ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5644/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 19 ianuarie 2023, sub număr x/2023, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, C. S.A., Casa Națională de Asigurări Sociale de Sănătate, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești și Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat repararea prejudiciului ce a fost cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17 decembrie 2021, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

- obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata către reclamanți a sumelor reținute cu ocazia restituirii activului acumulat la pensia privată obligatorie administrată de C. obligatoriu (în cuantum de 15.729 RON pentru reclamantul A. și în cuantum de 14.342 RON pentru reclamanta B.), rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu reținerea din fondul pensie și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data reținerii și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 130/2021);

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți în prezentul proces.

Prin sentința civilă nr. 95 din 23 martie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților în contradictoriu cu pârâta C.;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor;

- a respins acțiunea fată de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernului României;

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești;

- a respins excepția rămânerii fără obiect;

- a respins excepția lipsei de interes;

- a respins excepția pre maturității;

- a admis acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, C. S.A., Casa Națională de Asigurări Sociale de Sănătate, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâții la plata către fiecare dintre reclamanți a unei despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuție de asigurări sociale de sănătate, Pilonul II obligatoriu, în cuantum de 15.729 RON pentru reclamantul A. și în cuantum de 14.342 RON pentru reclamanta B., începând cu reținerea din fondul de pensie și până la acoperirea integrală a prejudiciului, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente sumelor reținute de la data reținerii și până la plata integrală a sumelor;

- a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 RON, câte 300 RON pentru fiecare reclamant, reprezentând taxa de timbru.

Împotriva sentinței civile nr. 95 din 23 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări Sociale de Sănătate și Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.

3.1. Recurentul-pârât Guvernul României a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea pe fond, în întregime, a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a apreciat, în esență, că prima instanță a stabilit nelegal existența unei obligații de plată în sarcina Guvernului fără a verifica îndeplinirea condițiilor unei răspunderi civile delictuale a autorității pârâte.

În opinia acestuia, instanța de fond a considerat în mod nejustificat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, iar nu cele speciale cuprinse în Legea nr. 263/2010 privind jurisdicția asigurărilor sociale și, pe cale de consecință, în mod eronat a stabilit că acțiunea introductivă ar fi întrunit cerința legată de prejudiciu.

Recurentul-pârât a mai învederat și că în mod eronat instanța de fond a dispus în sarcina sa obligația de a plăti către reclamanți dobânda legală de la data fiecărei rețineri și până la plata sumei, întrucât se relevă lipsa capacității juridice civile și corelativ, a calității procesuale pasive a Guvernului României.

Astfel, Guvernul României poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, aflându-ne în această situație în prezența unei capacități juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituționale ale art. 102 și 108 și pe cele ale actului normativ de organizare și funcționare a Guvernului.

Guvernul României nu are atribuții de a calcula și reține din pensii contribuția de asigurări sociale de sănătate, mai mult decât atât nici nu poate fi obligat să plătească despăgubiri întrucât sumele au fost calculate și reținute de către casele teritoriale de pensii sau, după caz, de casele de pensii sectoriale, respectiv entitățile care plătesc venituri din pensii.

Recurentul-pârât a mai arătat și că soluția de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, atunci când ceea ce s-a dedus judecății nu mai există, urmare a unei împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată (a fost adoptat actul normativ care reglementează în sensul solicitat de partea reclamantă, în considerarea Deciziei CCR nr. 650/2022) își are fundamentul în art. 194 lit. c) C. proc. civ.

Față de acestea, prin adoptarea actului normativ reprezentat de O.U.G. nr. 4/2023, legiuitorul delegat a stabilit cadrul normativ pentru transpunerea practică a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022 și a reglementat în sensul solicitat de partea reclamantă, împrejurare față de care, cererea pendinte este rămasă fără obiect, neputându-se susține în continuare, în mod valabil, sancționarea autorității publice pârâte pe calea urmată de către partea reclamantă.

Prin urmare, din moment ce competența restituirii sumelor reținute (obligația principală) este dată prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii si/sau entităților care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuții și nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare și/sau a diferentelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflație.

