Dna Gyulumyan David Thór Björgvinsson dna Berro-Lefèvre, judecători și dna S. Quesada, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 18 octombrie 2001, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTES Reclamantul, Mehmet Bilen, este un cetățean turc născut în 1960 și locuiește în Diyarbakır. El este reprezentat în fața Curții de către dl Çınar, un avocat care practică în Diyarbakır. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 aprilie 2001, reclamantul a fost arestat la casa sa și a fost luat în custodie de poliție. Potrivit protocolului de căutare și criză, redactat de ofițeri de poliție și semnat de solicitant, trei ofițeri de poliție însoțițiți de dl Z.U. (alt suspect) au sosit la casa reclamantului. După consimțământul reclamantului, poliția a căutat casa și a găsit patru documente ilegale. După căutarea reclamantului a fost luat pentru o examinare medicală și ulterior la Hotărârea de Securitate Diyarbakır. Reclamantul susține că 7-9 ofițeri de poliție au intrat în casa sa, strigând și îndreptând arme și l-au făcut să se întindă timp de aproximativ o oră în care au căutat casa lui. El susține că el nu a fost permis să meargă la baie sau să vorbească cu familia sa. După aceea el a fost bătut la bătaie, împachetat și dus la o secție de poliție. În timpul sejurului în detenție, reclamantul susține că a fost jurat și amenințat. Mai ales auzind alți oameni fiind torturați și a fost forțat să asculte muzica racistă tare. În plus, reclamantul afirmă că el nu a primit suficientă mâncare și a putut merge doar la baie un număr limitat de ori pe zi. În acest timp, poliția a înființat o prezență de poliție ( geci karakol ) la domiciliul reclamantului și a rămas acolo până la 19:00. Familia și prietenii reclamantului care au fost la casă au fost împiedicați să se deplaseze liber. În aceeași zi, avocatul și fratele reclamantului au solicitat biroul procurorului public la Curtea de Securitate de Stat Diyarbakır cerând informații despre arestarea reclamantului. Avocatul reclamantului a solicitat în continuare sfârșitul prezenței poliției în casa reclamantului. Fratele reclamantului a fost informat în aceeași zi că reclamantul a fost reținut în detenție la sucursala antiterror din Hotărârea de Securitate. La 18 aprilie 2001, reclamantul a fost examinat de către un medic care nu a găsit nici un semn de maltratare asupra organismului reclamantului. În aceeași zi, reclamantul a fost adus în fața procurorului de la Tribunalul de Securitate de Stat. printre altele , că el nu a acceptat conținutul depunerilor sale către poliție și că le-a semnat închiși la ochi . El a fost eliberat în aceeași zi . La 24 mai 2001, procurorul public la Curtea de Securitate de Stat Diyarbakır A depus un proiect de pronunțare de inculpare acuzând reclamantul de a fi membru al unei organizații armate ilegale. El a solicitat să fie condamnat și condamnat în temeiul articolului 168 § 2 din Codul Penal și al articolului 5 din Legea nr. 3713. La 17 iulie 2001, procedura penală împotriva reclamantului împreună cu alte trei suspecți a început în fața Curții de Securitate a statului Diyarbakır. În audierea din 25 septembrie 2001, Curtea a auzit reclamantul care a refuzat acuzațiile împotriva lui. El a declarat, de asemenea, că el nu a acceptat declarațiile sale adresate poliției. Cazul este încă în așteptare în fața Curții de Assize Diyarbakır. COMPLAINTĂ Reclamantul susține în temeiul articolului 3 din Convenție că ofițerii de poliție l-au tratat rău în timpul arestării și detenției sale în custodie de poliție. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 §§ 3, 4 și 5 din Convenția cu privire la durata detenției sale în custodie de poliție, absența unui remediu eficace pentru a contesta legalitatea detenției sale și absența unui remediu în dreptul intern pentru a obține compensații pentru presupusa încălcare a articolului 5 din Convenție. El se plânge în continuare că a fost tratat rău și forțat să semneze o depunere în custodie în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție. În conformitate cu aceeași dispoziție, el susține că nu a fost autorizat să contacteze pe nimeni, în special un avocat în această perioadă și că nici el, nici familia sa, nu au fost spuse de către care a fost interogat. Reclamantul susține în temeiul articolului 6 că urmărirea penală nu a inițiat orice anchetă privind plângerile sale de tratament nepotrivit. Reclamantul susține, în temeiul articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție, că el a fost privat de dreptul la asistență juridică în timp ce este în custodie de poliție și că declarațiile sale luate sub tortura au fost utilizate împotriva lui în timpul procedurii penale. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție că căutarea efectuată în casa sa și prezența poliției în casa sa era ilegală. Reclamantul menține în conformitate cu art. 13, coroborat cu art. 3 din Convenție, că a fost refuzat un remediu intern eficace. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 §§ 3, 4 și 5 din Convenție cu privire la durata detenției sale în custodie de poliție, absența unui remediu eficace pentru a contesta legalitatea acestei detenții și absența unui remediu în dreptul intern pentru a obține compensații pentru presupusa încălcare a articolului 5 din Convenție. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, este necesar să se anunțe această parte a cererii guvernului contestat. 3, 5, 6, 8 și 13 din Convenție, Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau în Protocolurile sale, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile pe care le-au făcut-o sunt în competența sa. Prin urmare, această parte a cererii ar trebui respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende examinarea plângerilor reclamantului cu privire la durata deținerii sale în custodie de poliție, absența unui remediu eficace pentru a contesta legalitatea acestei detenții și absența unui remediu în legislația internă pentru a obține compensații pentru presupusa încălcare a articolului 5 din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Santiago Quesada Boštjan M. Președintele grefierului Zupančič
Application no. 5337/02
by Mehmet BİLEN
against Turkey
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 24 May 2007 as a Chamber composed of:
Mr
B.M.
