ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 271/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, la data de 12 august 2011, reclamanta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat anularea Încheierii nr. 62 din 27 iulie 2011 emisă de pârâtă, considerând că aceasta este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, precum și suspendarea efectelor Deciziei nr. 21 din 29 iunie 2011 emisă de aceeași pârâtă, până la soluționarea cauzei. În motivarea acțiunii, aceasta a arătat că prin încheierea de mai sus a fost respinsă contestația nr. 10312 din 04 iulie 2011 împotriva Deciziei nr. 21 din 29 iunie 2011, prin care D.S.V.S.A.

Vâlcea a fost obligată să restituie bugetului de stat suma de 215.566,44 lei, reprezentând disponibil neregularizat cu bugetul statului, la care au fost calculate dobânzi, în valoare de 10.347,60 lei și penalități de întârziere, în sumă de 32.334,96 lei. Reclamanta a susținut că soluția Curții de Conturi este netemeinică, arătând că problema la care se referă speța este aceea de a stabili, care este suma ce trebuia regularizată cu bugetul de stat la finele anului 2010, ținând cont de faptul că instituția este finanțată, conform O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, din venituri proprii și alocații de la bugetul de stat – art. 6 alin. (2). Veniturile proprii sunt folosite conform O.G.

nr. 42/2004, Ordinului Președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 64/2007 și Ordinului Președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 113/2008, pentru finanțarea cheltuielilor curente și de capital, inclusiv la plata salariilor pentru personalul contractual încadrat pe durată determinată. Potrivit art. 2.22 alin. (2) din Ordinul nr. 2839/2010 al M.F.P., disponibilitățile rămase în contul instituțiilor publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetelor fondurilor speciale sau bugetelor locale, după caz, după efectuarea operațiunilor de regularizare, în limita subvențiilor primite, se reportează în anul următor cu aceeași destinație. A susținut că instituția nu a făcut altceva decât să respecte prevederile normelor menționate, efectuând regularizarea sumei rămase neutilizate, reportând în anul următor disponibilitățile bănești rezultate din venituri proprii.

Reclamanta a arătat că, dacă s-ar interpreta dispozițiile art. 2.22 alin. (2) din Ordinul nr. 2839/2010 al M.F.P., în sensul celor susținute de organul de soluționare a contestației, respectiv că numai instituțiile publice finanțate din venituri proprii pot păstra disponibilitățile la finele execuției bugetare, s-ar crea o gravă discriminare, legiuitorul prevăzând expres că regularizarea se face în limita subvenției primite, disponibilitățile din venituri proprii fiind reportate cu aceeași destinație, în anul următor. În concluzie, a susținut că ceea ce trebuie să se restituie la finele execuției este doar subvenția primită și neutilizată, lucru ce reiese clar din prevederile O.M.F.P. nr. 2839/2010 și pct. 2.22 alin. (2) din norme.

2. Hotărârea Curții de Apel Pitești. Prin sentința nr. 455 din data de 23 noiembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea împotriva pârâtei Curtea de Conturi a României, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 21 din 29 iunie 2011, emisă de Camera de Conturi Vâlcea, s-a decis aplicarea următoarelor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora: determinarea întregii obligații, reprezentând regularizarea cu bugetul de stat, a excedentului rezultat din execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2010, în sumă estimată de 215.566,74 lei, a accesoriilor aferente, calculate la zi, virarea acestora la bugetul de destinație, precum și luarea măsurilor de stabilire a întinderii și de recuperare de la persoanele răspunzătoare a prejudiciului încercat de instituție prin plata acestor accesorii.

Curtea a mai reținut că prin Încheierea nr. 62 din 27 iulie 2011, emisă de Curtea de Conturi a României, s-a dispus respingerea contestației formulată de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea, împotriva Deciziei nr. 21 din 29 iunie 2011, emisă de Camera de Conturi Vâlcea.

Instanța de fond a constatat că Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea este instituție publică, finanțată din venituri proprii și alocații de la bugetul de stat, potrivit prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și că, potrivit acestor dispoziții legale, excedentele anuale rezultate din execuția bugetelor instituțiilor publice, finanțate integral din venituri proprii, se reportează în anul următor, iar excedentele rezultate din execuția bugetelor instituțiilor publice, finanțate în condițiile art. 62 alin. (1) lit. b), respectiv din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz, se regularizează la sfârșitul anului cu bugetul din care sunt finanțate, în limita sumelor primite de la acesta.

În speță, excedentul este reprezentat de suma rămasă la data de 31 decembrie 2010, respectiv 215.566,74 lei, iar regularizarea viza restituirea acestei sume la buget, subvenția de care a beneficiat reclamanta în anul 2010 fiind de 9.266.878 lei. Instanța de fond a apreciat că nu poate fi avută în vedere susținerea reclamantei, în sensul că ceea ce trebuie să se restituire la finele execuției este doar subvenția primită și neutilizată, deoarece, potrivit disp.art. 2.22 (2) din norme, disponibilitățile rămase în contul instituțiilor publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, sau bugetele locale, după caz, se reportează în anul următor cu aceeași destinație, după efectuarea operațiunilor de regularizare în limita subvențiilor primite.

3. Recursul declarat de reclamanta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea. Împotriva sentinței nr. 455 din data de 23 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 66 alin. (1) și (2) din Legea nr. 500/2002 și prevederile art. 2.22 alin. (2) din Normele metodologice din 14 decembrie 2010 privind exercițiul bugetar al anului 2010 publicate prin Ordinul M.F.P.

nr. 2839/2010. A susținut că prevederile legale sus menționate au fost corect aplicate de către instituția recurentă, aceasta efectuând regularizarea sumei rămase neutilizate din subvenția primită, respectiv reportând în anul următor disponibilitățile bănești rezultate din venituri propii. II. Decizia instanței de recurs. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va admite recursul și va casa hotărârea atacată, trimițând cauza la instanța competentă a soluționa fondul acțiunii deduse judecății, Tribunalul Vâlcea, pentru considerentele ce urmează: Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv Decizia nr. 21 din 29 iunie 2011 emisă de Camera de Conturi a Județului Vâlcea, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.

Înalta Curte reține că dispozițiile din regulamentul Curții de Conturi nu pot fi aplicate cu prioritate față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel, dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130 din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curții de apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu pot contraveni normelor de competență stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, în acest sens fiind și Decizia nr. 4522/2011 a I.C.C.J. prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor respective din Regulament. Pentru toate aceste motive, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul și va casa hotărârea atacată, trimițând cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Vâlcea împotriva sentinței nr. 455/F-CONT din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.