ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la data de 17.01.2022, înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel Constanța - completul judecătorului de cameră preliminară, petentul A. a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie ordonanțele nr. 103/P/2020 din 02.12.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și nr. 111/II/2/2021 din 05.01.2022 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, solicitând desființarea acestora și, subsecvent, desființarea mandatului de percheziție domiciliară emis în cauză de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Constanța și a procesului-verbal de percheziție domiciliară din data de 29.11.2021, cu consecința restituirii actelor și lucrărilor cu caracter profesional ridicate cu ocazia acestei percheziții.

În expunerea motivelor plângerii, petentul a criticat, în esență, legalitatea procedurii percheziției desfășurate în cauză în lipsa procurorului, contrar art. 34 din Legea nr. 51/1995 și cu încălcarea art. 6 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții de la Strasbourg în această materie, dar și legalitatea procesului-verbal de percheziție domiciliară întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 161 alin. (2) lit. g) din C. proc. pen.

A criticat și legalitatea mandatului de percheziție domiciliară emis în cauză de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Constanța, deoarece din conținutul acestuia lipsește scopul pentru care a fost eliberat, dar și pentru că a fost întocmit în termeni prea vagi, obiectul mandatului nefiind clar delimitat.

Prin încheierea pronunțată la data de 09.02.2022 în dosarul nr. x/2022, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța, în baza dispozițiilor art. 111 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin hotărârea C.S.M nr. 1375/2015, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea, spre competentă soluționare, completului C7 JDL, din cadrul secției Penale a Curții de Apel Constanța.

Pentru a se pronunța astfel, judecătorul de cameră preliminară a constatat că dosarul de urmărire penală în care au fost efectuate actele de urmărire penală pretins nelegale (dosar nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța) se află "încă în faza de urmărire penală".

La termenul din data de 05.05.2022, judecătorul de drepturi și libertăți, din oficiu, a invocat excepția necompetenței funcționale a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Constanța în soluționarea plângerii, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (5) din C. proc. pen. și pretenția concretă a petentului.

Prin sentința nr. 15/P/JDL din 13.05.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 3 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din C. proc. pen. în referire la art. 50 din același cod, a admis excepția necompetenței funcționale a completului judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în soluționarea cauzei și a declinat competența funcțională în favoarea completului judecătorului de cameră preliminară din cadrul aceleiași instanțe de judecată.

În baza art. 51 și art. 136 alin. (4) în referire la art. 2 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență funcțională între completurile Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală - completul judecătorului de drepturi și libertăți.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de apel Constanța, a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., "(1) În procesul penal se exercită următoarele funcții judiciare: b) funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală", iar potrivit dispozițiilor alin. (5), "(5)Asupra actelor și măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul desemnat cu atribuții în acest sens, cu excepția cazurilor prevăzute de lege."

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (6) din C. proc. pen., " (6) Asupra legalității actului de trimitere în judecată și probelor pe care se bazează acesta, precum și asupra legalității soluțiilor de netrimitere în judecată se pronunță judecătorul de cameră preliminară, în condițiile legii."

Analizând normele de competență funcțională mai sus citate în contextul criticilor expuse pe calea plângerii, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că examinarea legalității actelor (procesuale și procedurale) de urmărire penală, a administrării probelor în faza de urmărire penală, inclusiv a procedeelor probatorii întreprinse în această fază a procesului penal intră în sfera atribuțiilor reglementate judecătorului de cameră preliminară.

Judecătorul de drepturi și libertăți dispune, în cursul urmăririi penale, acte și măsuri de natură a restrânge drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, însă nu pentru orice act/măsură întreprins/ă în faza de urmărire penală este chemat să se pronunțe judecătorul de drepturi și libertăți, ci numai pentru acelea prin care drepturile și libertățile persoanei sunt efectiv restrânse.

