ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 530/2024

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2024

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor din dosar, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 30.07.2024, în temeiul art. 71 C. proc. pen., petenții A. și B. S.R.L. au solicitat, strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția I penală, la o altă instanță egală în grad, apreciind că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților.

În cuprinsul motivării cererii, prealabil, petenții au arătat că dosarul a cărui strămutare o solicită are legătură cu dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, dosar care a fost generat ca urmare a denunțului formulat și completat de A. și în care sunt cercetate mai multe persoane în calitate de inculpați; dată fiind această situație, petenții au apreciat că judecarea cauzei la Curtea de Apel București i-ar priva de dreptul la un proces echitabil, din cauza împrejurării că persoanele cercetate penal în dosarul menționat au lăsat să se înțeleagă că au influență asu­pra judecătorilor instanței, imparțialitatea acestora fiind astfel afectată și existând un pericol pentru tulburarea ordinii și liniștii publice.

Dezvoltând motivele cererii de strămutare, petenții A. și B. S.R.L. au invocat dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și cauzele Piersack vs. Belgia, Hauschildt vs. Danemarca, Sainte Marie vs. Franța, Padovani vs. Italia, Bulut vs. Austria, Morel vs. Franța, Didier vs. Franța.

Au susținut că, în cadrul Curții de Apel București, campa­nia de presă agresivă, în plină desfășurare, precum și prezența avocaților ce asi­gură asistența juridică în cazul inculpaților din dosarul nr. x/2024 al D.N.A. în sala de ședință, fără ca aceștia să fie părți în vreun dosar aflat pe rolul respectivei ședințe de judecată, sunt de natură a crea presiuni suplimentare nu doar asupra completului de judecată, ci și asupra petentului A., aflat la primul termen de judecata în apel, creând aparența unei supravegheri suplimentare exercitată indirect de către C. și D., aspect care împiedică discuțiile deschise între inculpat și completul de judecată, precum și declarațiile exacte, ce pot genera o stare de temere suplimentară.

În opinia petenților, împrejurarea potrivit căreia membrii completului de judecată legal învestit nu au luat nicio măsură, nu au reacționat la situații de evidentă pre­siune asupra actului de justiție, îi îndreptățește să considere că desfășurarea actului de justiție în cadrul Curții de Apel București nu poate avea loc în condiții de siguranță și corectitudine. Mai mult, respingerea cererilor de recuzare formulate au limi­tat posibilitatea de aflare a adevărului în cauză și a crescut pericolul unei judecăți lipsită de obiectivitate.

Totodată, în opinia petenților, suspiciuni cu privire la actul de justiție va genera și faptul că fiul avocatului E. este judecător în cadrul Judecătoriei Giurgiu.

Dată fiind situația prezentată, petenții au apreciat că judecătorii Curții de Apel Bucu­rești nu pot asigura desfășurarea corespunzătoare a procesului penal și nici nu pot garanta aflarea adevărului printr-o judecată imparțială, în condițiile legii, concluzionând că, pentru înlăturarea oricăror suspiciuni referi­toare la obiectivitatea actului de justiție este necesară strămu­tarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 74 Cod proce­dură penală.

Prin informațiile transmise la dosarul cauzei, s-a precizat că dosarul nr. x/2022 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 7.03.2024 și are ca obiect apelul formulat de inculpații A. și B. S.R.L. împotriva sentinței penale nr. 200/F/16.02.2024, pronunțată de Tribunalul București.

Dosarul a fost repartizat aleatoriu completului C19A pentru termenul din data de 23.05.2024, când au fost încuviințate cererile de amânare pentru ca inculpații să-și angajeze apărători, fiind acordat termen la data de 20.06.2024, când cauza a fost amânată, sub rezerva modului în care va fi soluționată cererea de recuzare formulată de inculpat, pentru termenul de control, pe fondul apelurilor, la data de 19.09.2024.

Prin încheierea pronunțată la data de 21 iunie 2024 a fost respinsă cererea de recuzare a completului de judecată compus din doamnele judecător F. și G., formulată de apelantul inculpat A..

Cu privire la motivele invocate în cererea de strămutare formulată de petenții A. și B. S.R.L., Curtea de Apel București a apreciat că nu au aptitudinea de a genera, în optica unui observator obiectiv și informat, o aparență de parțialitate în cauza înregistrată pe rolul instanței sub numărul x/2022. Motivele invo­cate nu se subsumează, nici măcar din punct de vedere teoretic, motivelor de strămutare enumerate de textul de lege, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru strămutarea cauzei, nefiind invocate și neexistând elemente concrete din care sa rezulte indicii con­form cărora imparțialitatea judecătorilor poate fi afectată de împrejurările cauzei, ori de calitatea părților și lipsind, totodată, orice indiciu cu privire la o potențială tulburare a ordinii publice. Pe de o parte, aspectele invocate de apelantul inculpat au fost invocate și pe calea formulării unei cereri de recuzare, care a fost respinsă, iar, pe de altă parte, prezența unor profesioniști ai dreptului la ședința publică de judecată nu reprezintă, de principiu, un element de presiune, însă dreptul proce­sual penal pune la dispoziția participanților la proces suficiente instrumente care să asigure o judecată echitabilă, inclusiv din perspectiva caracterului public sau nepublic al ședinței de judecată. Mai mult, atât aceste aspecte (care nu s-ar modi­fica în urma admiterii cererii de strămutare), în egală măsură cu mediatizarea in­vocată, nu sunt unele de natură a se constitui într-un factor de presiune insurmon­tabilă asupra judecătorilor instanței, care, prin natura funcției, dispun de resurse care să garanteze înfăptuirea actului de justiție cu profesionalism.