Întrucât solicitarea părților reclamante vizează operațiuni specifice de calcul și plată/restituire a CASS, reținută din pensie, recurentul-pârât a opinat că deciziile nr. 3526/2011 și nr. 3792/2011, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și considerentele reținute de instanța supremă sunt aplicabile, mutatis mutandis și în prezenta cauză, singura diferență fiind aceea că litigiul privește jurisdicția asigurărilor sociale, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine instanței specializate a soluționa cauzele care se circumscriu jurisdicției speciale a asigurărilor sociale.

Față de aceste aspecte, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată (restituirea unor sume reținute din pensie), recurentul-pârât a considerat pe de o parte, că Guvernul României nu poate fi obligat la plata despăgubirilor reprezentate de sumele reținute din pensie cu titlu de CASS și, pe de altă parte, că nu aceasta este calea care să asigure îndestularea părții reclamante, pretențiile acestora subsumându-se, astfel, jurisdicției asigurărilor sociale.

Pentru aceleași considerente, recurentul-pârât a apreciat că este nelegală și soluția instanței privind actualizarea sumelor cu rata inflației și plata dobânzilor legale aferente.

Astfel, în măsura în care instanța de judecată a apreciat că obligația este purtătoare de dobânzi sau impune actualizări ale acesteia în raport cu indicele de inflație, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora, dobânda penalizatoare este "dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplittirea obligației respective ia scadență (...)", rezultă în mod clar faptul că, debitorului obligației bănești - principale, îi revine și sarcina îndeplinirii obligației subsecvente, pe cale de consecință.

Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recurentul-pârât a susținut că soluția este nelegală, având în vedere pe de o parte, adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, mai sus amintită, cât și faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

3.2. Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări Sociale de Sănătate a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Printr-un prim set de critici, recurenta-pârâtă a învederat că în mod eronat instanța de fond a respins excepțiile invocate de aceasta.

Referitor la excepția lipsei calității sale procesuale pasive a arătat, în esență, că raportul juridic de acordare a drepturilor de pensie în prezenta speță se derulează doar între reclamantă și Casa de Pensii, casă care a calculat și reținut reclamantei din drepturile de pensie ale acesteia, contribuția de asigurări sociale de sănătate, care a fost virată către A.N.A.F.

De asemenea, aceasta nu are atribuții în ceea ce privește colectarea sau restituirea sumelor reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate la bugetul FNUASS, Casa de Pensii fiind entitatea care a calculat și reținut contribuția de asigurări de sănătate din drepturile de pensie cuvenite reclamantei, care are evidența plății drepturilor de pensie aferente reclamantei și care este emitenta deciziilor de pensionare a reclamantelor, precum și a taloanelor de plată a pensiilor acordate reclamantelor.

Totodată, colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator, precum și a contribuțiilor datorate de persoanele fizice obligate să se asigure se face de Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F. și organele fiscale subordonate acesteia, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, iar instituția recurentă nu îndeplinește funcția de creditor bugetar, aceasta fiind îndeplinită de Ministerul Finanțelor, potrivit art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Nu în ultimul rând, Ministerul Finanțelor este cel care deține principalele atribuții în materia fondurilor publice, întrucât monitorizează întreaga execuție bugetară și administrează resursele derulate prin Trezoreria Statului.

Printr-un alt set de critici, recurenta-pârâtă a apreciat ca fiind eronate reținerile instanței de fond cu privire la respingerea excepției lipsei de interes a reclamantei ca fiind devenită lipsită de interes, cu consecința admiterii acțiunii acesteia. În prezenta cauză, deși interesul reclamantei exista la data formulării cererii de chemare în judecata, acesta lipsește la data judecării prezentei cauze. Astfel, solicitarea formulată de reclamantă de restituire a sumelor reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, este lipsită de efecte juridice în condițiile în care legiuitorul a stabilit prin lege obligația de restituire a acestora.

În acest context a considerat ca fiind eronate și reținerile instanței de fond referitoare la respingerea excepției prematurității în ceea ce privește capătul de cerere accesoriu prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale penalizatoare și a actualizării cu indicele de inflație pentru fiecare sumă reținută cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate.

