ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2294/2024

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 26 iulie 2022 sub nr. x/2022, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pârâții C., C. și D. solicitând obligarea acestora, în solidar, la restituirea sumei de 82.000 euro, cu titlu de împrumut.

Pârâții C. jr., C. și E. au depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând admiterea în parte a acțiunii doar față de pârâtul împrumutat C. jr., respectiv obligarea la restituirea sumei de 79.500 euro și respingerea acțiunii față de pârâții garanți, invocând beneficiile de discuțiune și diviziune, cu acordarea unui termen de grație.

Prin cererea din 15.11.2022 pârâtul C. jr. a solicitat introducerii în cauză a moștenitorilor pârâtului C., depunând la dosar și copia certificatului de deces a acestuia.

Prin încheierea ședinței de la 31.01.2023, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a moștenitorilor defunctului C. respectiv F., D. și G., iar prin încheierea ședinței din 07.03.2023, instanța a constatat că, deși au fost indicați ca moștenitori ai defunctului C. mai multe persoane, anume trei copii și soția supraviețuitoare, care au fost citați pentru acest termen, potrivit certificatului de moștenitor depus la dosar la 01.02.2023, doar D. este moștenitorul defunctului C., având în vedere că E., F. și G. au renunțat la moștenire.

Prin încheierea de ședință din 09.05.2023, instanța a respins excepția de netimbrare a cererii reconvenționale, în urma calificării acesteia, conform art. 152 și art. 22 alin. (4) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 114 din 24 mai 2023, Tribunalul Arad a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de formulată de reclamantele A. și B., și a obligat pârâtul C. la plata către reclamante a sumei de 82.000 euro cu titlu de împrumut nerestituit. A acordat debitorului un termen de grație de 6 luni pentru restituirea împrumutului, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și a respins acțiunea față de pârâții E. și D. având ca obiect plata către reclamante a sumei de 82.000 euro în calitate de debitori solidari.

Împotriva sentinței civile nr. 114 din 24.05.2023, pronunțată de Tribunalul Arad, pârâtul C. jr. a declarat apel, solicitând admiterea apelului și schimbarea doar în parte a apelului, în sensul majorării termenului de grație de la 6 luni la 12 luni și reducerea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 270 din 9 noiembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul declarat de pârâtul C. jr. împotriva sentinței civile nr. 114 din 24.05.2023 pronunțată de Tribunalul Arad.

Împotriva deciziei civile nr. 270 din 9 noiembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs pârâtul C. jr., înregistrat pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 26 februarie 2024 și repartiyat aleatoriu, spre competentă soluționare, completului nr. 5.

Prin cererea de recurs, pârâtul a arătat că formulează calea extraordinară de atac împotriva deciziei civile nr. 270 din 9 noiembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, în condițiile art. 497 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanța de apel a respins apelul și a menținut soluția tribunalului, respingând astfel, solicitarea sa de majorare a termenului de grație de la 6 luni la 1 an, fără a ține seama de starea materială și situația de fapt (incendiul care a mistuit stâna care a făcut obiect al garanției contractuale a împrumutului, decesul tatălui), astfel cum aceasta a fost relevată de înscrisurile aflate la dosar, administrate în cauză. De asemenea, a arătat că respingerea apelului și respingerea cererii de reducere a cheltuielilor de judecată acordate reclamantelor, în condițiile art. 453 alin. (3) din C. proc. civ., atrag casarea deciziei.

Prin întâmpinarea depusă la 30 aprilie 2024, intimatele A. și B. au invocat excepția nulității recursului, și în subsidiar, au solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului. Au precizat faptul că motivele invocate în cuprinsul cererii de recurs nu se încadrează în motivele de casare, expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

De asemenea, au precizat că îți rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora: "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 26 iulie 2022, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ. coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din 11 iulie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea căii de atac la 29 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul exercitat de pârâtul C. jr. din perspectiva posibilității încadrării criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Prin decizia nr. 270 din 09 noiembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a constatat că, din probele administrate în cauză, tribunalul a acordat termenul de grație de 6 luni valorificând un acord al părților, astfel cum rezultă din declarațiile reprezentanților acestora date în fața instanței la termenul de judecată din 09 mai 2023, apărătorul reclamanților fiind de acord cu termenul de 6 luni solicitat de apărătoarea pârâtului, iar la baza solicitării de acordare a termenului de grație de 6 luni se regăsesc aceleași argumente prezentate în cuprinsul cererii de apel.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, din coroborarea dispozițiilor art. 1619 C. civ. cu cele ale art. 674 și 675 C. proc. civ., rezultă că termenul de grație poate fi instituit de către instanța de judecată în funcție de conduita debitorului, în special că acesta a întreprins toate măsurile care se impun pentru efectuarea unei plăți voluntare și că a fost în imposibilitate să achite debitul datorat. Or, în speță, debitorul nu a dovedit că neexecutarea obligației de plată s-a datorat lipsei de fonduri, astfel că simplele afirmații ale acestuia în sensul că a fost încarcerat aproape un an de zile, că a decedat tatăl său, că i-a fost anulat permisul de conducere ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, nu constituie argumente temeinice pentru admiterea cererii.

În privința criticii referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat de tribunal, a mai reținut că cererea de chemare în judecată a fost admisă în întregime, contrar aserțiunilor pârâtului, și ca atare, în mod corect, prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. și a dispus suportarea, în întregime, a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante.

Fără a se raporta la dezlegările jurisdicționale date de instanța de apel cu privire la acordarea termenului de grație pentru achitarea debitului, dezlegări ce au fost fundamentate pe probele administrate cu prilejul cercetării judecătorești efectuate de către instanțele devolutive și care nu mai pot fi analizate la acest moment procesual, recurentul expune, în cadrul memoriului de recurs, nemulțumiri legate de o pretinsă ignorare a acestor probatorii, respectiv o greșită reținere a situației de fapt (starea materială a familiei, incendiul care a mistuit stâna care a făcut obiect al garanției contractuale a împrumutului, decesul tatălui) care a determinat instanța să reține că, în cauză, aspectele învederate relevă o culpă a pârâtului.

Or, așa cum s-a arătat, evaluarea probatoriilor este o operațiune specifică exclusiv instanțelor devolutive (fond și apel), care nu se circumscrie aspectelor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., fiind străină de configurația juridică a căii extraordinare de atac a recursului.

Întrucât recurentul nu a încadrat în drept recursul, nu a indicat vreo normă de drept, care să fi fost încălcată de către instanța de apel și nu a dedus judecății în calea extraordinară de atac, aspecte noi care să nu fi fost avute în vedere de către instanța de apel ori să contrazică considerentele expuse de către aceasta și, ținând cont de faptul că, în cauză, nu sunt identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauză, este incidentă sancțiunea nulității prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul C. jr. împotriva deciziei civile nr. 270 din 9 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul C. jr. împotriva deciziei civile nr. 270 din 9 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2024.