În aceeași ordine de idei, s-a arătat că judecătorul de drepturi și libertăți care a încuviințat efectuarea percheziției domiciliare și a emis mandatul prevăzut de art. 158 alin. (6)-(7) din C. proc. pen. - măsuri de natură a restrânge exercițiul dreptului de proprietate și reprezentând intruziuni în viața privată a persoanei - nu se poate pronunța, în exercițiul aceleiași funcții judiciare, asupra legalității măsurilor și activităților procesuale desfășurate în vederea punerii în executare a respectivului mandat de percheziție și aceasta pentru că, în această din urmă situație, judecătorul nu ar dispune noi acte/măsuri restrictive de drepturi, nefiind, deci, chemat să exercite funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală.

Prin urmare, nu orice petiție lato sensu (cerere, plângere, contestație) formulată în cursul urmăririi penale și adresată unei instanțe de judecată este de competența judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul respectivei autorități judiciare pentru simplul motiv că instrucția penală se află în faza de urmărire penală, ci numai acelea prin a căror soluționare se tinde la adoptarea de măsuri restrictive de drepturi și libertăți fundamentale pentru persoana vizată.

Reținând că legalitatea procedurii percheziției este adusă în discuție cu titlu principal pe calea prezentei plângeri, restituirea unor lucruri ridicate cu ocazia percheziției fiind subsecventă constatării nelegalității actului procedural, față de toate cele ce au precedat, în baza art. 3 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din C. proc. pen. în referire la art. 50 din același cod, judecătorul a admis excepția necompetenței funcționale a completului judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în soluționarea cauzei și a declinat competența funcțională în favoarea completului judecătorului de cameră preliminară din cadrul aceleiași instanțe de judecată.

Văzând că, din punct de vedere procedural, soluția dispusă de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din 09.02.2022 - scoaterea cauzei de pe rolul completului judecătorului de cameră preliminară și înaintarea completului judecătorului de drepturi și libertăți - reprezintă o declinare de competență funcțională (neexprimată in terminis), în baza art. 51 din C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competență funcțională între completurile Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și, deoarece normele de procedură penală nu cuprind dispoziții particulare referitoare la acest tip de incident, în baza art. 136 alin. (4) din C. proc. civ. în referire la art. 2 alin. (2) din același cod, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală - completul judecătorului de drepturi și libertăți în vederea soluționării acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20.05.2022, sub nr. x/2022.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între completul judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și completul judecătorului de cameră preliminară din cadrul aceleiași instanțe, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că revine judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, competența funcțională de a soluționa cauza, pentru următoarele considerente:

Conflictul de competență (funcțională, materială, după calitatea persoanei, teritorială) reprezintă situația juridică provocată de hotărârile unor instanțe care își declină judecarea aceleiași cauze, solicitând instanței ierarhice superioare comune stabilirea competenței de soluționare.

Potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară comună, iar potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență în cazurile în care este instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență, ivit între completul judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și completul judecătorului de cameră preliminară din cadrul aceleiași instanțe, care și-au declinat reciproc soluționarea cauzei.

Contrar susținerilor reprezentantului Ministerului Public, care a apreciat conflictul negativ de competență creat ca fiind inadmisibil, întrucât dispozițiile art. 40 alin. (4) din C. proc. pen. fac referire la instanțe aflate în conflict, iar, în prezenta cauză, ar fi vorba despre un complet alcătuit din judecător de drepturi și libertăți și un complet constituit din judecător de cameră preliminară, ambele din cadrul Curții de Apel Constanța, Înalta Curte constată că termenul de instanțe (care se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc) din cuprinsul art. 51 alin. (1) C. proc. pen.. - Conflictul de competență, este folosit de legiuitor în sensul de a desemna organul judiciar (altul decât organele de cercetare penală și procurorul) învestit cu soluționarea unei cauze penale, indiferent de obiectul acesteia, intrând în această categorie și completurile constituite din judecătorul de drepturi și libertăți, respectiv judecătorul de cameră preliminară, care funcționează ca instanțe, în sens larg, în limita competenței funcționale a fiecăruia, circumscrisă funcției judiciare definite prin art. 3 C. proc. pen.. și a competențelor prevăzute de art. 53 și art. 54 C. proc. pen.

Noțiunea de instanță are dublă accepțiune: complet de judecată și instanță în cadrul ierarhiei jurisdicționale.

