ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului în casație de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1/F/21. XII.2017, din Dosarul nr. x/2013, Tribunalul București, secția I-a penală:

I. în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a unora dintre faptele penale reținute în sarcina inculpatului A.:

- din infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, (în formă continuată), prevăzută de art. 18

2

alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. (61 de acte materiale, dintre care 19 acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin Rezoluția din data de 28. XII.2012 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin Ordonanța din data de 1. XII.2012 și 42 acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin Ordonanța din data de 25. III.2013 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin rechizitoriu), în infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, (în formă continuată), prevăzută de art. 18

2

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35, alin. (1) din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen.,

- din infracțiunea de utilizare, cu rea-credință, a creditului societății, (în formă continuată), prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. (3 acte materiale, cu privire la sumele de 9.580.000 RON către S.C. "B." S.A., de 86.629,69 RON către S.C. "C." S.R.L. și de 58.151,55 RON către S.C. "D." S.A.) în infracțiunea de utilizare, cu rea-credință, a creditului societății, (în formă continuată), prevăzută de art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen.,

- din infracțiunea de delapidare, (în formă continuată), prevăzută de art. 215

1

alin. (1) și alin. (2) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. (136 acte materiale, din care 7 acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin Ordonanța din data de 1. XII.2012 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin Ordonanța din aceeași dată, 89 de acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin Ordonanța din data de 21. II.2013, 40 de acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin Ordonanța din data de 25. III.2013), în infracțiunea de delapidare, (în formă continuată), prevăzută de art. 295 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 309 din noul C. pen., art. 308 din noul C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen.,

- din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, (în formă continuată), prevăzută de art. 290 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. (20 acte materiale de instigare și 7 acte materiale de autorat, pentru care a fost începută urmărirea penală prin Ordonanța din data de 1. XII.2012) în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, (în formă continuată), prevăzută de art. 322 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen.,

- din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată), prevăzută de art. 290 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. (35 de acte materiale, dintre care 20 de acte materiale de autorat și 15 acte materiale de instigare, pentru care a fost începută urmărirea penală prin Ordonanța din data de 25. III.2012) în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, (în formă continuată), prevăzută de art. 322, alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen.,

- din infracțiunea de spălare de bani, (în formă continuată), prevăzută de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. (suma de aproximativ 25.000.000 RON, pentru care a fost începută urmărirea penală prin Rezoluția din data de 28. XII.2012 și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale prin Ordonanța din data de 1. XII.2012) în infracțiunea de spălare de bani, (în formă continuată), prevăzută de art. 29 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen.,

- din infracțiunea de înșelăciune, (cu consecințe deosebit de grave), prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) din vechiul C. pen. (pentru care s-a dispus începerea urmării penale prin Ordonanța din data de 13. III.2013 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin rechizitoriu), împotriva părții civile E. S.A., în infracțiunea de înșelăciune, (cu consecințe deosebit de grave), prevăzută de art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 256

1

din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen.,

- din infracțiunea de înșelăciune, (cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată), prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2) alin. (3) și alin. (5) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. (2 acte materiale, pentru care a fost începută urmărirea penală prin Ordonanța din data de 13. III.2013 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin rechizitoriu) în infracțiunea de înșelăciune, (cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată), prevăzută de art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 256

1

din noul C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din noul C. pen.

II. A dispus sesizarea Curții Constituționale cu judecarea excepțiilor de neconstituționalitate ale art. 64 și art. 65 din O.U.G. nr. 66/29. VI.2011, precum și art. 308 alin. (1) din noul C. pen., în ceea ce privește sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice", invocate de inculpat,

A respins, ca devenită inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 159 alin. (3) din noul C. pen., invocată de inculpat.

III. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, (cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată), prevăzută de art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 256

1

din noul C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen., împotriva părții civile S.C. F.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., l-a achitat pe același inculpat, pentru infracțiunea de spălare de bani, (în formă continuată), prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen. (pentru care a fost începută urmărirea penală prin Rezoluția din data de 28. XII.2012 și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale prin Ordonanța din data de 1. XII.2012),

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., l-a achitat pe același inculpat, pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (pentru care a fost începută urmărirea penală prin Ordonanța din data de 26. III.2013 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin rechizitoriu).

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., a încetat procesul penal împotriva inculpatului, cu privire la infracțiunea de înșelăciune, (cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată), prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen.), cu aplicarea art. 256

1

(din noul C. pen.), art. 35, alin. (1) din noul C. pen. și art. 5 din noul C. pen., împotriva părții civile S.C. "G." S.R.L., ca urmare a încheierii unui acord de mediere.

În temeiul art. 18

2

alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 din noul C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, în formă continuată (61 de acte materiale).

În temeiul, art. 67 alin. (2) din noul C. pen., i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g) și k) din noul C. pen. (de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa funcția de administrator al unei persoane juridice de drept privat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe durata de 3 ani,

În temeiul art. 65 din noul C. pen., i-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului acelorași drepturi,

În temeiul art. 272 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 din noul C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de utilizare, cu rea-credință, a creditului societății, în formă continuată (3 acte materiale).