Deși actualitatea dreptului nu este prevăzută expres ca o condiție a exercitării acțiunii civile, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 34 din C. proc. civ. rezultă că actualitatea dreptului care a născut pretenția afirmată trebuie analizată cu prioritate, odată cu cercetarea condițiilor de exercitare a acțiunii civile. Textul de lege menționat arată cazurile în care acțiunea civilă poate fi exercitată și înainte ca dreptul să devină actual. Plasarea acestui text legal în capitolul privind condițiile de exercitare a acțiunii civile duce la concluzia că actualitatea dreptului material la acțiune trebuie cercetată deodată cu celelalte condiții ale acțiunii civile.

Motivul formulării cererii de chemare în judecată de către reclamanți, cât și reținerile instanței de fond au ca fundament constatarea neconstituționalității prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, stabilită de Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 650/2022, acest fapt atestând neconformitatea acesteia cu dispozițiile Constituției României, fiind o formă sui generis de nelegalitate. Astfel, prejudiciile invocate de particulari prin declararea ca neconstituțională a unei ordonanțe de guvern, astfel că nu poate fi reținută în sarcina CNAS plata prejudiciului pricinuit, actualizat.

Mai mult, din prevederile O.U.G. nr. 4/2023 rezultă fără putință de tăgadă faptul că obligația restiturii sumelor reținute din pensie cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate revine Casei Naționale de pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, și nu CNAS.

Pe fondul motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a învederat, în esență, faptul că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că atât în materie fiscală, cât și în materie civilă, plata dobânzilor este legată de existenta unei legături de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită cu observarea laturii subiective, respectiv a formei de vinovăție.

Astfel, nu există o legătură de cauzalitate între obligația de restituire a contribuției de asigurări sociale de sănătate și plata dobânzilor si actualizărilor acestor sume, prin raportare la vreo formă de vinovăție a CNAS.

Totodată, o eventuală hotărâre judecătorească care să oblige CNAS la plata dobânzilor și actualizărilor, ar avea un precedent negativ cu consecințe majore asupra bugetului FNUASS, buget care are o destinație precisă, reglementată orin lege și anume acordarea serviciilor medicale către asigurați în sistemul de asigurări sociale de sănătate, conform art. 220 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, întreprinderea oricăror măsuri ce presupun influențe financiare suplimentare negative asupra bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate conduce automat la diminuarea atât a pachetului de servicii medicale, medicamente și materiale sanitare pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât și a calității serviciilor medicale acordate acestora.

3.3. Recurenta-pârâtă Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect.

Recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, prima instanță dând o greșită interpretare normelor juridice aplicabile împrejurărilor de fapt și de drept incidente în cauză, respectiv O.U.G. nr. 4/2023, art. 277 și art. 281 din Legea nr. 95/2006.

Din interpretarea dispozițiilor legale incidente rezultă că au obligația de a calcula și de a reține la sursă contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de către persoanele care reaizează venituri din pensii Casele Teritoriale de Pensii și Casele Sectoriale de Pensii, iar nu CASA OPSNAJ.

Faptul că reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate s-a realizat de către Casa Județeană de Pensii Dolj rezultă din taloanele de pensii eliberate de aceasta. în calitate de plătitori de venituri, Casa Județeană de Pensii Dolj are obligația, potrivit legii, de a calcula, reține, declara și plătii către ANAF, contribuția reținută.

Un alt motiv de critică îl constituie faptul că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 4/2023 prin care s-a dispus repararea pagubelor în sensul restituirii sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022, inclusiv, și a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata către reclamanți a unei despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuție de asigurări sociale de sănătate până la acoperirea integrală a prejudiciului, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente sumelor reținute, până la plata integrală a sumelor.

Recurenta-pârâtă a susținut că nu are nicio atribuție în colectarea sau restituirea sumelor de bani reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) care au titlul de creanțe fiscale și nu intră în relații de natură juridică cu persoanele fizice care au obligația de plată a contribuției de asigurări de sănătate, în speță nici cu reclamanții.

