ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 771/2024

Ședința publică din data de 23 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100/FCJI din data de 09 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, în dosarul de referință x/2022 S.I.E.P., pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 05.06.2024 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, fundamentat pe ordinul de închisoare N. SIEP 185/2022, emis la data de 04.05.2023, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin hotărârea 1902/18 din data de 11.12.2018, pronunțată de Tribunalul Macerata, reformată parțial prin decizia nr. 2021/1185, pronunțată la data de 10.06.2021 de Curtea de Apel din Ancona, rămasă definitivă la data de 14.07.2022, pe numele persoanei solicitate A..

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare și nu a renunțat la regula specialității.

În temeiul art. 104 alin. (6) și art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea persoanei solicitate A., către autoritatea judiciară emitentă, Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, în dosarul de referință x/2022 S.I.E.P, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 05.06.2024, ce se fundamentează pe hotărârea 1902/18 din data de 11.12.2018, pronunțată de Tribunalul Macerata, reformată parțial prin decizia nr. 2021/1185, pronunțată la data de 10.06.2021 de Curtea de Apel din Ancona, rămasă definitivă la data de 14.07.2022, executorie în temeiul ordinului de închisoare N. SIEP 185/2022, emis la data de 04.05.2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de "exploatarea prostituției", prevăzută de C. pen. Italian, cu respectarea regulii specialității.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută 24 de ore, începând cu data de 28.08.2024, iar de la data de 29.08.2024 și până la momentul pronunțării sentinței s-a aflat sub măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. pen.., a fost revocată măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de persoana solicitată A. prin încheierea din data de 29.08.2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 221 alin. (8) C. proc. pen.., dispoziția privind revocarea măsurii arestului la domiciliu s-a dispus a fi adusă la cunoștința Poliției Municipiului Iași, Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date București și Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare.

În temeiul art. 103 alin. (13) din Legea 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A..

În temeiul art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare efectuate în cauză, ocazionate de executarea mandatului european de arestare, au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., suma de 275 RON reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată a rămas în sarcina statului și s-a dispus a fi avansată către Baroul Iași din fondul special al Ministerului Justiției.

În temeiul art. 273 alin. (4) și alin. (5) C. proc. pen.., art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 178/1997 rap. la art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2.907/C din 8 iulie 2020, s-a dispus plata din fondul special al Ministerului Justiției către traducător autorizat B. a sumei totale de 2554,62 RON, reprezentând onorariul pentru activitatea de traducere din limba italiană.

Nu în ultimul rând, s-a dispus ca hotărârea să fie comunicată autorităților prevăzute de art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, pe rolul Curții de Apel Iași a fost înregistrată, sub nr. x/2024, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea din Apel Iași privind sesizarea arestarea provizorie a persoanei solicitate A., în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 05.06.2024 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, fundamentat pe ordinul de închisoare N. SIEP 185/2022, emis la data de 04.05.2023, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin hotărârea 1902/18 din data de 11.12.2018, pronunțată de Tribunalul Macerata, reformată parțial prin decizia nr. 2021/1185, pronunțată la data de 10.06.2021 de Curtea de Apel din Ancona, rămasă definitivă la data de 14.07.2022.

Sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că persoana solicitată A., în conspirație criminală cu alții, în scopul obținerii de profit, au exploatat-o pe C., încurajând-o la prostituție. În acest scop, au lăsat-o într-un apartament în Padova și în Macerata, exploatând prostituția și pretinzând jumătate din banii câștigați cu această activitate, folosind violența și amenințările.

A mai fost arătat că, prin încheierea din data de 29.08.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Iași a respins propunerea de arestare provizorie pe o durată de 15 zile a persoanei solicitate A. în vederea predării, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În temeiul art. 102 alin. (5) lit. a), teza finală din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 202 alin. (4), lit. d) și art. 218, art. 221 și art. 222 C. proc. pen.., Curtea a dispus luarea față de persoana solicitată A., în vederea predării, a măsurii arestului la domiciliu pe o durată de 30 zile, cu începere de la 29.08.2024 și până la 27.09.2024, inclusiv.

