ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5657/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc la data de 14 decembrie 2023, sub nr. x, reclamanta societatea A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Garda Forestieră Ploiești, Inspectoratul General al Poliției Române și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea Gărzii Forestiere Ploiești și a IGPR la clarificarea situației materialului lemnos confiscat constând în 126,08 mc cherestea rășinoase, depozitată în curtea societății reclamante, în principal în sensul:

- emiterii procesului – verbal de confiscare fizică a cantității de 126,08 mc material lemnos aflat în depozitul reclamantei, obligării acestora la predarea cherestelei în custodie Ocolului Silvic care deține spațiul de depozitare cel mai apropriat de locul confiscării și obligării celor două instituții la înregistrarea procesului – verbal de confiscare a materialelor lemnoase în aplicația SUMAL 2.0 contravenții – SNEICS – prevăzută de art. 3 lit. i) din Norme, urmând ca acesta sau hotărârea judecătorească emisă să constituie document de proveniență, precum și obligarea A.J.F.P. Covasna la restituirea pe seama reclamantei a sumei de 50.000 RON achitată către aceasta fără a fi datorată;

- iar în subsidiar, în măsura în care se apreciază că măsura complementară a confiscării valorice luată în speță ar produce efecte juridice, să dispună obligarea Gărzii Forestiere Ploiești și a IGPR la clarificarea situației materialului lemnos confiscat constând în 126,08 mc cherestea rășinoase, în sensul: emiterii procesului – verbal de confiscare valorică a cantității mai sus arătate și înregistrării procesului – verbal de confiscare valorică în aplicația SUMAL 2.0 contravenții – SNEICS – prevăzută de art. 3 lit. i) din Norme, urmând ca acesta sau hotărârea judecătorească emisă să constituie document de proveniență, iar în cazul respingerii petitelor I și II, reclamanta a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de document de proveniență pentru cantitatea de 126,08 mc cherestea rășinoase confiscată, cu obligarea pârâtelor 1 și 2 la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 525/28.06.2024, Judecătoria Târgu Secuiesc a admis excepția necompetenței materiale, invocată de instanță, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în favoarea Curții de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, ca fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de obiectul cererii principale formulate de reclamantă.

2.2. Prin sentința civilă nr. 145 din 07 noiembrie 2024, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc, a constatat ivit conflictului negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență, reținând, în esență, ca fiind incidente dispozițiile art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001, în raport de faptul că emiterea procesului – verbal de confiscare fizică/valorică a cantității de material lemnos confiscat reprezintă o măsură care se referă la executarea sancțiunii contravenționale complementare a confiscării materialului lemnos, dispusă în speță în privința societății reclamante.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Covasna – secția civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține, din modul în care a fost formulată și motivată acțiunea ce face obiectul prezentei cauze, că, urmare a consemnărilor din Procesul-verbal nr. x încheiat în 01 martie 2022 de agenții constatatori din cadrul Gărzii Forestiere Ploiești delegați de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, reclamanta a înțeles să învestească instanța cu o cerere având drept capăt principal obligarea pârâtelor de a emite actul administrativ necesar clarificării situației materialului lemnos confiscat constând în 1265,08 mc cherestea rășinoase, depozitată în curtea societății reclamante, respectiv de emitere a procesului-verbal de confiscare fizică a acestei cantități de material lemnos.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 statuează că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Textul de lege menționat instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ. Având în vedere că, în cauză, nu este incident criteriul valoric, reclamanta neformulând pretenții care să facă parte din categoria celor enumerate de textul citat anterior, relevant pentru stabilirea competenței material este criteriul rangului autorității sau instituției publice titulare a raportului juridic dedus judecății, în a cărei competență administrativă intră actul administrativ dedus judecății prin capătul principal de cerere.

Deși reclamanta a chemat în judecată mai multe autorități publice de rang diferit, pentru stabilirea instanței competente este esențială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În cauza de față, obiectul principal al cererii îl reprezintă obligarea pârâtei Garda Forestieră Ploiești - autoritate publică locală, de a emite actul administrativ necesar clarificării situației generate de Procesul-verbal nr. x încheiat în 01 martie 2022 de agenții constatatori din cadrul Gărzii Forestiere Ploiești delegați de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziționarea în sistemul autorităților publice a autorității căreia i se solicită emiterea actului administrativ, în cazul de față Garda Forestieră Ploiești, autoritate publică locală.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 teza I, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. (...)", astfel că, în cauză, în raport de sediul reclamantei, care este în localitatea Ghelnița nr. 1136, județul Covasna, competent să soluționeze cauza este Tribunalul Covasna.

Deși Tribunalul Covasna nu este implicat în conflictul de competență sesizat (întrucât niciuna dintre instanțe nu a apreciat că ar reveni acesteia competența de soluționare a cauzei), Înalta Curte reține că, în pronunțarea regulatorului de competență, trebuie să stabilească instanța de judecată competentă conform dispozițiilor legale aplicabile, chiar dacă aceasta presupune trimiterea cauzei pentru competentă soluționare unei instanțe/secții/complet specializat neimplicat în conflictul negativ sesizat.

Declinările reciproce de competență reprezintă premisa regulatorului de competentă, însă stabilirea instanței competente nu este limitată de dispozițiile art. 135 C. proc. civ., la alegerea uneia dintre instanțele aflate în conflict. O altă abordare ar conduce la stabilirea competenței în favoarea unei instanțe neprevăzute de lege, soluția astfel pronunțată relevând un caracter formal al regulatorului de competență, care s-ar limita la achiesarea la una dintre opiniile instanțelor aflate în conflict, deși, în realitate, niciuna din aceste opinii nu este susținută de textele de lege, ceea ce ar echivala cu o eludare a caracterului imperativ al normei de procedură care instituie respectiva competență.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Covasna – secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții AJFP Covasna-Serviciul Fiscal Municipal Târgu Secuiesc, Garda Forestieră Ploiești și IGPR-Direcția de Ordine Publică-Serviciul de Protecție a Fondului Forestier, în favoarea Tribunalului Covasna – secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 28 noiembrie 2024.