În temeiul art. 295 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 309 (din noul C. pen.), art. 308 din noul C. pen., art. 35 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 din noul C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, în formă continuată (136 de acte materiale).

În temeiul art. 322 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 din noul C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (20 acte materiale de instigare și 7 acte materiale de autorat).

În temeiul art. 322 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., art. 5 din noul C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (15 acte materiale de instigare și 20 acte materiale de autorat).

În temeiul art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 256

1

din noul C. pen., art. 5 din noul C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, (cu consecințe deosebit de grave), împotriva părții civile E. S.A.

În temeiul art. 38 alin. (1) din noul C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., a contopit pedepsele închisorii, astfel că a aplicat pedeapsa (închisorii) cea mai grea, (și anume pedeapsa) de 3 ani și 3 luni închisoare, la care a adăugat sporul (obligatoriu) de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 6 ani și 3 luni închisoare,

În temeiul art. 45 alin. (1), alin. (3) și alin. (5) din noul C. pen., i-a aplicat pedepsele complementară și accesorie, așa cum le-a stabilit.

În temeiul art. 72 din noul C. pen. și al art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a dedus perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu de la data de 1. XII.2012 la data de 25. VIII.2014, inclusiv.

A luat act că partea civilă S.C. "H." S.R.L. a renunțat la pretențiile civile.

A luat act de medierea dintre inculpat și partea civilă S.C. "G." S.R.L. cu privire la pretențiile civile.

A respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. F.

A respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fosta Companie Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.).

A respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. "I." S.A.

În temeiul art. 397 din C. proc. pen., raportat la art. 19 alin. (1) și alin. (5) din C. proc. pen. și la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 1.349 din C. civ., art. 1.357 din C. civ. și art. 1.381 din C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă E. S.A. și, în consecință, l-a obligat pe inculpat să-i plătească suma de 11.379.218,73 RON, cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului, dispusă prin Ordonanța din data de 12. III.2013, din Dosarul de urmărire penală nr. 437/P/2012 și a menținut măsura indisponibilizării terenurilor proprietatea inculpatului, în valoare de 7.873.486 RON, situate în extravilanul comunei Adunații - Copăceni, județul Giurgiu.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) din C. proc. pen., raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din noul C. pen., a luat măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpat a sumei de 79.624.828 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) din C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a anulat, ca false:

- fotocopiile facturilor falsificate prin alterarea conținutului, astfel cum sunt enumerate și descrise în rechizitoriu, Capitolul II, subcapitolul II.3, pct. 1-9,

- antecontractele de vânzare-cumpărare terenuri, aparent încheiate cu martorul J., astfel cum sunt enumerate și descrise în rechizitoriu, Capitolul V, pct. 1-27 .

În temeiul art. 398 din C. proc. pen., raportat la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 215.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 de RON pentru faza de urmărire penală și suma de 15.000 de RON pentru faza de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 28. VI.2013, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepția de neregularitate a actului de sesizare și de restituire a cauzei la procuror, formulate de inculpat, cu motivarea că procurorul s-a sesizat din oficiu, astfel că sesizarea este legală, și că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 300 alin. (1) și alin. (2) din vechiul C. proc. pen. sau ale art. 332 alin. (1) din vechiul C. proc. pen.

În considerente, instanța de fond a copiat și redat, ca atare, întreg conținutul rechizitoriului, fără nicio intervenție proprie.

Apoi, a arătat că noul C. pen. este mai favorabil inculpatului, în raport cu limitele de pedeapsă cu închisoarea mai reduse, observând că doar pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată limitele speciale ale pedepsei închisorii au fost majorate, însă, în ansamblul său, noua lege penală este "net favorabilă situației oricărui inculpat trimis în judecată pentru aceste fapte". A mai constatat că pentru infracțiunea de spălarea banilor, în formă unică, "nu se schimbă nimic la nivelul încadrării juridice".

Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de inculpat, a arătat că doar solicitarea privind excepțiile de neconstituționalitate ale art. 64 și art. 65 din O.U.G. nr. 66/29. VI.2011, precum și art. 308 alin. (1) din noul C. pen., în ceea ce privește sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice", îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, și anume excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în fața unei instanțe de judecată, privesc texte din legi sau ordonanțe în vigoare, au legătură cu soluționarea în fond a cauzei, câtă vreme se referă la texte legale privind încadrările juridice și nu au fost anterior declarate ca neconstituționale. A constatat că ultima condiție nu este îndeplinită în cazul excepției de neconstituționalitate a art. 159 alin. (3) din noul C. pen., întrucât, prin Decizia nr. 508/2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate referitoare la aceste dispoziții, iar interpretarea este similară argumentelor expuse de inculpat.

A arătat că, în ceea ce privește excepțiile de neconstituționalitate cu a căror judecare a sesizat Curtea Constituțională, dispozițiile legale invocate nu încalcă dispozițiile constituționale.

Pe fond, a arătat că, în raport cu materialul probator administrat, inculpatul "a săvârșit acte de conduită care, prin conținutul lor concret, întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni". A apreciat că doar unele infracțiuni pot fi reținute în sarcina inculpatului, "în baza a trei tipuri de situații distincte".