În vederea continuării procedurii, fiind necesar ca la dosar să fie depus mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate A., tradus în limba română, conform art. 102 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța de fond a acordat termen de judecată la data de 10.09.2024.

S-a reținut că, la termenul de judecată din data de 10.09.2024, s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A., care a declarat că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Italia, invocând două motive de refuz al executării mandatului, respectiv cele prevăzute de art. 99 pct. 2 lit. g) și i) din Legea nr. 302/2004. Totodată, a declarat că nu renunță la regula specialității.

La același termen de judecată, persoana solicitată, prin avocat, în susținerea motivului de refuz prev. de art. 99 pct. 2, lit. i) din Legea nr. 302/2004, a solicitat ca autoritățile judiciare din Italia să comunice atât hotărârea prin care a fost condamnat, cât și hotărârea de suspendare a condamnării.

Suplimentar, Curtea a apreciat că este necesar ca autoritățile judiciare din Italia să completeze lit. d) din conținutul mandatului european de arestare, respectiv să se specifice dacă persoana solicitată - A. - a fost prezentă personal sau a fost reprezentată în vreun mod în cadrul procedurii care s-a finalizat cu revocarea suspendării pedepsei și prin care hotărârea de condamnare a devenit executabilă.

Relațiile solicitate au fost depuse la dosarul cauzei de către autoritățile judiciare din Italia la data de 23.09.2024.

Examinând mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate A., în corelare cu normele juridice - naționale și europene - incidente în materie, Curtea de Apel Iași a constatat că Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, în dosarul de referință x/2022 S.I.E.P., a emis un mandat european de arestare fundamentat pe ordinul de închisoare N. SIEP 185/2022, emis la data de 04.05.2023, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin hotărârea 1902/18 din data de 11.12.2018, pronunțată de Tribunalul Macerata, reformată parțial prin decizia nr. 2021/1185, pronunțată la data de 10.06.2021 de Curtea de Apel din Ancona, rămasă definitivă la data de 14.07.2022.

Curtea verificând conținutul hotărârii 1902/18 din data de 11.12.2018, pronunțată de Tribunalul Macerata, și a deciziei nr. 2021/1185, pronunțată la data de 10.06.2021 de Curtea de Apel din Ancona, a reținut că persoana solicitată A. nu a fost prezentă personal la procedurile judiciare, dar a fost reprezentată de un avocat ales, pe nume D., din Baroul Fermo, la domiciliul avocatului ales având și domiciliul declarat de către persoana solicitată, loc unde au fost efectuate și comunicările actelor procedurale.

Totodată, s-a menționat că din cuprinsul acestor hotărâri rezultă și faptul că executarea pedepse aplicate de 4 ani închisoare a fost stabilită a fi cu executarea efectivă, iar la solicitarea persoanei solicitate, prin avocatul ales, de a se acorda o măsură alternativă detenției, Tribunalul de Supraveghere Ancona prin Ordonanța cu nr. 2023/879 din data de 26.04.2023 a respins această solicitare, motivat de faptul că nu este îndeplinită nicio condiție pentru acordarea unei alte măsuri alternative detenției, fiind avut în vedere că, potrivit aspectelor relevate de către persoana condamnată telefonic, aceasta locuiește în Marea Britanie unde este găzduită de către un prieten, nu poate să furnizeze documente asupra actualului domiciliu, lucrează periodic pe post de șofer, și nu a menționat vreo legătură cu Italia.

Sub aspectul situației de fapt s-au reținut, este în esență, următoarele: persoana solicitată A., în conspirație criminală cu alții, în scopul obținerii de profit, au exploatat-o pe C., încurajând-o la prostituție. În acest scop, au lăsat-o într-un apartament în Padova și în Macerata, exploatând prostituția și pretinzând jumătate din banii câștigați cu această activitate, folosind violența și amenințările.

