ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1593/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, la data de 09.02.2021, A., B. și C. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului Pentru Mediu: a) anularea actului administrativ din 11.06.2020, privind lista solicitanților respinși în cadrul Programului privind instalarea de sisteme fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, respectiv a pozițiilor nr. 313 număr de inregistrare RO31-3353 Lista nr. 2 - titlu proiect A.; nr. 1090, număr înregistrare RO31-4150 Lista nr. 3 - titlu proiect B.; nr. 689 număr înregistrare RO31-4204 Lista nr. 2 titlu proiect C.; b) anularea actului administrativ din 04.08.2020 privind soluționarea contestațiilor administrative, pozițiile nr. 387 număr de înregistrare RO31-3353 titlu proiect A., nr. 250, număr înregistrare RO 31-4150, titlu proiect B. și nr. 353, număr înregistrare RO31-4204 titlu proiect C.; c) obligarea pârâtei la emiterea unui nou act administrativ prin care să admită cererile finanțare depuse de către reclamanți; d) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 155/2021 din 13 mai 2021, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C., toți cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocat D., cu sediul profesional în București, în contradictoriu cu pârâtul Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în sector 6, București. Anulează în parte actele administrative contestate, respectiv: a/Lista solicitanților respinși în cadrul Programului privind instalarea de sisteme fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, din data de 11.06.2020, exclusiv în privința pozițiilor: nr. 313/proiect RO31-3353 - A.; nr. 1090/proiect RO31-4150 - B. și nr. 689/RO31-4204 - C.. b/Lista contestațiilor respinse, depuse de solicitanții persoane fizice, din data de 04.08.2020, exclusiv în privința pozițiilor: nr. 387/proiect RO31-3353 - A.; nr. 250/RO31-4150 - B. și nr. 353/RO31-4204 - C.. Obligă pârâta să procedeze la verificarea dosarelor de finanțare/analizarea eligibilității documentelor depuse de reclamanți, constatând îndeplinită condiția depunerii în termen a următoarelor documente: extras de carte funciară nr. x/28.08.2019 și certificat de atestare fiscală nr. x/27.08.2019, pentru reclamantul A.; extras de carte funciară nr. x/28.08.2019 și certificat de atestare fiscală nr. x/28.08.2019 pentru reclamanta B. și extras de carte funciară nr. x/28.08.2019 și certificat de atestare fiscală nr. x/27.08.2019 pentru reclamantul C.. Obligă pârâta la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată, în sumă de 50 RON pentru fiecare reclamant, reprezentând taxă judiciară de timbru. Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor reprezentând onorariu de avocat, ca neîntemeiată.".

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu solicitând în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2021, iar prin rezoluția din data de 30 august 2021 s-a stabilit taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac promovate, în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Hotărârea instanței de recurs contestată Prin Decizia nr. 901 din 21 februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 857 din 31 mai 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Contestația în anulare exercitată în cauză Împotriva Deciziei nr. 901 din 21 februarie 2023 a formulat contestație în anulare Administrația Fondului pentru Mediu, invocând dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. Constestatoarea a susținut că decizia pronunțată în recurs este nelegală, întrucât dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Astfel, prin citația emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 31.08.2021, înregistrată la AFM sub nr. x/03.09.2021, s-a pus în vedere recurentei ca, în termen de 10 zile de la primirea acestei comunicări, să depună taxă judiciară de timbru în valoare de 100 RON aferentă recursului promovat. Prin adresa nr. x/07.09.2021, AFM a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită pentru judecarea recursului în dosarul nr. x/2021. Prin încheierea finală civilă din 10 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte a dispus respingerea cererii de reexaminare. Prin OP nr. x (anexat în fotocopie prezentei), AFM a achitat suma de 100 RON reprezentând taxă judiciară de timbru. II. Soluția instanței în contestația în anulare Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că este neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarea Administrația Fondului pentru Mediu, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., invocate de contestatoare ca temei al căii extraordinare de atac formulate, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale". "Greșelile materiale", în sensul art. 503 din C. proc. civ., sunt erori evidente cu privire la aspecte esențiale de ordin formal-procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate; acestea nu sunt greșeli de judecată și nu se referă la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în care instanța a apreciat probele sau a înțeles să interpreteze o dispoziție legală. În cauza de față, greșeala materială invocată de contestatoare este aceea că instanța a anulat recursul ca netimbrat, în condițiile în care AFM a achitat taxa judiciară de timbru necesară pentru soluționarea recursului. Înalta Curte observă că, deși contestatoarea a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON astfel cum i s-a pus în vedere de instanța de recurs, dovada plății a fost depusă la dosarul cauzei odată cu formularea contestației în anulare. Din actele dosarului de recurs și din evidențele ECRIS nu rezultă că ar fi fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru până la data soluționării recursului și nici contestatoare nu demonstrează că ar fi depus dovada plății în termen util pentru soluționarea recursului, anterior formulării constestației în anulare. Prin urmare, motivul invocat de contestatoare nu se circumscrie ipotezei vizate de art. 503 din C. proc. civ., întrucât textele ce reglementează contestația în anulare au în vedere greșelile materiale evidente. Or, din actele dosarului rezultă că în mod corect instanța a anulat recursul ca netimbrat, în condițiile în care recurenta, la momentul soluționării recursului, nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru. Pentru aceste considerente, în baza art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarea Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Deciziei nr. 901 din 21 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021. PENTRU ACESTE MOTIVE,