Zupančič
,
President
,
Mr
C.
Bîrsan
,
Mr
R.
Türmen
,
Mrs
E.
Fura-Sandström
,
Mrs
A.
Gyulumyan
,
Mr
David Thór
Björgvinsson
,
Mrs
I.
Berro-Lefèvre,
judges,
and Mr S.
Quesada
,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 18 October 2001,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mehmet Bilen, is a Turkish national who was born in 1960 and lives in Diyarbakır. He is represented before the Court by Mr
S.
Çınar, a lawyer practising in Diyarbakır.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 9 April 2001 the applicant was arrested at his house and taken into police custody. According to the search and seizure protocol, drafted by police officers and signed by the applicant, three police officers accompanied by Mr Z.U. (another suspect) arrived at the applicant’s house. Upon the applicant’s consent, the police officers searched the house and found four illegal documents. After the search the applicant was taken for a medical examination and subsequently to the Diyarbakır Security Directorate.
The applicant alleges that 7 to 9 police officers entered into his house, shouting and pointing guns and made him lie down for about an hour during which time they searched his house. He maintains that he was not allowed to go to the bathroom or to talk to his family. Afterwards he was handcuffed, blindfolded and taken to a police station. During his stay in detention, the applicant submits that he was sworn at and threatened. He further heard other people being tortured and was forced to listen to loud racist music. Moreover, the applicant states that he was not given sufficient food and could only go to the bathroom a limited number of times a day.
During this time, the police established a police presence (
gecici karakol
) at the applicant’s house and remained there until 7 p.m. The applicant’s family and friends who were at the house were prevented from moving about freely.
On the same day, the applicant’s lawyer and brother petitioned the public prosecutor’s office at the Diyarbakır State Security Court requesting information about the applicant’s arrest. The applicant’s lawyer further requested the end to the police presence in the applicant’s house. The applicant’s brother was informed on the same day that the applicant was held in detention at the anti-terror branch of the Security Directorate.
On 18 April 2001 the applicant was examined by a doctor who did not find any signs of ill-treatment on the applicant’s body.
On the same day the applicant was brought before the public prosecutor at the State Security Court. The applicant submitted,
inter alia
, that he did not accept the contents of his submissions to the police and that he had signed them blindfolded. He was released the same day.
On 24 May 2001 the public prosecutor at the
Diyarbakır State Security Court
filed a bill of indictment accusing the applicant of membership of an illegal armed organisation. He requested that the applicant be convicted and sentenced under Article 168 § 2 of the Criminal Code and Article 5 of Law no. 3713.
On 17 July 2001 the criminal proceedings against the applicant together with thirty-three other suspects commenced before the Diyarbakır State Security Court.
In the hearing held on 25 September 2001 the court heard the applicant who denied the accusations against him. He also said that he did not accept his statements given to the police.
The case is still pending before the Diyarbakır Assize Court.
The applicant submits under Article 3 of the Convention that police officers ill-treated him during his arrest and detention in police custody.
The applicant complains under Article 5 §§ 3, 4 and 5 of the Convention of the length of his detention in police custody, the absence of an effective remedy to challenge the lawfulness of his detention and the absence of a remedy in domestic law to obtain compensation for the alleged violation of Article
5 of the Convention. He further complains that he was ill-treated and forced to sign a deposition in custody in breach of Article 5 § 1 of the Convention. Under the same provision, he submits that he was not allowed to contact anyone, particularly a lawyer during this period and that neither he nor his family were told by whom he was being interrogated.
The applicant argues under Article 6 that the prosecution failed to initiate any investigation into his complaints of ill
‑
treatment.
The applicant submits under Article 6 § 3 (c) of the Convention that he was deprived of his right to legal assistance while in police custody and that his statements taken under torture were used against him during the criminal proceedings.
The applicant complains under Article 8 of the Convention that the search conducted in his house as well as the police presence at his house was unlawful.
The applicant maintains under Article 13, in conjunction with Article 3 of the Convention, that he was denied an effective domestic remedy.
1.
The applicant complains under Article 5 §§ 3, 4 and 5 of the Convention about the length of his detention in police custody, the absence of an effective remedy to challenge the lawfulness of this detention and the absence of a remedy in domestic law to obtain compensation for the alleged violation of Article
5 of the Convention.
The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.
2.
As regards the applicant’s remaining complaints under Articles
3, 5, 6, 8 and 13 of the Convention, the Court finds that these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence.
It follows that this part of the application should be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to adjourn
the examination of the applicant’s complaints concerning the length of his detention in police custody, the absence of an effective remedy to challenge the lawfulness of this detention and the absence of a remedy in domestic law to obtain compensation for the alleged violation of Article
5 of the Convention;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Santiago
Quesada
Boštjan M.
Zupančič
Registrar
President