S-a mai susținut că, mandatul european de arestare emis la data de 05.06.2024 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona se fundamentează pe ordinul de închisoare N. SIEP 185/2022, emis la data de 04.05.2023, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin hotărârea 1902/18 din data de 11.12.2018, pronunțată de Tribunalul Macerata, reformată parțial prin decizia nr. 2021/1185, pronunțată la data de 10.06.2021 de Curtea de Apel din Ancona, rămasă definitivă la data de 14.07.2022.

Curtea a constatat, în urma examinării actelor dosarului, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de către autoritățile judiciare italiene.

S-a reținut, totodată, că persoana solicitată A. a declarat că nu este de acord să fie predată autorităților italiene și nu renunță la beneficiile regulii specialității.

Referitor la cererea persoanei solicitate A. de a se constata incident motivul de refuz a executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2), lit. g) din Legea 302/2004, motivat de faptul că a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la fapta săvârșită, Curtea a arătat că mandatul european se fundamentează pe un ordin de executare cu închisoarea, așa încât nu este aplicabil și nu se verifică motivul de refuz privind intervenirea prescripției răspunderii penale, ci doar prescripția executării pedepsei de 4 ani închisoare, aceasta din urmă nefiind îndeplinită potrivit C. pen. român, în condițiile în care termenul de prescripție de 9 ani, stabilit conform art. 162 alin. (1), lit. b) din C. pen., care se socotește de la data când hotărârea de condamnare a devenit definitivă, în cauza de față de la data de 14.07.2022, nu s-a împlinit până în acest moment.

Referitor la cererea persoanei solicitate A. de a se constata incident motivul opțional de refuz a executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2), lit. i) din Legea 302/2004, republicată, raportat la faptul că nu a fost prezentă personal la procesul în primă instanță în care a fost pronunțată hotărârea 1902/18 din data de 11.12.2018 de Tribunalul Macerata, precum și la procesul din apel în care a fost pronunțată decizia nr. 2021/1185 din data de 10.06.2021 de Curtea de Apel din Ancona, rămasă definitivă la data de 14.07.2022, Curtea a constatat că, potrivit mențiunii de la lit. d), pct. 4 din mandatul european de arestare, ce a fost confirmată de conținutul hotărârilor anterior precizate, înaintate la dosar de statul solicitant, precum și de informațiile suplimentare solicitate și înainte la dosar, este aplicabilă în cauză procedura remediu prevăzută la art. 99 alin. (2), lit. i), pct. ii) și pct. iv) din Legea 302/2004, modificată și republicată.

Astfel, potrivit art. 99 alin. (2), lit. i) din Legea 302/2004, modificată și republicată, nu este aplicabil motivul opțional de refuz a executării mandatului european de arestare, în cazul în care persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, dacă autoritatea judiciară informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

- pct. ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau

- pct. iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

În cauza de față, s-a arătat că autoritatea emitentă a mandatului european de arestare a informat Curtea că pe parcursul întregului proces penal, în ambele grade jurisdicție, persoana condamnată a fost reprezentată și apărată de apărătorul ales, avocat D., precum și faptul că după efectuarea predării în vederea executării pedepsei, legislația italiană prevede că inculpatul judecat în lipsă este repus, la cererea sa, în termenul necesar pentru a formula cale de atac, dacă face dovada că nu a știut efectiv de procesul în curs și dacă nu a putut promova cale de atac înăuntrul termenelor legale, fără ca acesta să aibă vreo culpă.

Prin urmare, prima instanță a reținut că sunt incidente procedurile remediu prevăzute de pct. ii) și iv) ale art. 99 alin. (2), lit. i) din Legea 302/2004, modificată și republicată, nefiind aplicabil motivul opțional de refuz invocat de către persoana solicitată.

