ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 629/2025

Ședința publică din data de 6 martie 2025 Deliberând asupra recursului, reține următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin decizia nr. 153 din 21 ianuarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute art. 54 alin. (3) din Legea nr. 208/2015, formulată de petentul A.. Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul A.. În motivarea căii de atac sunt indicate dispozițiile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 208/2015 ca fiind criticate pentru neconstituționalitate, menționându-se că acestea ar încălca următoarele articole din Constituție: 1, 2, 4, 16, 37, 53. De asemenea, recurentul a afirmat că, în astfel de recursuri, înscrisurile au titlul "punct de vedere". În drept, a indicat dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Prin cererea transmisă prin fax la 4 martie 2025, în termenul de 48 de ore de la comunicarea deciziei recurate la 3 martie 2025, recurentul a susținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost anulată, deși era admisibilă. Intimatul Biroul Electoral Central nu a formulat întâmpinare, cererea de recurs fiindu-i comunicată prin poștă electronică la 25 februarie 2025 . II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport cu excepția nulității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc.

civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal. În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488. Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute expres de lege, se reține că, în cauză, aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Or, cum obiectul recursului este reprezentat de decizia nr. 153 din 21 ianuarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în soluția de anulare cererii formulate de petent, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări. Deși cererea inițială este intitulată "recurs", din conținutul acesteia nu rezultă nicio critică de nelegalitate formulată împotriva deciziei recurate, ci doar o reiterare a solicitării de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 208/2015.

Astfel, recurentul nu formulează critici vizând nelegalitatea deciziei atacate, ci reiterează într-o manieră eliptică susțineri de ordin general privind neconstituționalitatea unei norme legale, fără legătură cu soluția recurată. Simplele afirmații referitoare la presupusa încălcare a unor dispoziții constituționale, precum și mențiunea că, în astfel de recursuri, înscrisurile ar trebui să poarte titlul "punct de vedere" nu echivalează cu indicarea unor motive de nelegalitate în sensul legii. Nici prin motivele cuprinse în memoriul transmis la 4 martie 2025 recurentul nu a formulat veritabile critici. Nemulțumirea sa față de soluția pronunțată, în termeni lipsiți de conținut juridic, nu echivalează cu formularea unui motiv de nelegalitate a deciziei recurate.

Cererile formulate de recurent nu conțin elementele de fapt și de drept esențiale pentru a permite exercitarea unui control judiciar efectiv și pentru a asigura un minim de disciplină procesuală, motiv pentru care nu pot fi considerate drept o motivare validă a unei căii de atac în sensul prevăzut de lege. Această cerință este, de altfel, conformă cu art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat că părțile au obligația să-și formuleze pretențiile în mod clar, neechivoc și rezonabil structurat (Hotărârea din 28 martie 2000, Janquie și Le Dun contra Franței). În concluzie, întrucât aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc.

civ., nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport cu prevederile art. 489 alin. (3) motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din același cod, respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat petentul A. împotriva deciziei nr. 153 din 21 ianuarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2024. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2025.