Prima situație constă în justețea descrierii faptice, dar nu și a autonomiei infracționale a actelor de conduită, cum este cazul infracțiunii de spălarea banilor, care nu poate fi reținută în mod separat, ci ca parte integrantă a altor infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

A doua situație se referă la însăși existența faptică a uneia dintre infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cum este infracțiunea de înșelăciune împotriva persoanei vătămate S.C. F., care nu există.

În privința infracțiunii de înșelăciune comisă în dauna S.C. "G." S.R.L., a avut în vedere împrejurările procedurale.

A arătat că, pentru celelalte infracțiuni, materialul probator dovedește, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul este vinovat.

Astfel, "lecturând" conținutul materialului probator, "orice observator independent și imparțial nu poate ajunge decât la concluzia că aceste probe dovedesc existența infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, de utilizare, cu rea-credință, a creditului societății, de delapidare, de fals în înscrisuri sub semnătură privată și de înșelăciune". Existența acestor infracțiuni este demonstrată, în mod amplu și convingător, mai ales prin documentele contabile, extrasele de cont, diverse facturi și contracte, expertiza financiar-contabilă, notele de constatare etc. Inculpatul nu a putut oferi decât explicații neverosimile sau diverse justificări, pe care le-a considerat neîntemeiate. A apreciat că nu sunt întemeiate apărările inculpatului, potrivit cărora activitatea sa a avut loc în limitele normelor legale și ale contractului încheiat cu persoana vătămată Companie Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., că societățile comerciale partenere în cadrul consorțiului au avut cunoștință de situația reală, că a executat lucrările potrivit programului și obligațiilor asumate, că nu poate fi considerat ca fiind beneficiar de fonduri europene, că nu a delapidat sume de bani din cadrul S.C. "H." S.R.L., la care era administrator, că toate cheltuielile efectuate sunt în relație, directă ori indirectă, cu lucrarea Autostrada Nădlac - Arad, că este vorba de practici normale în relațiile dintre comercianți, că actele reținute ca fiind falsificate sunt doar ciorne sau acte în care s-au strecurat diverse erori materiale, remediate după ce au fost descoperite etc.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, împotriva persoanei vătămate S.C. F., a arătat că, la data de 11. III.2013, persoana vătămată, prin reprezentanții săi legali K. și L., a formulat plângere penală, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în legătură cu încheierea și derularea acordului de asociere în vederea participării la licitația pentru autostrada Nădlac - Arad, a acordului intern și a contractului de consorțiu. Ministerul Public a reținut în sarcina inculpatului că i-a indus în eroare pe reprezentanții celor două societăți comerciale cu privire la modalitatea în care a asigurat finanțarea proiectului, ascunzându-le încheierea actului finanțare cu persoana vătămată E. S.A., prin care a cesionat toate veniturile Asocierii, iar, pentru a justifica nevirarea sumelor cuvenite în conturile asociaților, profitând de secretul bancar, a invocat în fața asociaților refuzul băncii de a le efectua plăți în lipsa scrisorilor de garanție emise în formatul și în condițiile stabilite de bancă, respingându-le, în mod repetat, orice scrisoare de garanție pe care o prezentau. A arătat că este greu de crezut că persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. a putut fi indusă în eroare în modalitatea descrisă. Mai întâi, după cum rezultă din declarațiile martorilor, angajați ai persoanei vătămate și ai S.C. "H." S.R.L., încheierea acordului de asociere, în vederea participării la licitația pentru Autostrada Nădlac - Arad, a acordului intern și a contractului de consorțiu "nu au avut loc de pe o zi pe alta, adică în mod intempestiv", ci a fost precedată de etapa firească a unor discuții preliminare, de "tatonare" între societățile comerciale, apoi au urmat negocieri propriu-zise, după care au fost întocmite și semnate actele referitoare la asociere. Dacă pentru S.C. "G." S.R.L., de dimensiuni mai mici, era esențială participarea într-o asociere, întrucât, singură, nu îndeplinea condițiile de eligibilitate, presupunând, astfel că ar fi încheiat acordul de asociere în orice fel de condiții, nu aceeași este situația persoanei vătămate S.C. "F. e F." S.A., care era o societate comercială importantă, cu experiență semnificativă proprie, atât în țara de origine, Portugalia, cât și pe plan internațional, și care a urmărit asocierea cu o societate comercială românească, pentru a intra pe piața lucrărilor din România. Instanța de fond a mai arătat că "este greu de crezut că inculpatul a avut un ascendent atât de semnificativ asupra reprezentanților S.C. "F. e F." S.A. sau asupra echipei de negociere din cadrul acestei societăți comerciale, încât să nu solicite toate documentele pe care le considerau relevante, să nu se intereseze de toate condițiile concrete pe care le presupunea asocierea și colaborarea ulterioară în cadrul consorțiului, să nu verifice dacă S.C. "H." S.R.L. are asigurată finanțarea din resurse financiare proprii sau din împrumuturi contractate la bănci etc". Mai mult, discuțiile și negocierile s-au purtat pe o perioadă de timp, fiind imposibil ca în toată această perioadă inculpatul să poată, cumva, manevra discuțiile în așa fel încât problema finanțării și dovada acesteia să nu se ridice niciodată. Tot din declarațiile martorilor, a reieșit că între S.C. "H." S.R.L. și persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. nu s-a încheiat acest singur contract de consorțiu, ci s-a convenit încheierea a încă două asocieri distincte, și anume o asociere în care S.C. "H." S.R.L. avea calitatea de lider, cu o participare mai mare la cheltuieli și la profit, și o altă asociere în care situația era inversată, constatând că această cauză penală se referă doar la asocierea în care S.C. "H." S.R.L. avea o participare mai mare. În cadrul colaborării în care persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. era majoritar, aceasta era responsabilă de întocmirea documentației necesară participării la procedura atribuirii de lucrări și este firesc ca persoana vătămată să fi fost "pe deplin în temă cu privire la ce presupune acest lucru, deci inclusiv aspectele legate de finanțarea proiectului". Este cunoscut faptul că acest tip de contracte de lucrări finanțate din fonduri europene presupune, mai întâi, avansarea unor sume de bani pentru începerea lucrărilor de către statul membru, urmând ca, pe măsura executării lucrărilor, să fie înaintate documentele către forurile europene, în vederea decontării. Practic, primele cheltuieli sunt suportate de statul membru, astfel că societățile comerciale cărora le sunt atribuite astfel de contracte de lucrări trebuie să aducă garanții proprii, ca o condiție distinctă în cadrul procedurii de atribuire. Este imposibil ca persoana vătămată "să nu fi cunoscut aceste lucruri și să nu se fi confruntat ea însăși cu această problemă". De aceea, a considerat că persoana vătămată s-a aflat în deplină cunoștință de cauză cu privire la toate condițiile asocierii cu S.C. "H." S.A., însă, atunci când S.C. "H." S.R.L. a întârziat cu plata, persoana vătămată a decis introducerea plângerii penale, pentru a forța plata. Or, întârzierile la plată "nu conduc, de plano, la reținerea unei fapte penale".