La data formulării prezentului recurs, reclamanților-intimați Casa Județeană de Pensii Dolj le-a restituit deja acestora contribuția de asigurări sociale de sănătate reținută în luna ianuarie, februarie și martie 2022, astfel că obligarea pârâților la restituirea contribuției de asigurări sociale de sănătate este lipsită de folos practice, instanța neputând interveni asupra mecanismului de restituire a acestor sume instituit de legiuitor.

Având în vedere cele menționate rezultă în opinia recurentei-pârâte că aceasta nu a a avut nicio atribuție în calcularea și reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate la veniturile din pensii și nici în restituirea contribuției, aceasta se realizează de către Casa Națională de Pensii Publice prin transfer de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

În cauză nu au fost formulate întâmpinări.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, motivele de recurs de ordine publică subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. statuează că hotărârea va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta este incident "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Prin urmare, conform dispozițiilor legale anterior menționate, hotărârea este casabilă atunci când cuprinde motive contradictorii sau dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluție, însă în dispozitiv instanța a pronunțat o soluție contrară.

Înalta Curte constată că, în cauză, reclamanții, în calitatea acestora de beneficiari ale unor pensii de serviciu, au învestit instanța de judecată cu o cerere de obligare a pârâților la despăgubiri constând în plata sumelor reținute cu ocazia restituirii activului acumulat la pensia privată obligatorie administrată de C. obligatoriu (în cuantum de 15.729 RON pentru reclamantul A., și în cuantum de 14.342 RON, pentru reclamanta B.), rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu bază de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de – 4.000 RON, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu reținerea din fondul pensie și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004), precum și obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data reținerii și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 130/2021).

Deși în cuprinsul considerentelor, în partea aferentă soluționării excepțiilor, instanța de fond a motivat în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor, atunci când a procedat la soluționarea fondului, prima instanță, bazat pe o motivare generică, a înțeles să oblige toți pârâții, inclusiv pe Ministerul Finanțelor, dar și pe C., cu privire la care reclamanții formulaseră o cerere de renunțare la judecată, la plata despăgubirilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, contradicție ce se evidențiază și în dispozitivul hotărării recurate.

Procedând de o asemenea manieră, instanța de fond a încălcat prevederile legale care statuează că motivarea hotărârii judecătorești, respectiv a soluțiilor pronunțate, trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanță, dar și că soluțiile adoptate de către instanțele judecătorești se întemeiază pe un raționament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanța a pronunțat o soluție justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei și temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligația motivării hotărârilor judecătorești într-un mod care să corespundă exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și exigențelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanța de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile și observațiile părților sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanței obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de dovezi ale părților, în raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanței de control judiciar să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în primă instanță și pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.

Concluzionând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească care cuprinde motive contradictorii, eliptice, ce au generat nelămurirea aspectelor legate de cadrul procesual incident în cauză și de părțile raportului obligațional, Înalta Curte constată că nu este lămurită situația de fapt sub aspectele relevate și nu se poate verifica aplicarea corectă a legii în cauză.

Neputând exercita un control de legalitate asupra acestor chestiuni, care nu au fost lămurite de instanța de fond și, de asemenea, neputând priva părțile de un grad de jurisdicție prin rezolvarea lor direct în recurs, Înalta Curte, coroborând art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 cu dispozițiile art. 497 C. proc. civ., va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează să stabilească fără echivoc cadrul procesual și părțile debitoare în raportul obligațional dedus judecății.

În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor din cererile de recurs care se circumscriu motivului de casare întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aceste critici urmând a fi examinate de prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

Pentru considerentele expuse, constatând incidența în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursurilor declarate de recurenții-pârâți Guvernul României, Casa Națională de Asigurări Sociale de Sănătate și Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești împotriva sentinței civile nr. 95/2023 din 23 martie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Guvernul României, Casa Națională de Asigurări Sociale de Sănătate și Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești împotriva sentinței civile nr. 95/2023 din 23 martie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 28 noiembrie 2024.