ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 590/2022

Ședința publică din data de 04 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 344/AP din data de 09 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 679/Ap/23.11.2020 a Curții de Apel Brașov pronunțată în dosarul penal nr. x/2017

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Brașov a reținut că din dispozitivul deciziei penale împotriva căreia s-a formulat contestație la executare reiese că, pe de o parte, contestatorul avea posibilitatea de a exercita calea de atac a recursului, iar pe de altă parte, decizia pronunțată în apel era definitivă.

A mai reținut că contestatorul argumentează că, raportat la unicitatea actului procesual emis de instanță, este evidentă și unicitatea căii de atac care poate fi promovată împotriva acestuia, astfel că dreptul de recurs prevăzut de lege pentru soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale se extinde asupra întregii hotărâri pronunțate de instanța de apel.

Curtea a arătat că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 408 C. proc. pen., dar și din dispozițiile art. 552 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a observat că rezultă cu claritate că deciziile pronunțate în apel sunt definitive, raportul juridic dedus judecății nemaiputând fi repus în discuție după momentul pronunțării deciziei în apel decât, cel mult, prin formularea unor căi extraordinare de atac.

Curtea a constatat că art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 configurează cu claritate obiectul căii de atac pe care o prevede, recursul putând fi declarat numai împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În acest context, Curtea a reținut că mențiunea din dispozitivul deciziei nr. 679/23.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov referitoare la posibilitatea atacării cu recurs în termen de 48 de ore vizează în mod evident numai dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de petent, iar nu și cele dispuse în apel.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestație.

În esență, a invocat nulitatea hotărârii atacate întrucât nu a fost legal citat și instanța a denumit hotărârea pronunțată decizie și nu sentință, deși a judecat fondul cauzei. A arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 404 alin. (7) din C. proc. pen. prin aceea că nu se face mențiune cu privire la calea de atac prevăzută de art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., respectiv contestație la instanța ierarhică în 3 zile de la comunicarea hotărârii. Nulitatea hotărârii, în opinia contestatorului rezultă și din faptul că nu cuprinde mențiunea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică, iar instanța nu i-a comunica nici minuta și nici hotărârea. Prin aceste neregularități săvârșite de instanță, contestatorul a menționat că i s-a produs o vătămare ce vizează drepturile și garanțiile părților în procesul penal, respectiv au fost încălcate art. 1 și art. 8 din C. pen., principiul care garantează dreptul la apărare și legalitatea procesului penal.

În concluzie, a precizat că nu poate fi pusă în executare o hotărâre nedefinitivă, cum este cea în speță, care prevede expres o cale de atac, ceea ce o face nedefinitivă și neexecutabilă, astfel că a solicitat admiterea contestației, constatarea nulității și nelegalității hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că este învestită cu soluționarea contestației exercitate de contestatorul A. împotriva unei hotărâri pronunțate în contestație la executare, prin care contestatorul a învederat că decizia penală nr. 679/23.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală nu ar fi definitivă, întrucât, în opinia sa, există posibilitatea exercitării unei căi de atac motivat de faptul că, în partea sa finală, cuprinde dispoziția că poate fi atacată cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, și nu poate fi pusă în executare în ceea ce-l privește, invocând ca și caz de contestație la executare art. 598 alin. (1) lit. a) și alin. (2) teza ultimă din C. proc. pen.

Curtea de Apel Brașov, secția penală, examinând contestația la executare a apreciat că criticile formulate de contestator se încadrează în prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. și judecând în aceste limite a respins, ca nefondată, contestația la executare, reținând că mențiunea din dispozitivul deciziei nr. 679/23.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov referitoare la posibilitatea atacării cu recurs în termen de 48 de ore vizează în mod evident numai dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de petent, iar nu și cele dispuse în apel.

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație, printre altele, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestației la executare fiind în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, în înțelesul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., poate fi prima instanță de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentință, sau, după caz, instanța de apel ori de recurs în casație, când aspectul ce se urmărește a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii.

Pe de altă parte, reglementând procedura la instanța de executare, art. 597 din C. proc. pen. stabilește, în alin. (1) și (6), că, în materia executării pedepsei, competența aparține fie instanței de executare (care, potrivit art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., este prima instanță de judecată), fie instanței în a cărei circumscripție se află locul de executare, pentru ca, în alin. (7), să se menționeze că hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pedepsei pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultă că hotărârea pronunțată asupra contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. poate fi atacată doar atunci când se solicită lămurirea unei sentințe date în primă instanță și este definitivă în ipoteza în care vizează clarificarea unor dispoziții dintr-o decizie dată în apel sau recurs în casație. În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia.

Raportând aceste considerente la contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 679/23.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov potrivit art. 552 alin. (1) din C. proc. pen. a rămas definitivă la data pronunțării. Ca urmare, și hotărârea pronunțată, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din C. proc. pen., de instanța de apel asupra contestației la executare formulată de condamnat are același regim juridic, fiind, la rândul său, definitivă la data pronunțării.

În referire la hotărârile supuse contestației, Înalta Curte notează că, potrivit art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel", iar conform alin. (7) al aceluiași articol, "Contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac (…)".

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Față de considerentele expuse anterior, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 344/AP din data de 09 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în dosarul nr. x/2022.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 344/AP din data de 09 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 octombrie 2022.