Cu privire la infracțiunile de spălarea banilor, în formă continuată și de spălarea banilor, în formă simplă, a arătat că infracțiunea de spălarea banilor nu este atrasă, de plano, prin simpla comitere a infracțiunii premisă. A arătat că autorul, coautorul, complicele ori instigatorul la infracțiunea principală nu poate fi tras la răspundere pentru infracțiunea de spălarea banilor proveniți din infracțiunea pe care a comis-o, cu atât mai mult cu cât poate exista situația în care același act concret de conduită este valorificat ca element constitutiv, atât al infracțiunii primare, cât și al infracțiunii subsecvente. A oferit, ca exemplu, infracțiunile de furt, de tâlhărie, de gestiune frauduloasă sau de delapidare, în cazul cărora nu se poate susține că același act de conduită realizează inclusiv conținutul infracțiunii de spălare de bani și că autorul infracțiunii principale comite, în concurs ideal, inclusiv infracțiunea de spălare de bani. Acceptând această opinie, nu se mai recunoaște autonomia specifică infracțiunii de spălarea banilor. În plus, este folosită expresia "cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni", ori autorul sau instigatorul la infracțiunea principală cunoaște întotdeauna această împrejurare și, deci, includerea expresiei în textul de lege ar fi total inutilă. Totodată, "ascunderea" sau "disimularea" sunt activități intenționate, astfel că ascunderea sau disimularea originii infracționale a bunurilor implică cunoașterea acestui aspect, iar, în lipsa cunoașterii, nu se poate vorbi de ascundere sau de disimulare, deci precizarea ar fi tot inutilă. O situație asemănătoare este relația dintre infracțiunea de furt și infracțiunea de tăinuire, nefiind posibil ca autorul infracțiunii de furt să tăinuiască bunul pe care chiar acesta l-a sustras.

Prin urmare, a apreciat că descrierea, în rechizitoriu, a infracțiunilor de spălare de bani constituie descrierea infracțiunii premisă. Circuitele prin care se "scoteau" diverse sume de bani din casierie, fie pentru achiziții de terenuri, fie pentru efectuarea de plăți aferente unor operațiuni fictive, efectuarea unor operațiuni de schimb valută și altele asemenea constituie tocmai sustragerea, scoaterea "dintr-un patrimoniu al unor bani și trecerea acelei sume în alt patrimoniu, adică obținerea în mod ilicit a acelor valori".