Coroborând dispozițiile legale în materia executării mandatului european de arestare, Curtea a mai constatat că toate condițiile privind predarea persoanei solicitate sunt îndeplinite, nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii ori opționale de refuz de executare și, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare și a încrederii reciproce între autorități judiciare pe care se fundamentează instituția mandatului european de arestare, a admis sesizarea formulată de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 05.06.2024 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Ancona.

*

Împotriva sentinței penale nr. 100/FCJI din data de 09 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași a formulat contestație persoana solicitată A., care a susținut că în cauză sunt incidente motivele de refuz prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. g) și i) din Legea nr. 302/2004, arătând că faptele pentru care s-a dispus condamnarea în străinătate sunt prescrise, precum și că nu a fost prezent la procesul penal din Italia în urma căruia i-a fost aplicată o pedeapsă cu închisoarea cu executare.

Deopotrivă, a criticat faptul că prima instanță nu a pus în discuție recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii străine de condamnare, care a fundamentat emiterea mandatului european de arestare, solicitând pentru acest motiv desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Iași.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, eventual, a hotărârii de condamnare în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, emițând de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma reglementate de art. 87 din același act normativ și întrunește condițiile speciale prevăzute de art. 98 din aceeași lege și dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispozițiile art. 117 din actul normativ menționat, ce reglementează regula specialității.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată că persoana solicitată A. a fost cercetată și condamnată prin sentința nr. 1185/2021 din 10.06.2021 a Curții de Apel din Ancona, definitivă la data de 17.07.2022, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de încurajarea exploatării prostituției prev. de art. 110, 81 C. pen. italian și art. 3 din actul pentru prostituție nr. 75/1985.

În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei solicitate că, împreună cu alți participanți la infracțiune, au racolat-o pe numita C. pentru a practica prostituția, în perioada 08.01.2010-22.03.2010, în orașele Padova și Macerata, pretinzând jumătate din sumele de bani încasate de la clienți, exploatând victima prin utilizarea de violență și amenințări.

Ca urmare a hotărârii de condamnare, a fost emis la data de 04.05.2023, Ordinul de executare pentru închisoare nr. 185/2022 S.I.E.P. de către Parchetul General din Ancona, act jurisdicțional ce a stat la baza emiterii mandatului european de arestare din prezenta cauză, la data de 05.06.2024.

În cuprinsul mandatului european de arestare s-a arătat că pedeapsa rămasă de executat de către persoana solicitată A. este 3 ani, 7 luni și 7 zile închisoare.

Conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare reprezintă o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Din cuprinsul prevederilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea incidenței motivelor de refuz a predării.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la data de 05.06.2024 de către Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Ancona, Italia față de persoana solicitată A. are forma și conținutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată și că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa.

Totodată, faptele pentru care se solicită predarea au corespondent în legislația penală română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) și (2) C. pen., fiind respectată cerința de la art. 97 alin. (2) din legea specială.

De asemenea, mandatul european a fost emis în vederea executării unei pedepse cu închisoarea, acțiunea penală fiind definitiv rezolvată de autoritățile judiciare italiene, așa încât nu sunt incidente dispozițiile privind prescripția răspunderii penale, așa cum a susținut contestatorul persoană solicitată. În egală măsură, se constată că nu a intervenit nici prescripția executării pedepsei, având în vedere că termenul de prescripție de 9 ani, stabilit conform art. 162 alin. (1), lit. b) din C. pen., calculat de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (în speță 14.07.2022), nu s-a împlinit până la acest moment.

