ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 573/2025

Ședința publică din data de 4 martie 2025

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deta, la data de 11 septembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței să dispună desfacerea căsătoriei întrucât sunt separați de mai mult de 2 ani, revenirea sa la numele avut anterior căsătoriei, exercitarea autorității părintești asupra minorului C. exclusiv de către mamă, stabilirea locuinței minorului la mamă.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 2929 din data de 25 septembrie 2024, Judecătoria Deta a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mărășești, jud. Vrancea.

Prin încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Deta a admis sesizarea din oficiu și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele și în dispozitivul sentinței civile nr. 2929 din data de 25 septembrie 2024, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2023, în sensul că se va indica în mod corect instanța în favoarea căreia se va declina competența ca fiind "Judecătoria Panciu, jud. Vrancea" și nu "Judecătoria Mărășești, jud. Vrancea", cum din eroare s-a menționat.

Petru a hotărî astfel, Judecătoria Deta a făcut aplicarea art. 951 alin. (1) C. proc. civ., reținând că pârâtul locuiește în orașul Mărășești, județul Vrancea.

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 29 din data de 16 ianuarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Panciu Mixt a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Panciu, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deta, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Deta și Judecătoria Panciu, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Astfel, Judecătoria Panciu Mixt a constat că, din susținerile reclamantei, confirmate de pârât, rezultă că ultima locuință comună a soților a fost în comuna Liebling, județul Timiș, iar reclamanta locuiește încă la această adresă, în timp ce pârâtul locuiește în oraș Mărășești, județul Vrancea.

Ca atare, în raport cu prevederile art. 951 alin. (1) C. proc. civ. a apreciat că are competență să soluționeze cererea de divorț instanța în circumscripția căreia se află comuna Liebling, județul Timiș (ultimul domiciliu comun al soților, unde încă locuiește reclamanta), aceasta fiind, potrivit Hotărârii C.S.M. nr. 102/2021, Judecătoria Deta.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Judecătoria Deta și Judecătoria Panciu Mixt și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aplicarea unor teze diferite reglementate de art. 951 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Deta a stabilit instanța competentă a soluționa pricina în temeiul art. 951 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportându-se la domiciliu pârâtului, în timp ce Judecătoria Panciu Mixt a reținut că este incidentă ipoteza reglementată la teza I a aceleiași norme de procedură și a apreciat că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, în contextul în care reclamanta încă locuiește la respectiva adresă.

Potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul".

Acest text de lege stabilește atât competența materială în soluționarea acțiunii de divorț, în sensul că aceasta revine judecătoriei, cât și competența teritorială în soluționarea acestei cereri.

În ceea ce privește competența teritorială, dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. instituie o competență exclusivă, părțile neputând deroga de la aceasta, dispozițiile fiind imperative și de strictă interpretare.

Faptul că textul reglementat de art. 915 C. proc. civ. are în vedere mai multe situații nu înseamnă că legiuitorul a prevăzut o competență alternativă, întrucât reclamantul nu are posibilitatea de a alege, în mod aleatoriu, între mai multe instanțe deopotrivă competente, fiind obligatorie respectarea ordinii impuse de aceste prevederi legale.

În mod prioritar, este stabilită competența de soluționare a cererii de divorț la instanța în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, însă această competență operează numai dacă cei doi soți au avut locuință comună și cel puțin unul dintre aceștia mai locuiește în circumscripția instanței de la ultima locuință comună.

Ipoteza subsidiară celei anterior evocate se referă la situația în care soții nu au avut locuință comună în România sau niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună. În acest caz competentă este judecătoria în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, situație care nu se regăsește în speța pendinte.

Noțiunea de "locuință" trebuie înțeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, interesând, așadar, nu atât locuința statornică și principală a părții, cât adresa unde locuiește efectiv, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă și lăsată la aprecierea instanței.

În situația concretă a speței, Înalta Curte constată că, deși, la termenul de judecată din data de 25 septembrie 2024 (în fața Judecătorie Deta), părțile au precizat că nu au locuit niciodată împreună, ulterior, la termenul de judecată din data 16 ianuarie 2025 (la Judecătoria Panciu Mixt), reclamanta a arătat că ultimul domiciliu comun al părților a fost la domiciliul său, în comuna Liebling, județul Timiș, unde pârâtul a și lucrat timp de 3-4 luni. Aceste susțineri ale reclamantei au fost confirmate de pârât, care a precizat că este de acord cu cele relatate de reclamantă.

Totodată, în cuprinsul referatului de anchetă psihosocială efectuat la locuința reclamantei la data de 13 ianuarie 2025, s-a menționat că părțile s-au căsătorit în anul 2016, iar reclamanta a declarat că pârâtul și-a abandonat familia de 4 ani de zile, împrejurare din care rezultă prezumția că părțile au avut un domiciliu comun.

Ca atare, Înalta Curte constată că părțile au avut ultimul domiciliu comun în județul Timiș, precum și că reclamanta continuă să locuiască la această adresă, astfel că instanța competentă a soluționa cererea de divorț ce face obiectul prezentului dosar se stabilește în raport cu prevederile art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ.

În considerarea celor anterior reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Deta, instanță în circumscripția căreia locuiește reclamanta și s-a aflat ultimul domiciliul comun al părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deta.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 martie 2025.