În accepțiunea sa de instanța (de judecată) națională, instanța este sinonimă cu cea de complet de judecată - fie că este vorba de judecător de drepturi și libertăți ori judecător de cameră preliminară ori care judecă în fond sau cale de atac.

Ca urmare, completurile de judecători de drepturi și libertăți ori judecători de cameră preliminară sunt instanțe de judecată învestite cu soluționarea anumitor tipuri de cauze, în faze procesuale distincte, anterioare învestirii cu soluționarea fondului.

În acest context al explicitării noțiunii de instanță (în sens larg), devine evident incident textul legal care guvernează conflictul de competență.

Declinarea între instanțe similare este necontestată. Transferul de competență (în urma declinării) între instanțe diferite ca natură (judecător de drepturi și libertăți, judecător de cameră preliminară, fond, cale de atac) este admisibil întrucât textul incident în materia excepțiilor de necompetență nu conține condiția identității (de natură) a instanțelor implicate în procedură.

Ca urmare, excepția de necompetență poate fi invocată inclusiv în situația competenței funcționale.

A considera că dispozițiile art. 51 C. proc. pen.. care reglementează conflictul de competență între instanțe nu ar fi incidente în situația completurilor de judecată alcătuite din judecător de drepturi și libertăți și judecător de cameră preliminară, ar însemna a accepta că aceste completuri nu și-ar putea declina competența în baza art. 50 C. proc. pen.. Or, potrivit art. 250 alin. (5)

1

C. proc. pen.., dacă până la soluționarea contestației împotriva măsurii asiguratorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, a fost sesizată instanța prin rechizitoriu, judecătorul de drepturi și libertăți înaintează contestația, spre competentă soluționare, judecătorului de cameră preliminară.

Prin urmare, pentru a fi în prezența unui conflict de competență, nu este obligatoriu ca acesta să intervină între două sau mai multe instanțe judecătorești, adică între completuri care exercită funcția de judecată, ci este posibil ca acest conflict să intervină și între completurile din compunerea cărora fac parte judecători care exercită alte funcții judiciare, în conformitate cu art. 3 C. proc. pen.., reprezentând instanțe, în sens larg. Judecătorul de drepturi și libertăți și judecătorul de cameră preliminară funcționează ca instanțe, formând completuri care sunt învestite conform competenței funcționale, materiale, personale și teritoriale.

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din C. proc. pen., în procesul penal se exercită următoarele funcții judiciare: a) funcția de urmărire penală; b) funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală; c) funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată; d) funcția de judecată.

Dispozițiile art. 53 din C. proc. pen. prevăd că judecătorul de drepturi și libertăți este judecătorul care, în cadrul instanței, potrivit competenței acesteia, soluționează, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestațiile sau orice alte sesizări privind: a) măsurile preventive; b) măsurile asigurătorii; c) măsurile de siguranță cu caracter provizoriu; d) actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege; e) încuviințarea perchezițiilor, a folosirii metodelor și tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii; f) procedura audierii anticipate; g) alte situații expres prevăzute de lege.

Deopotrivă, dispozițiile art. 54 din C. proc. pen. prevăd la rândul lor că judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanței, potrivit competenței acesteia: a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror; b) verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală; c) soluționează plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată; d) soluționează alte situații expres prevăzute de lege.

Așadar, rolul judecătorului de cameră preliminară intervine odată cu finalizarea urmăririi penale și dispunerea soluțiilor de trimitere în judecată sau netrimitere în judecată; însă, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestațiile sau orice alte sesizări care privesc drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei sunt în competența judecătorului de drepturi și libertăți.

Asupra actelor și măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei (dreptul la libertate, dreptul la viața privată etc.) dispune judecătorul de drepturi și libertăți, care exercită această funcție procesuală.

Prin plângerea formulată, petentul A. a invocat, în esență, încălcarea art. 8 din CEDO (dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondenței) în legătură cu încuviințarea percheziției efectuate în cauză, aflată în faza de urmărire penală, situație în care competența de a soluționa plângerea revine judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Constanța.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, instanță căreia i se trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.