ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 794/2025

Ședința publică din data de 14 mai 2025

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, revizuenții A. și B. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii, revizuenții susțin că decizia atacată este contrară deciziei civile nr. 502/2019 din 09.05.2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2016.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul cererii de revizuire, revizuenții au solicitat să se dispună repunerea în termenul de declarare a căii de atac, susținând că hotărârea pe care o atacă a fost comunicată la 04.03.2025, iar motivele revizuirii se întemeiază pe considerentele deciziei atacate, dispozitivul nefiind în măsură să determine o eventuală motivare a cererii de revizuire. Revizuenții mai arată că prin necomunicarea deciziei în 30 de zile de la pronunțare, au fost în imposibilitate să promoveze cerere de revizuire de la data pronunțării, întrucât nu au cunoscut faptul că în considerentele deciziei instanța va reanaliza dispozițiile legale ce au stat la baza soluționării primului dosar derulat între aceleași părți.

Totodată, revizuenții redau prevederile art. 430 C. proc. civ. și arată că actualul C. proc. civ. a recunoscut în mod explicit autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitiv, considerentelor decisive sau necesare, care fac corp comun cu hotărârea și reprezintă sprijinul indispensabil al soluției, întrucât participă în egală măsură la autoritatea de lucru judecat a dispozitivului. Susțin revizuenții că ar fi fost imposibil sa motiveze cererea de revizuire în 30 de zile de la pronunțare, necunoscând considerentele hotărârii, în condițiile în care considerentele încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Intimatele au formulat întâmpinări, prin care au invocat excepția netimbrării, tardivității și inadmisibilității cererii, iar pe fondul cauzei respingerea acesteia.

În ședința publică din 14 mai 2025 a fost respinsă excepția netimbrării cererii cu motivarea reținută în practicaua prezentei decizii.

În ceea ce privește cerere de repunere în termen, Înalta Curte de Casație și Justiție o va respinge pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

Revizuirea are ca obiect decizia civilă nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Iași, în apel, în cadrul unui litigiu având ca obiect o acțiune în constatarea dării în plată, reglementată de Legea nr. 77/2016, fiind definitivă de la pronunțare, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, calculând termenul de revizuire cu respectarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că pentru ipoteza revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. termenul s-a împlinit la 13.01.2025.

Analizând această cerere, Înalta Curte reține că potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive justificate."

Reglementarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanței, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Efectul pozitiv poate fi invocat, ca temei al revizuirii, în procesele pornite după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, întrucât noua formă a art. 513 alin. (4) reglementează posibilitatea instanței de revizuire de a "trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

După apariția Legii nr. 310/2018, conținutul art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu a fost însă modificat; ca atare, legea nu a îngăduit ca termenul de revizuire să curgă de la un alt moment decât cel al rămânerii definitive a ultimei hotărâri, spre exemplu de la cel al comunicării ei.

Aceasta relevă că optica legiuitorului sub aspectul termenului de declarare a căii de atac a revizuirii a rămas neschimbată față de fosta reglementare. Așa fiind, sunt pe deplin incidente considerentele Curții Constituționale în decizia nr. 743/22.11.2018, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care autorul său o motivase din perspectiva imposibilității celui interesat de a formula o cerere de revizuire a unei hotărâri, pe motiv că ar încălca puterea de lucru judecat derivată din altă hotărâre, atât timp cât ultima hotărâre nu este redactată și comunicată, pentru a putea fi făcut un examen comparativ al argumentelor instanțelor.

În paragraful 19 al deciziei, instanța de contencios constituțional a reținut că "Pentru a beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii în situația în care se ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea a două hotărâri potrivnice este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri. Soluția ce s-ar putea pronunța în urma revizuirii în acest context este aceea a anulării celei de-a doua hotărâri, iar nu o reanalizare a acestei din urmă hotărâri și implicit a considerentelor ce au fundamentat cele două hotărâri în discuție sau o schimbare în tot sau în parte a hotărârii atacate. Chiar dacă prin prevederile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ. se statuează faptul că autoritatea de lucru judecat are aplicabilitate și în ceea ce privește considerentele pe care dispozitivul se sprijină, aceste din urmă prevederi se referă la considerentele care au fundamentat și condus la soluțiile celor două hotărâri contrare/potrivnice.".

Se cuvine subliniat că în noua reglementare, care permite promovarea căii de atac a revizuirii pentru valorificarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, legiuitorul a statuat prin dispozițiile art. 511 alin. (4) C. proc. civ. că revizuirea să fie motivată prin însăși cererea de declarare sau înăuntrul termenului de exercitare, sub sancțiunea nulității.

Așadar, reținând că necomunicarea hotărârii atacate înăuntrul termenului de revizuire nu constituie un motiv temeinic care să îi fi împiedicat pe revizuenți să promoveze calea de atac înăuntrul termenului, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 186 C. proc. civ., așa încât va respinge cererea de repunere în termenul de revizuire.

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepția tardivității formulării cererii de revizuire, față de efectul pe care îl produce.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Cererea dedusă judecății de față are ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, decizie prin care a fost soluționat apelul incident declarat de A. și B., precum și apelul principal declarat de către intimata C. împotriva sentinței civile nr. 5346 din 15.07.2020, pronunțată de Judecătoria Iași.

Se reține că decizia civilă nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024 este o decizie definitivă de la pronunțare, fiind pronunțată de Tribunalul Iași în cadrul unui litigiu având ca obiect o acțiune în constatarea dării în plată regelementată de Legea nr. 77/2016, fiind incidente prevederile 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului. Așadar, decizia nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024 a fost pronunțată de o instanță de apel și, ca atare, este definitivă, nefiind supusă recursului.

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În speță, se reține că prezenta cerere de revizuire a fost formulată la 19 martie 2025, fiind astfel depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a deciziei civile nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Iași, respectiv de la data de 12 decembrie 2024.

În raport cu aceste considerente, formularea cererii de revizuire la 19 martie 2025, peste termenul de o lună instituit de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atrage sancțiunea anulării, potrivit art. 185 alin. (1) din același cod.

Este de menționat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că revizuenții nu și-au îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât, în raport cu dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va anula ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Admite excepția tardivității.

Anulează cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 2081/2024 din 12 decembrie 2024, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2025.