Referitor la infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, în formă continuată, a apreciat că există suficiente mijloace de probă din care rezultă că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. "H." S.R.L., lider al Asocierii S.C. "H." S.R.L. - S.C. "F. e F." S.A - S.C. "G." S.R.L., care a încheiat cu (persoana vătămată) Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România S.A. contractul pentru lotul x "Proiectare și execuție autostrada Nădlac - Arad și drum de legătură, Lot 1: km 0 + 000 - km 22 + 218", pentru care 85% din valoare reprezintă contribuția Uniunii Europene din fondul de coeziune, a schimbat, fără respectarea prevederilor legale, destinația sumei de 31.519.960 RON, din avansul în sumă de 71.230.464,01 RON, încasat în vederea mobilizării, proiectării și execuției lucrărilor, prin efectuarea mai multor cheltuieli, astfel cum sunt descrise, pe larg, în rechizitoriu, și care nu aveau legătură cu lucrarea la autostrada Nădlac - Arad, după cum rezultă din simpla lecturare a acestor cheltuieli. Inculpatul a explicat că aceste cheltuieli reprezentau plata unor datorii restante către furnizorii de materii prime de pe alte șantiere, dar pe care trebuia să le plătească pentru că furnizorii nu-i mai livrau materialele pentru noul șantier, plata salariilor restante lucrătorilor care trebuiau aduși la noul șantier, transportul acestora și al unor utilaje, de la diverse alte puncte de lucru la noua locație, plata unor servicii de consultanță către alte societăți comerciale, către cabinete de avocatură etc. În esență, în opinia inculpatului, orice cheltuială, indiferent de natură și de beneficiar, are legătură, directă sau indirectă, cu șantierul Nădlac - Arad, însă nu are susținere în stadiul actual al legislației. Infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene constituie, de fapt, o variantă specială a infracțiunii de deturnare de fonduri, singura diferență constând în proveniența fondurilor. Această infracțiune afectează bugetul general sau bugetele administrate de Uniunea Europeană sau în numele acesteia, subiectul activ poate fi orice persoană fizică, se comite prin acțiunea de a schimba destinația fondurilor sau a unui fond legal obținut, respectiv prin utilizarea în alt scop decât în scopul stabilit. Așadar, presupune ca fondurile să fie obținute în conformitate cu prevederile legale, însă destinația acestora să fie schimbată fără respectarea acestor prevederi. A arătat că "ideea din spatele proiectelor cu finanțare din fonduri europene presupune premisa că aceste fonduri să fie folosite nu "tale quale", potrivit cum crede de cuviință fiecare, ci doar potrivit scopului pentru care ele sunt acordate, în anumite domenii considerate de interes pentru Uniunea Europeană, pentru dezvoltarea infrastructurii, economiei, și în general pentru efectuarea de investiții bine țintite în interiorul statelor membre". De aceea, procedura de selecție este riguroasă și nu orice solicitant de fonduri europene este eligibil. Corelativ, verificarea cheltuirii acestor fonduri este tot riguroasă, astfel că Uniunea Europeană urmărește destinația sumelor acordate. Or, inculpatul a încălcat dispozițiile legale prin plata unor datorii anterioare ale S.C. "H." S.R.L., prin efectuarea de cumpărări de terenuri, prin toate cheltuielile care nu pot fi justificate, în mod rezonabil, prin raportare la lucrările de la autostrada Nădlac - Arad. Deși inculpatul consideră că era justificat să stingă datoriile anterioare, pentru a putea desfășura activitățile de pe noul șantier, ori că banii sunt bunuri fungibile și că, astfel, putea să folosească avansul în modalitatea pe care o dorea, sau că este o practică comercială comună plata unor facturi mai vechi pe baza noilor încasări în avans, această conduită se situează în afara legii. "Inculpatul era obligat să organizeze activitatea societății a (l) cărei administrator era de așa natură încât să țină în mod separat banii primiți cu titlu de avans de celelalte cheltuieli curente. Cu alte cuvinte, inculpatul trebuia să asigure o veritabilă afectațiune specială acestor fonduri și să țină strict evidența acestor cheltuieli, astfel ca la momentul depunerii spre decontare a documentelor justificative el să fie în măsură să demonstreze că plățile au fost făcute doar către respectiva lucrare. Abia în aceste condiții nu ar fi fost încălcate dispozițiile art. 18

2

din Legea 78/2000".

A arătat că este lipsit de relevanță, indiferent de momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, raportat la momentul semnării contractului privind autostrada, argumentul inculpatului, conform căruia nu avea calitatea de beneficiar de fonduri europene. Succesiunea în timp a intrării în vigoare a actului normativ indicat față de momentul încheierii contractului cu persoana vătămată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. nu poate prezenta vreo relevanță, pentru simplul motiv că infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene nu a fost incriminată sau modificată prin O.U.G. nr. 66/2011, ci prin Legea nr. 78/2000, care era și este în vigoare. A arătat că această calitate de beneficiar de fonduri europene derivă din chiar contractul încheiat între Asociere și persoana vătămată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., în care se face mențiunea expresă despre proveniența fondurilor și cota 85% - 15% a acestora, iar acest element a fost considerat ca fiind esențial pentru încheierea contractului, deoarece, în caz contrar, nu s-ar fi făcut această mențiune. Ca atare, inculpatul era în deplină cunoștință cu privire la proveniența sumelor, astfel că trebuia să organizeze activitatea societății comerciale pe care o administra în așa manieră încât să nu încalce dispozițiile art. 18

2

din Legea nr. 78/2000.

Referitor la infracțiunea de utilizare, cu rea-credință, a creditului societății comerciale, în formă continuată, a arătat că există probe de vinovăție. Autor al infracțiunii nu poate fi decât fondatorul, administratorul, directorul general, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății comerciale, iar infracțiunea presupune, în esență, deturnarea, cu știință, a activelor patrimoniale sau a creditului societății comerciale, în timp ce scopul mai presupune prevenirea concurenței neloiale. Folosirea creditului poate fi făcută în sens contrar intereselor societății comerciale sau în folosul propriu al subiectului activ al infracțiunii ori pentru a favoriza o altă societate comercială, în care are interese, direct sau indirect. În acest caz, s-a realizat prin plata unor sume în beneficiul a altor trei societăți comerciale, în care inculpatul avea interese, cum s-a descris, pe larg, în rechizitoriu. Inculpatul a invocat faptul că plățile au fost efectuate în cadrul unor operațiuni de trezorerie între societățile comerciale, însă operațiunile de trezorerie constituie simple operații financiare cu caracter operațional, pentru asigurarea lichidității și efectuarea decontărilor curente.