Astfel, evaluarea actelor de la dosarul cauzei nu relevă nicio împrejurare sau circumstanță obiectivă sau subiectivă care să fie de natură a aduce atingere imparțialității judecătorilor Curții de Apel București, iar calitatea părților nu este una care să afecteze premisele înfăptuirii, de o manieră optimă, a actului de justi­ție.

Sub aspectul unui pericol de tulburare a ordinii publice, s-a constatat lipsa oricărui element sau indiciu care să determine oportunitatea unei atare analize.

În consecință, s-a considerat că nu se pot reține elemente de natură să con­ducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivitătii generice a corpului de judecători ai Curții de Apel București sau la concluzia că, pe rolul acestei instanțe nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echi­tabil, ori că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice.

Examinând cererea de strămutare formulată de petenții A. și B. S.R.L. în temeiul art. 74 raportat la art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepțional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". Imparțialitatea trebuie evaluată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un caz determinat, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (cauza Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982, cauza Micallef contra Maltei, hotărârea din 15 octombrie 2009).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport, cu împrejurările concrete ale cauzelor.

Astfel, în Cauza Hauschildt versus Danemarca, prin Hotărârea din 24 mai 1989, CEDO a statuat că "existența imparțialității, în sensul conferit de articolul 6 paragraful 1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv, constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauza respectivă (pct. 46). În contextul testului obiectiv, Curtea trebuie să stabilească dacă au existat elemente de fapt verificabile apte de a ridica dubii cu privire la imparțialitatea judecătorului, independent de comportamentul său personal. Din acest punct de vedere, chiar și aparențele pot fi importante. Ceea ce este important este încrederea pe care instanțele de judecată trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică și, în cauzele penale, încrederea pe care trebuie să o inspire acuzatului (pct. 48)".

Așadar, în cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar mai ales din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorilor, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea acestora și justifică temerea celui interesat.

În speță, petenții A. și B. S.R.L. și-au întemeiat cererea de strămutare pe suspiciunea rezonabilă cu privire la riscul de parțialitate al judecătorilor care își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Apel București, invocând calitatea părților și împrejurările cauzei (respectiv, legătura inculpatului A. cu dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, format în urma denunțului său, ceea ce a atras interesul celor cercetați în acest dosar cu privire la persoana sa, interes manifestat inclusiv prin prezența avocaților ce asi­gură asistența juridică în cazul inculpaților din dosarul menționat la termenele de judecată fixate în cauza a cărei strămutare se solicită), precum și mediatizarea agresivă a cauzei.

În acest context, fiindu-le în plus respinsă cererea de recuzare a membrilor completului de judecată, petenților li s-a creat și întârit convingerea că nu pot beneficia de un proces echitabil, existând posibilitatea influențării magistraților instanței, cu atât mai mult cu cât, în opinia petenților, era necesar ca instanța să ia măsuri împotriva situațiilor de presiune asupra actului de justiție.

Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în cauză drept temei al cererii de strămutare, Înalta Curte apreciază că acestea sunt aspecte care pot crea petenților convingerea că instanța ar fi lipsită de obiectivitate și imparțialitate, chiar dacă nu există fapte concrete ale judecătorilor instanței de natură a crea dubii cu privire la profesionalismul și imparțialitatea acestora.

În contextul evidențiat, deși nu există date care să pună în discuție obiectivitatea sau imparțialitatea magistraților, împrejurările relevate justifică, din perspectiva celui interesat, o lipsă de încredere asupra obiectivității și a aparenței de imparțialitate a judecătorilor instanței învestite cu soluționarea cauzei în care petenții sunt trimiși în judecată, de natură a se răsfrânge asupra credibilității procedurii judiciare în ansamblul său.

În viziunea CEDO, ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care instanțele trebuie să o inspire părții într-un proces.

Însă, în speță, elementele invocate, corelate, în mod cert au creat petenților suspiciunea lipsei aparenței de imparțialitate a instanței la care se judecă cauza lor; or, percepția lipsei de imparțialitate prezintă o importanță deosebită, fiindcă nu este suficient ca justiția să fie realizată, ci este necesar ca aceasta să se și vadă.

De aceea, Înalta Curte consideră că este necesară strămutarea cauzei pentru înlăturarea oricărei aparențe de lipsă de imparțialitate a instanței, percepută, de altfel, ca atare de către petenți.

Prin urmare, pentru a se înlătura orice suspiciune care ar putea pune sub semnul îndoielii aparența de imparțialitate și obiectivitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel București, ceea ce ar conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, față de cerințele art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte va admite cererea formulată de petenții A. și B. S.R.L..

Față de obiectul cauzei, raportat la care regulamentul Parchetului European prevede o competență internă acordată pentru patru curți de apel din țară, respectiv Curtea de Apel București, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Iași și Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte va dispune strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția I penală, la Curtea de Apel Cluj, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu dispozițiile art. 74 alin. (3) din C. proc. pen., vor fi menținute actele procedurale îndeplinite în fața Curții de Apel București.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cererii de strămutare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de petenții A. și B. S.R.L. și dispune strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția I penală, la Curtea de Apel Cluj, instanța căreia i se va trimite dosarul.

Menține actele procedurale îndeplinite în fața Curții de Apel București.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cererii de strămutare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2024.