ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1225/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.12.2023, pe rolul Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru indicația terapeutică cancer cervical (de col uterin); În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România la evaluarea medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru extinderea indicațiilor terapeutice din Lista medicamentelor compensate și pentru indicația terapeutică cancer cervical (de col uterin).

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 148 din 17 aprilie 2024, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România și Ministerul Sănătății; A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, invocată de Ministerul Sănătății; A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate; A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România; A respins excepția prematurității acțiunii, invocată de Ministerul Sănătății; A respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de Guvernul României și de Ministerul Sănătății sub ambele aspecte; A admis cererea principală formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate; A obligat pârâții, potrivit propriilor atribuții, la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) și pentru indicația terapeutică cancer cervical; A respins acțiunea față de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România, ca nefondată; A admis excepția lipsei de obiect a acțiunii în contradictoriu cu Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România, invocată de Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România pentru capătul de cerere subsidiar privitor la evaluarea medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru extinderea indicațiilor terapeutice din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 și pentru indicația terapeutică cancer cervical (de col uterin) și, prin urmare, a respins acest capăt de cerere ca fiind fără obiect.

Căile de atac exercitate în cauză 3.1. Împotriva sentinței nr. 148 din 17 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs principal recurentul-pârât Guvernul României, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerii acțiunii față de acest pârât. Susține că este un organ colegial, care are în structura sa autorități de specialitate/de resort, în speță Ministerul Sănătății, care la rândul său are în subordine Casa Națională de Asigurări de Sănătate, autorități ce dispun, în exercitarea prerogativelor legale, de atribuții și competențe în sensul celor solicitate prin acțiune, astfel cum prevăd dispozițiile art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei medicamentelor compensate, art. 219 alin. (7) din Legea nr. 95/2006, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 și art. 220 alin. (3) și art. 280 lit. i) Legea nr. 95/2006. Consideră că din interpretarea acestor dispoziții reiese că o eventuală măsură cu privire la obligarea elaborării Listei și a inițierii unui proiect de act administrativ privind reglementarea situației litigioase nu poate fi atribuită Guvernului României, în integralitatea sa, ca organism colegial. În acest sens, arată că potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării: "Au dreptul să inițieze proiecte de documente de politici publice și proiecte de acte normative, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern, conform atribuțiilor și domeniului lor de activitate, următoarele autorități publice: a) ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, aflate în subordinea Guvernului, precum și autoritățile administrative autonome; b) organele de specialitate ale administrației publice centrale aflate în subordinea sau în coordonarea ministerelor, prin ministerele în a căror subordine sau coordonare se află." Astfel, arată că în vederea adoptării/aprobării de către Guvern, actele se inițiază de către autoritățile de specialitate, potrivit domeniului de activitate. Critică faptul că instanța de fond a constatat că în procedura de introducere pe listă a medicamentelor compensate sunt implicate mai multe autorități publice, printre care și Guvernul României. În acest sens, invocă dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 861/2014, referitoare la procedura includerii în Listă și arată că atât timp cât procesul de evaluare a tehnologiilor medicale trebuie să fie unul continuu, iar Ministerul Sănătății a recunoscut necesitatea decontării medicamentelor pentru indicații terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, prin elaborarea unui proiect de ordin în acest sens, rezultatul terapiei cu medicamentul menționat confirmând evoluția pozitivă a stării bolnavilor, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale avea obligația de a iniția, din oficiu procedura de evaluare. 3.2. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs incident recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și art. 491 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate. Critică soluția dată de către instanța de fond cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, apreciind că instanța de fond nu a analizat dispozițiile naționale și europene incidente în cauză. De asemenea, arată că reclamanta a solicitat decontarea unui medicament pentru care nu are un drept recunoscut de lege în raport cu afecțiunea de care suferă, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 2 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 5 februarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, ulterior cauza fiind amânată pentru termenul din 5 martie 2025

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererilor de recurs Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează a analiza excepția din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condițiile în care la termenul din 5 martie 2025, instanța de recurs a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-reclamante. Înalta Curte constată că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac". Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută. Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință pe tot parcursul procesului. Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile ce constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac. Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimata-reclamantă a decedat la data de 30.01.2024, astfel cum reiese din referatul de interogare a bazei de date DEPABD, depus la dosarul de recurs. Prin urmare, la acest moment, reclamanta este lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ. De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv obligarea pârâților la includerea în lista medicamentelor compensate a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru indicația terapeutică cancer cervical (de col uterin), cu scopul de a-i fi administrat compensat, se reține că cererea vizează un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantei defuncte, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acesteia. În concluzie, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-reclamante și va anula cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul principal declarat de recurentul-pârât Guvernul României și recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 148 din 17 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal; va casa în parte sentința recurată și, rejudecând: va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei și va anula cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință, menținând în rest dispozițiile sentinței. PENTRU ACESTE MOTIVE,