În privința infracțiunii de delapidare, în formă continuată, a arătat că este dovedită prin probele administrate. După cum se arată în rechizitoriu și după cum rezultă "fără putință de tăgadă din declarațiile martorilor audiați asupra acestor aspecte", în perioada iunie 2011- noiembrie 2012, inculpatul, în calitate de administrator al S.C. "H." S.R.L., cu drept de semnătură în bancă, și-a însușit, în mod nelegal, suma de 79.624.828,00 RON, semnând, pentru crearea unei aparențe de legalitate, personal sau prin împuternicit, un număr de 136 de dispoziții de plată, potrivit cărora ridicările de numerar constituie avans achiziție terenuri. A constatat, ca fiind de esență, faptul că în puține cazuri noul proprietar al terenurilor este S.C. "H." S.R.L. și că, de regulă, terenurile au fost cumpărate pe numele inculpatului sau al altor persoane fizice. Practic, S.C. "H." S.R.L. a fost "sărăcită" cu sumele de bani retrase în numerar, fără ca în patrimoniul societății comerciale să intre o altă valoare patrimonială, în contraprestație. Sărăcirea patrimoniului persoanei juridice și îmbogățirea patrimoniului altor persoane în această modalitate constituie exemplul clasic al infracțiunii de delapidare. Inculpatul a explicat că S.C. "H." S.R.L. intenționa să construiască un aeroport în zona satului Adunații - Copăceni, județul Giurgiu, și, pentru a nu fi ridicate, în mod artificial, prețurile terenurilor din zonă, cunoscându-se că S.C. "H." S.R.L. este cumpărătorul, s-a folosit acest artificiu, prin care mai multe persoane fizice cumpărau terenurile, și a mai precizat că, în multe cazuri, a fost încheiată o simplă promisiune de vânzare-cumpărare, dar cu plata imediată a prețului către promitentul-vânzător, deoarece situația juridică a terenurilor nu era, întotdeauna, simplă, întrucât, în anumite cazuri, terenurile erau moștenite și nu fuseseră întabulate pe numele actualilor proprietari ori pentru care actele fuseseră pierdute, urmând să fie încheiate actele notariale, în bloc, pentru toate terenurile, de îndată ce era posibil. Instanța de fond a arătat că este greu de crezut că proprietarii terenurilor, localnici, nu și-au dat seama că valul de achiziții de terenuri din zonă, într-o perioadă de un an și câteva luni, "nu are în spate aceeași voință diriguitoare" și că un astfel de secret putea fi ascuns multă vreme. În realitate, inculpatul a urmărit să cumpere, în nume propriu sau prin diverși interpuși, o serie de terenuri, folosind nu banii proprii, ci banii societății comerciale, astfel că nu a înțeles să realizeze distincția, la nivel juridic, între patrimoniul său și patrimoniul S.C. "H." S.R.L.

În ceea ce privește infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată, a arătat că ambele sunt dovedite prin probele administrate și că își însușește argumentele expuse de procuror, făcând trimitere la declarațiile martorilor M., N. și O..

Cu referire la infracțiunea de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată, împotriva părții civile E. S.A., a reținut că inculpatul, în calitate de administrator al S.C. "H." S.R.L. a folosit documente false, constând în hotărârea Adunării Generale a Asociaților, factura nr. x/25. VIII.2011 și situațiile aferente, facturi false, centralizatoare de plăți întocmite în fals, adresa nr. x XI.2011, și a indus-o în eroare pe partea civilă, obținând, în condiții nelegale, încheierea contractului de finanțare, a actului adițional nr. x VIII.2011 la contractul de cesiune a încasărilor și de depozit colateral constituite cu titlu de garanție DCCM nr. 4277/353/25. II.2011, a actului adițional nr. x III.2011 la contractul de cesiune a încasărilor și de depozit colateral constituite cu titlu de garanție DCCM nr. 427/385/25. II.2011 și aprobarea cererii de utilizare a acordului pentru credite pe documente de livrare DCCM x/26. VIII.2011, pentru suma de 4.979.573,88 RON, în baza facturii x/25. VIII.2011, cu un prejudiciu material în sumă de 69.298.785,36 RON (aproximativ suma de 15.750.000 euro). A arătat că are în vedere declarațiile martorilor audiați cu privire la relația S.C. "H." S.R.L. - E. S.A., documentele falsificate, concluziile raportului de expertiză criminalistică, prin care s-a stabilit că semnătura de pe hotărârea Adunării Generale a Asociaților nu a fost executată de martorul J., care, de altfel, a arătat că nu a semnat, concluziile raportului de expertiză contabilă, prin care se arată că documentele depuse la bancă, în justificarea plăților, nu au fost aferente lucrărilor la autostrada Arad -Nădlac, precum și concluziile raportului de investigații nr. 255/2013 (nota Curții: nu se menționează emitentul).

