, clară și previzibilă. Din perspectiva previzibilității conduitei constând în obligația de etichetare, Înalta Curte reține că, în cazul particular incident în cauză, recurentului îi era clară natura materialelor publicate pe platformele online, fiind, astfel, previzibilă conduita ce îi incumba în baza prevederilor legale, iar demersurile concrete întreprinse de recurent nu indică un efect inhibator al stabilirii unei atare obligații. Totodată, ingerința constând în instituirea unei obligații de etichetare este corespunzătoare interesului general ca alegerile electorale să se desfășoare în condiții de echitate și cu respectarea prevederilor legale, iar scopul urmărit este proporțional cu ingerința în acest drept, astfel, că nu au fost încălcate, în cazul recurentului - reclamant, nici drepturile protejate de art. 30 din Constituție, nici art. 10 din Convenția EDO și nici art. 11 din Carta drepturilor fundamentale a UE. Măsura dispunerii eliminării, de către furnizorul serviciului de platformă online în discuție, a materialelor vizate de Decizia BEC este o consecință a nerespectării obligației de etichetare indicate supra, iar nu a exprimării mesajului recurentului - reclamant conținut de materialele indicate în art. 1 al Deciziei BEC, astfel încât totalitatea argumentelor secundare evocate de recurent în susținerea elementelor indicate supra sunt apreciate de instanța de control judiciar ca fiind nefondate. Ingerința este una proporțională, întrucât recurentului nu i s-a impus să nu posteze mesaje cu scop electoral, ci doar i s-a impus să le eticheteze corespunzător, obligație care nu impune acestuia o sarcină excesivă sau prea împovărătoare. Înalta Curte mai observă că, prin Hotărârea Autorității Electorale Permanente nr. 9/2025, act administrativ în vigoare și care se bucură de prezumția de validitate și obligativitate, s-a statuat în sensul că nu intră în categoria materialelor publicitare politice comunicările care se înscriu în limitele activității jurnalistice de informare a publicului, precum și opiniile politice exprimate în nume personal de către alte persoane decât actorii politici. Or, după cum s-a arătat supra, repere legislative de natură a clarifica sfera opiniilor politice exprimate cu titlu personal, prin opoziție cu sfera opiniilor politice exprimate în calitate de actor politic sunt, pentru cazul particular incident cauzei pendinte cele indicate de par. 23 și pct. 30 din preambulul Regulamentului (UE) 2024/900. Dacă în cuprinsul considerentului de la par. 30 se arată, printre altele, că: "(...) Identificarea opiniilor politice exprimate cu titlu personal ar trebui, în mod normal, să rezulte din autodeterminarea individuală, dar pot fi luate în considerare elemente contextuale. Printre factorii relevanți s-ar putea număra dacă avizul este emis în numele unei alte entități, dacă mesajul intenționează să autopromoveze o candidatură sau o campanie în cadrul unor alegeri, al unui referendum sau al unui proces legislativ sau de reglementare, dacă este exprimat de o persoană care, în general, este activă în campanii sau în acțiuni de schimbare privind chestiuni politice sau sociale și dacă mesajul este difuzat unui număr nedeterminat de persoane. (...)", considerentul de la par. 23 (citat anterior) dă indicații referitoare la factorii care trebuie avuți în vedere. Înalta Curte constată că Biroul Electoral Central, analizând datele și activitatea pe contul vizat, a reținut: calitatea de "actor politic" a titularului postării, în sensul art. 3 pct. 4 din Regulamentul (UE) 2024/900, prin raportare la deținerea calității de membru al Camerei Deputaților din Parlamentul României din partea unei formațiuni politice, faptul că materialul în discuție încărcat pe platforma on-line include un îndemn pentru a vota un anumit candidat, reprezentând material publicitar politic în sensul art. 16 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, precum și faptul că acest material reprezintă conținut ilegal deoarece încalcă prevederile art. 16 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 1/2025 referitoare la etichetarea materialelor publicitare politice, precum și ale art. 2 și 3 din Hotărârea Autorității Electorale Permanente nr. 9/2025. Așadar, pe respectivul cont recurentul a acționat pentru susținerea unui candidat, promovând obiectivele politice ale acestuia, conținutul mesajului postat depășind sfera opiniilor politice exprimate cu titlu personal. În cazul materialului care a făcut obiectul analizei în cadrul Deciziei nr. 416D/15.04.2025, contestate, prima instanță a constatat în mod corect că mesajul din materialul analizat, respectiv "S-a pus tot sistemul pe B. ca să ne încurce să îl susținem pe C.. Asta înseamnă că am luat decizia corectă. Ne luptăm cu voi! Din 