ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 792/2025

Ședința publică din data de 14 mai 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 05.07.2019, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" S.A. au solicitat obligarea acesteia la plata următoarelor sume: către reclamanta A. - 1.000.000 (un milion) de euro, in echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale în temeiul disp. art. 1391 alin. (1) C. civ. către reclamantul B. - 1.000.000 (un milion) de euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale în temeiul disp. art. 1391 alin. (1) C. civ.

Prin sențința civilă nr. 3251 din 20.12.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a anulat ca netimbrată cererea formulată de către reclamantul B., a admis în parte cererea formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 48.000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății) cu titlu de daune morale, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" S.A., ca neîntemeiată și a obligat reclamanta să plătească pârâtei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. suma de 4.750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de expert.

Împotriva acestei decizii, au formulat apel A. și Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A.

Prin decizia civilă nr. 1268A din 24.09.2024, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A..

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă susține că decizia atacată este nelegală întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind pronunțată cu încălcarea principiului dreptului la un process echitabil și al dreptului la apărare. În acest sens, recurenta precizează că instanța de apel a respins apelul declarat de aceasta referitor la cuantificarea daunelor morale, fără a motiva în fapt și în drept soluția pronunțată. Potrivit recurentei, motivarea instanței de apel este generică, întrucât nu face nicio apreciere a fondului și a probelor, nemotivând de ce apelul este nefondat. În opinia recurentei, instanța de apel nu s-a raportat la consecințele nefaste cauzate de accidentul feroviar și nici la împrejurarea că, ulterior acestui accident, atât starea de sănătate, cât și viața acesteia au fost grav afectate, iar suma de 48.000 euro nu este nici pe departe echitabilă sau suficientă pentru a duce la o reparație integrală a prejudiciului.

Sub un alt aspect, recurenta susține că deși a a formulat apel împotriva soluției dispuse de către instanța de fond prin care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, curtea de apel nu a arătat de ce apelul acesteia este nefondat. Totodată, potrivit recurentei, motivarea respingerii apelului declarat de aceasta nu există, ceea ce duce la încălcarea principiului efectului devolutiv al apelului, al dreptului la apărare și la un proces echitabil.

În drept, recurenta-reclamantă a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Intimații-pârâți au formulat întâmpinări prin care au invocat excepția nulității recursului, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că susținerile recurentei-reclamante prin care se arată că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, întrucât autoarea căii de atac nu argumentează de ce considerentele deciziei atacate nu îndeplinesc exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ci își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată de curtea de apel.

Astfel, prin criticile formulate, autoarea recursului aduce în dezbatere, în esență, problematica stabilirii unui anumit cuantum al daunelor morale pentru repararea unui prejudiciu. Cuantumul daunelor morale, stabilit de instanța de apel, conform circumstanțelor particulare ale cauzei, reprezintă o chestiune de temeinicie, iar nu de nelegalitate, necenzurabilă în recurs.

Nemulțumirile recurentei și susținerile legate de soluția pronunțată cu privire la cererea de apel, nu constituie veritabile critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Totodată, Înalta Curte reține că susținerile recurentei referitoare la încălcarea principiului efectului devolutiv al apelului, al dreptului la apărare și la un proces echitabil, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greșit instanța de apel și în ce mod au fost încălcate principiile procesuale.

Având în vedere aceste rigori legale ce se impun în judecata recursului, Înalta Curte reține că nu pot forma obiectul unei analize, în această etapă procesuală, criticile expuse de recurentă-reclamantă cu privire la modul în care instanța de apel a analizat probele în stabilirea daunelor morale și cele referitoare la situația de fapt stabilită în urma analizei probatoriului administrat cu privire la prejudiciul suferit de către recurenta-reclamantă.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția nulității și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1268A din 24 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1268A din 24 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2025.