Pe latură civilă, a reținut că s-au constituit părți civile persoanele vătămate S.C. "H." S.R.L., S.C. "G." S.R.L., S.C. F., Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fosta Companie Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.), S.C. "I." S.A. și E. S.A.

A reținut că partea civilă S.C. "H." S.R.L. a renunțat la pretențiile civile .

A mai avut în vedere acordul de mediere încheiat de inculpat cu partea civilă S.C. "G." S.R.L. .

A arătat că este neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. F., întrucât nu este îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite producătoare de prejudicii materiale.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de parte civilă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fosta Companie Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.), a avut în vedere înscrisurile depuse la filele x din volumul XI, dosar de fond. A arătat că, din ultima actualizare a cererii de constituire de parte civilă, rezultă că partea civilă E. S.A. a efectuat mai multe plăți parțiale în favoarea părții civile Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în temeiul executării scrisorii de garanție restituire avans și al emiterii mai multor cereri de plată parțială. A arătat că partea civilă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. este despăgubită, în integralitate, de către partea civilă E. S.A. Pe de altă parte, partea civilă E. S.A. și-a actualizat pretențiile civile, în mod periodic, cu fiecare plată succesivă pe care a efectuat-o la fiecare cerere de plată parțială, formulată de partea civilă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. În aceste condiții, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fosta Companie Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.), iar, în mod corelativ, a admis acțiunea civilă formulată și actualizată de partea civilă E.

S.A., obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 11.379.218,73 RON, cu titlu de daune materiale.

A mai arătat că acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. "I." S.A. este inadmisibilă, întrucât pretențiile sale civile față de inculpat nu au legătură cu vreo faptă ilicită. De fapt, această parte civilă invocă neplata, la termenul scadent, a unor sume de bani, în baza unui contract de subantrepriză încheiat cu S.C. "H." S.R.L., astfel că nu are calitatea de persoană vătămată, atâta timp cât nu a fost prejudiciată, în mod direct, prin comiterea faptelor penale.

Nu a motivat luarea măsurii de siguranță a sechestrului asigurător.

În termen legal, au declarat apel:

- Ministerul Public, pentru nelegalitatea și netemeinicia laturii penale și, implicit, a laturii civile față de partea civilă S.C. "F. e F." S.A. (actuala S.C. "F." S.A.);

- inculpatul, pentru nelegalitate și netemeinicie;

- partea civilă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.), pentru nelegalitatea sentinței penale și netemeinicia laturii civile;

- partea civilă S.C. "H." S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar consorțiul "P." SPRL - Filiala București și "Q." SPRL, nemotivat în scris sau oral;

- partea civilă S.C. F., cu privire la ambele laturi, penală și civilă, însă nemotivat în scris sau oral.

În motivarea în scris și orală a apelului, Ministerul Public a susținut că instanța de fond, în mod greșit, a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, împotriva persoanei vătămate S.C. "F. e F." S.A. (actuala S.C. "F." S.A.), întrucât, în cadrul Asocierii în participațiune dintre S.C "H." S.R.L., S.C. "F. e F." S.A. și S.C. "G." S.A., inculpatul, pentru a putea să îndeplinească condițiile de eligibilitate, în vederea participării la licitația publică organizată de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., i-a indus în eroare pe cei doi asociați cu privire la modalitatea prin care a finanțat realizarea proiectului, ascunzând-le împrejurarea că a încheiat un contract de finanțare cu persoana vătămată E. S.A., căreia, astfel, i-a cesionat, fără a avea acordul asociaților, toate veniturile viitoare ale Asocierii. Așadar, pe data de 3. II.2011, a fost încheiat acordul intern de asociere între S.C. "H." S.R.L., S.C. "F. e F." S.A. și S.C. "G." S.A., în vederea pregătirii unei oferte comune pentru lucrarea "Proiectare și execuție Autostrada Nădlac - Arad", prin care părțile au convenit ca, pentru participarea la licitația publică, să constituie garanții, iar, pe data de 28. II.2011, S.C. "H." S.R.L. a încheiat cu persoana vătămată E. S.A. un contract de facilitare credit, despre care ceilalți doi asociați nu au cunoscut nimic, în condițiile în care încheierea contractului de facilitare credit prezintă o mare relevanță, întrucât toate veniturile realizate de consorțiu urmau să fie cesionate către persoana vătămată E. S.A. Potrivit probelor administrate, inclusiv în fața instanței de apel, care i-a audiat, în mod nemijlocit, pe martorii L., R. și S., în situația în care persoana vătămată S.C. "F. e F." S.A. ar fi cunoscut despre încheierea contractului de facilitare credit, nu ar fi acceptat Asocierea.

A mai susținut că prima instanță, în mod greșit, a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de spălarea banilor, în formă continuată și de spălarea banilor, în formă simplă, întrucât ambele infracțiuni au fost săvârșite pentru crearea unei aparențe de legalitate a sumelor, provenite din efectuarea de tranzacții fictive cu societăți comerciale cu care S.C. "H." S.R.L. nu avea relații comerciale și din încheierea unor antecontracte de vânzare-cumpărare fictive.