2016 și mulți ani de-acum încolo! CMF ... Raportați-o și pe-asta." reprezintă un îndemn indirect către alegătorii partidului B. să îl voteze pe candidatul C. la alegerile prezidențiale, astfel că reprezintă un material publicitar politic în sensul art. 16 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 1/2025 și al art. 36 alin. (7) din Legea nr. 334/2006. Totodată, se reține o legătură clară și substanțială între mesaj și potențialul acestuia de a influența comportamentul de vot, în funcție de toți factorii relevanți la momentul în care mesajul a fost publicat, printre care contextul în care a fost transmis mesajul, inclusiv perioada de difuzare, mai precis perioada electorală, precum și obiectivul mesajului și mijloacele prin care mesajul a fost publicat, dar și publicul-țintă al mesajului. Or, o atare activitate derulată în perioada campaniei electorale excedează limitele opiniilor politice exprimate cu titlu personal, deoarece demersul autorului nu este acela de a-și exprima propria opinie, ci de a atrage alegătorii în scopul exprimării dreptului de vot în favoarea candidatului susținut de către acesta. În acest context, se reține că data publicării materialului contestat se circumscrie perioadei campaniei electorale aferente alegerilor pentru Președintele României din anul 2025, iar mesajul acestuia promovează și aduce capital electoral competitorului electoral indicat, prin aceea că utilizatorul îndeamnă alegătorii, în mod indirect, astfel cum s-a reținut anterior, să voteze pentru un candidat clar identificat, fapt ce poate aduce atingere desfășurării unei campanii electorale echitabile, scopului acesteia, precum și integrității, eficacității și transparenței procedurii electorale. Înalta Curte reține că analiza materialelor publicitare trebuie să aibă în vedere o examinare globală a tuturor elementelor și combinațiilor de elemente vizuale și auditive, care, puse laolaltă, pot conduce la crearea unui mesaj conținând îndemnuri directe sau indirecte de a vota sau de a nu vota un anumit candidat. Or, în cazul de față, raportat la elementele materialului postat, rezultă cu certitudine că materialul are natură publicitară politică, utilizatorul acționând ca un actor politic și îndemnând în mod indirect alegătorii să voteze cu un anumit candidat. Așa fiind, Înalta Curte constată că, în mod legal, prima instanță a menținut decizia Biroului Electoral Central prin care s-a stabilit că materialul publicat pe platforma online foarte mare D. de utilizatorul cu numele A., indicativ imosteanu.public - https://www.x.com/imosteanu.public, la data de 12 aprilie 2025, la următorul URL: https://www.x.com/share/p/1AAVAUAHWS/?mibextid=wwXIfr include un îndemn pentru a vota un anumit candidat, respectiv un îndemn indirect de votare a candidatului C. la alegerile prezidențiale din anul 2025, constituind materiale publicitare politice în sensul art. 16 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, materialul în discuție reprezentând conținut ilegal, întrucât încalcă prevederile art. 16 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență nr. 1/2025 și ale art. 2 și art. 3 din Hotărârea Autorității Electorale Permanente nr. 9/2025, referitoare la etichetarea materialelor publicitare politice. În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora interpretarea instanței de fond ar fi una discriminatorie, pe criterii de apartenență politică, întrucat nu se aplică un standard unic de evaluare, Înalta Curte reține că prin interpretarea dată nu se creează nicio discriminare, din contră, obligația de etichetare fiind una care incumbă oricărui actor politic care întrunește condițiile prevăzute de lege și ale cărei dispoziții se aplică unitar, orice persoană care își asumă rolul de a influența opinia publică în scop electoral și care trebuie să se supună în consecință rigorilor campaniei electorale. Înalta Curte constată că sunt lipsite de suport legal alegațiile recurentului în susținerea faptului că a exprimat o opinie politică cu titlu personal invocând lipsa remunerației materiale, cu trimitere la art. 30 din Regulamentul (UE) 2024/900, în condițiile în care acest text prevede că "O opinie politică nu ar trebui considerată ca fiind exprimată cu titlu personal dacă se prevede o remunerație specifică din partea unor terți, inclusiv prestații în natură, sau în legătură cu exprimarea opiniei respective." Nu pot fi primite nici susținerile recurentului-reclamant privind practica pârâtului Biroul Electoral Central din care rezultă că și un actor politic poate exprima opinii politice, cu titlu personal, prin raportare concretă la Deciziile BEC nr. 330D/13.04.2025 și nr. 251D/10.04.2025, aceste decizii fiind pronunțate în urma analizării plângerilor formulate, a circumstanțelor factuale