Din această perspectivă, contrar apărărilor contestatorului, se constată că în cauză nu este incident motivul opțional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la susținerile contestatorului persoană solicitată, în sensul că nu a participat la procesul penal desfășurat în Italia, Înalta Curte constată că în cuprinsul mandatului european de arestare emis de către a autoritățile judiciare italiene se indică faptul că, inculpatul a fost reprezentat de avocatul D. din Baroul Fermo, împrejurare confirmată și de relațiile transmise Curții de Apel Iași de din partea autorităților judiciare străine. Astfel, prin adresa emisă la data de 20.09.2024, Pachetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel Ancona a comunicat că "în cele trei grade de judecată, numitul A. a fost reprezentat și apărat de apărătorul ales, avocat D., din Baroul Fermo. Atât sentința nr. 1902/2018, cât și sentința nr. 1185/2021 au fost atacate, la solicitarea numitului A., prin intermediul avocatului ales". Din cuprinsul aceleași adrese rezultă că decizia Curții de Apel Ancona a fost comunicată, conform dispozițiilor legale din Italia, la sediul avocatului E. din Baroul Fermo, la care persoana condamnată avea domiciliul declarat .

Deopotrivă, persoana solicitată, audiată la data de 29.08.2024, a afirmat în fața Curții de Apel Iași că a avut cunoștință despre dosarul penal, declarând că a fost reținută și arestată preventiv în cauză, apoi a fost plasată în arest la domiciliu, iar după ce și această din urmă măsură a încetat, avocatul său ales i-a comunicat că poate pleca din Italia, întrucât este liber. A mai susținut că, pe perioada procesului desfășurat în Italia a ținut legătura cu avocatul său ales în câteva rânduri .

Suplimentar, se notează că autoritățile judiciare italiene au oferit garanții în sensul că, odată predat în vederea executării pedepsei, inculpatul judecat în lipsă, este repus, la cerere sa, în termenul pentru a formula calea de atac, dacă face dovada că nu a cunoscut efectiv de procesul în curs și dacă nu a putut promova calea de atac înăuntrul termenelor legale, fără ca acesta să aibă vreo cuplă .

Drept urmare, având în vedere informațiile, precum și garanțiile oferite de statul solicitant menționate anterior, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident nici motivul facultativ de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește critica persoanei solicitate privind omisiunea primei instanțe de a recunoaște pe cale incidentală hotărârea străină de condamnare, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare, când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent; la alin. (3) din cuprinsul aceluiași articol se prevede că, în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că recunoașterea pe cale incidentală se dispune exclusiv atunci când este incident motivul facultativ de refuz prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din legea specială, respectiv atunci când persoana solicitată declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

În prezenta cauză, persoana solicitată A. a fost interpelată de către prima instanță cu privire la consimțământul de a fi predat, precum și cu privire la locul unde dorește să execute pedeapsa cu închisoarea ce face obiectul mandatului european de arestare. Astfel, audiată în data de 10.09.2024, persoana solicitată a precizat că:

"în prezent nu aș dori să formulez un răspuns tranșant cu privire la predare, întrucât doresc să invoc, prin avocat, câteva motive de refuz al executării mandatului". Întrebată cu privire la motivele obligatorii și cele facultative de refuz al predării, persoana solicitată, asistată de apărător ales, "a înțeles să invoce motivele de refuz facultativ prev. de art. 99 alin. (2) lit. g) și i) din Legea nr. 302/2004", iar la întrebarea instanței dacă este de acord să execute pedeapsa pe teritoriul României, persoana solicitată a precizat că "dorește să își exprime poziția ulterior" - dosar Curte. Or, această poziție echivocă nu poate fi imputată judecătorului de la instanța de fond care, în raport de exprimările și apărările persoanei solicitate, în mod corect, a apreciat că în cauză nu este incident motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 și că nu se impune recunoașterea hotărârii străine de condamnare pe cale incidentală.

De altfel, pe tot parcursul procedurii desfășurate în fața Curții de Apel Iași, persona solicitată A., prin apărător ales, a invocat și susținut exclusiv motivele facultative de refuz prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. g) și i) din Legea nr. 302/2004, nu și pe cel prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din aceeași lege .

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 100/FCJI din data de 09 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 8 alin. (1) lit. b) din Actul adițional la Protocolul din 08.02.2024, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 100/FCJI din data de 09 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2024.