A arătat că sentința penală este nelegală, prin omisiunea aplicării pedepsei complementare obligatorii pentru infracțiunea de delapidare, cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată și a pedepselor accesorii în raport cu fiecare infracțiune.

A mai susținut că pedepsele închisorii aplicate la fond, pentru fiecare infracțiune concurentă, sunt mult prea blânde, în raport cu gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, în dauna unor interese majore, astfel că a solicitat majorarea cuantumului pedepselor închisorii.

În dovedire, a formulat, fiindu-i încuviințată, proba testimonială, prin reaudierea, pentru infracțiunea de înșelăciune împotriva persoanei vătămate S.C. F., a martorilor de la urmărire penală L., ascultat, prin videoconferință, la termenul de judecată din data de 10. III.2021, R., ascultat, prin videoconferință, la termenul de judecată din data de 7. IV.2021, și S., ascultat la termenul de judecată din data de 26. II.2020, iar, pentru infracțiunile de spălarea banilor, a martorilor de la urmărire penală J., ascultat la termenul de judecată din data de 16. X.2019, O., ascultat la termenul de judecată din data de 16. X.2019, T., ascultat la termenul de judecată din data de 16. X.2019, U., ascultat la termenul de judecată din data de 16. X.2019, V., ascultat la termenul de judecată din data de 16. X.2019 și W., ascultat la termenul de judecată din data de 20. V.2020, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

În motivarea în scris și orală a apelului, apelantul - intimat-inculpat a susținut, în principal, că sentința penală este nelegală, prin omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra fiecăruia dintre actele materiale în structura infracțiunilor continuate, și, totodată, nu este motivată, întrucât prima instanță nu și-a prezentat raționamentele judiciare, ci doar concluziile, fără indicarea datelor concrete. A arătat că, în cazul infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată, motivarea este, chiar, inexistentă, întrucât prima instanță nu a analizat probele, ci a preluat raționamentele din rechizitoriu, în condițiile în care nici măcar nu se face referire la numărul actelor materiale sau la înscrisurile considerate ca fiind falsificate, iar, în ceea ce privește numărul de 35 de acte materiale ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, nu sunt indicate persoanele asupra cărora a fost exercitată acțiunea de instigare sau o minimă analiză a relației instigator-autor. A solicitat trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată, deoarece, în caz contrar, se încalcă principiul dublului grad de jurisdicție.

În subsidiar, a arătat, referitor la infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată, că S.C. "H." S.R.L. nu a avut calitatea de beneficiar de fonduri europene, care aparține Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., astfel că S.C. "H." S.R.L., în calitate de simplu executant, nu avea posibilitatea de a schimba destinația unor fonduri europene. În plus, în conținutul documentului-cadru de implementare a Programului Operațional Sectorial Transport 2007-2013, sunt precizați, în mod explicit, beneficiarii eligibili pentru fiecare domeniu major de intervenție, respectiv Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., astfel că se stabilește imposibilitatea unei entități private de a avea calitatea de beneficiar al fondurilor europene acordate în cadrul acestui program. A mai învederat inconsistența temporală a acuzației, întrucât S.C. "H." S.R.L. a obținut finanțarea de la E. S.A. cu câteva luni înainte de momentul la care Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a obținut finanțarea din fonduri europene. Mai mult, S.C. "H." S.R.L. a beneficiat de un avans în cuantum de 15% din valoarea contractului de proiectare și de execuție lucrare, plătit din fondurile bugetului de stat, în baza unei garanții bancare depusă de E. S.A., astfel că Asocierea nu era beneficiarul fondurilor europene, ci simplul executant al lucrărilor, iar banii încasați, cu titlu de avans, au provenit de la bugetul de stat, și nu din fonduri europene. Cu privire la schimbarea destinației fondurilor primite cu titlu de avans, nu există probe care să dovedească faptul că aceste sume au fost utilizate contra prevederilor contractuale. În realitate, sumele de bani au fost folosite pentru acțiunile de mobilizare prealabile începerii efective a lucrărilor de construcții, cum ar fi plata unor datorii restante către furnizorii de materii prime, plata salariilor restante ale lucrătorilor care trebuiau aduși pe noul șantier, plata unor servicii de consultanță către societăți comerciale de proiectare, avocatură etc., care sunt cheltuieli indirecte. A mai susținut că, la momentul rezilierii contractului de proiectare și de execuție autostradă de către beneficiarul Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., lucrările erau realizate în proporție de 40%, astfel că nu se poate susține faptul că nu a existat progres în construirea autostrăzii și, implicit, nu se poate susține că nu au existat cheltuieli, fără să se excludă discutarea încadrării în graficul de lucrări. A adăugat că, deși din avans au fost realizate unele plăți restante către furnizorii de materii prime, aferente altor șantiere, aceste plăți erau necesare, întrucât furnizorii respectivi nu ar mai fi pus la dispoziție materia primă necesară pentru executarea lucrărilor la autostrada Nădlac - Arad, și astfel, lucrările nu ar mai fi avansat. În plus, în situația în care s-ar considera că suma, cu titlu de avans, a fost folosită pentru acoperirea unor cheltuieli din afara proiectului, singura răspundere care ar putea fi at