concrete și a dispozițiilor legale incidente, decizii care nu fac obiectul prezentului dosar și nu pot determina, prin ele însele, soluția instanței de judecată, cum de altfel, contrar susținerilor recurentului, există numeroase decizii ale Biroului Electoral Central în același sens ca și decizia contestată în prezentul dosar. Așadar, analiza efectuată de BEC în alte situații și soluțiile pronunțate nu au putere de lucru judecat pentru instanța de contencios administrativ. În cauză nu se poate vorbi de o autoritate de lucru judecat/putere de lucru judecat a deciziilor emise de Biroul Electoral Central, având în vedere că prevederile art. 430 și urm. C. proc. civ. se aplică exclusiv hotărârilor judecătorești, iar nu actelor administrative, care beneficiază de prezumția de legalitate până la anularea lor de către instanța de contencios administrativ. Înalta Curte reține, așadar, că analiza pe care Biroul Electoral Central o conduce cu privire la plângerile ce-i sunt adresate în temeiul O.U.G. nr. 1/2025, are o natură individuală, de la caz la caz, fiind avuți în vedere factorii contextuali relevanți care pot viza atât conținutul acțiunilor, cât și frecvența cu care acestea sunt realizate, raportat la categoriile prevăzute de art. 3 pct. 4 din Regulamentul UE nr. 900/2024 și la condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Hotărârea AEP nr. 9/2025, emisă în temeiul art. 16 alin. (4) din O.U.G. nr. 1/2025. Pe cale de consecință, de principiu, existența unei/unor hotărâri ale BEC, prin care s-a constatat că anumite materiale postate de un utilizator se încadrează în categoria materialelor publicitare politice, respectiv că acesta face parte din categoria actorilor politici, nu conduce la stabilirea aceleiași soluții în ceea ce privește plângerea vizând alte postări ale altor utilizatori, analizându-se în fiecare caz în parte, în funcție de context, data și frecvența postărilor și conținutul acestora, iar soluția nu se presupune automat pentru toate materialele publicate de un utilizator, ci trebuie reținută în baza unei analize individualizate, autonome, a fiecărei sesizări în parte. În fine, în cauză nu se poate reține nici o încălcare a dispozițiilor art. 72 alin. (1) din Constituția României, întrucât în speță nu este vorba despre ipoteza unei "răspunderi juridice" pentru exprimarea unui vot politic, obiectul cauzei fiind reprezentat de deciziile prin care Biroul Electoral Central, în calitate de autoritate relevantă, a dispus înlăturarea unor materiale publicitare politice ilegale efectuate de reclamant în calitate de "actor politic" în sensul art. 3 pct. 4 din Regulamentul (UE) 2024/900 și O.U.G. nr. 1/2025, iar nu în exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul României pe care acesta îl deține. În ceea ce privește critica de nelegalitate a sentinței referitoare la soluția dată cererii de sesizare Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) cu o întrebare preliminară, instanța de control judiciar constată că este nefondată. Procedura hotărârii preliminare prevăzută de dispozițiile art. 267 din TFUE dă posibilitatea instanțelor statelor membre de a adresa întrebări Curții de Justiție, cu ocazia unui litigiu aflat pe rolul acestora, întrebările vizând interpretarea sau validitatea normei comunitare fiind adresate înainte de a se pronunța hotărârea în litigiul pendinte, singurul competent a decide dacă întrebările sunt relevante pentru soluționarea litigiului, precum și asupra conținutului acestora, fiind judecătorul național. În conformitate cu o jurisprudență consacrată (a se vedea, în primul rând, Hotărârea din 29 noiembrie 1978, Pigs Marketing Board, considerentul 25, 83/78, Rec. p. 2347 și Hotărârea din 28 noiembrie 1991, Durighello, considerentul 8, C-186/90, Rec. p. 1-5773), în cadrul cooperării dintre C.J.U.E. și instanța națională, instituită prin art. 177 din T.F.U.E., este de competența instanței naționale, care este învestită cu soluționarea cauzei, are cunoș­tință directă despre situația de fapt și probele administrate și trebuie să-și asume responsabilitatea hotărârii judecătorești subsecvente, să aprecieze, având în vedere particularitățile litigiului, asupra necesității pronunțării unei hotărâri preliminare. Potrivit art. 30 din Regulamentul (UE) 2024/900 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2024 privind transparența și vizarea unui public – țintă în publicitatea politică "(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. (2) Se aplică de la 10 octombrie 2025. Cu toate acestea, în domeniul de aplicare al prezentului regulament, articolul 3 și articolul 5 alin. (1) se aplică de la data intrării sale în vigoare." Înalta Curte reține întrebarea formulată, prin conținutul acesteia nu vizează definiția "actorul