ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5618/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 23.12.2022 sub nr. x/2022, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâții Guvernul României, Casa Județeană de Pensii Constanța și Ministerul Finanțelor (în scopul opozabilității hotărârii), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11-14, 16-20 și art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României;

- să se constate ca fiind nelegale dispozițiile art. XXIV pct. 11-14, 16-20 și art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a modificat și completat Legea nr. 287/2015 privind Codul fiscal prin introducerea art. 155 alin. (1) lit. a)

1

care dispune plata contribuției de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii în cuantum de 10% din partea ce depășește suma de 4.000 RON;

- obligarea pârâților Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Constanța, în solidar, la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, constând în sumele ce au fost reținute din pensia pentru limită de vârstă cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, cu aplicarea actualizării în raport de rata inflației și a dobânzii legale penalizatoare, până la executarea integrală a obligației principale.

Prin sentința civilă nr. 75/CA din 27 aprilie 2023, Curtea de Apel Constanța:

(i)a respins, ca neîntemeiate, exceptiile lipsei calității procesual pasive si a lipsei de obiect;

(ii)a admis actiunea formulată de reclamanții A., B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Judeteană de Pensii Constanta, Ministerul Finantelor;

(iii)a dispus obligarea pârâtilor la plata către reclamanți a despăgubirilor aferente perioadei ianuarie - decembrie 2022 astfel:

- 1.908 RON către reclamantul A.,

- 1.272 către reclamanta B., sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflatie si cu dobânda legală penalizatoare până la executarea integrală a obligatiei principale.

(iv)în baza art. 453 C. proc. civ., a dispus obligarea pârâtilor la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată reprezentate de taxă judiciară de timbru astfel, 191 RON către A. si 127 RON către B..

Împotriva sentinței de fond pârâții Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului și Ministerul Finanțelor au declarat recurs fiecare.

3.1. Prin recursul formulat de pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În susținerea cazului de casare invocat, s-a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât o cerere de reparare a prejudiciului, având caracter patrimonial, nu putea fi soluționată în absența unei acțiuni specifice contenciosului administrativ, care să vizeze anularea actelor administrative subsecvente ordonanțelor declarate neconstituționale, aflate în directă legătură de cauzalitate cu vătămarea ce se solicită a fi reparată.

În speță, în mod eronat s-a dispus obligarea pârâtului Guvernul României la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul invocat în acțiune, fără a fi anulat vreun act administrativ emis în baza ordonanțelor declarate neconstituționale, sau să fie obligate autoritățile pârâte la "emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative", conform condițiilor impuse de legiuitor prin art. 9 alin. (5) din lege.

Se subînțelege că admisibilitatea unei cereri de reparare a prejudiciului nu putea fi soluționată în absența unei acțiuni vizând anularea unui act administrativ subsecvent, emis în baza ordonanței neconstituționale, aflat în legătură de cauzalitate directă cu vătămarea invocată.

De asemenea, s-a arătat că legiuitorul constituant a reglementat în mod expres, prin dispozițiile art. 52 și art. 126 alin. (6), răspunderea patrimonială a autorităților publice pentru pagubele cauzate prin acte administrative sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, făcând trimitere la legea specială, și anume la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu prevederi derogatorii de la dreptul comun.

Prima instanță a stabilit nelegal existența unei obligații de plată în sarcina Guvernului fără a verifica îndeplinirea condițiilor unei răspunderi civile delictuale a autorității pârâte.

Așadar, în măsura în care a stabilit că părțile reclamante trebuie să beneficieze de restituirea sumelor reținute din pensie, este evident că obligația de plată a acestor sume nu putea fi stabilită decât în sarcina entităților care plătesc părților reclamante drepturile de pensie, nefiind angajată răspunderea delictuală a Guvernului României.

În mod eronat, instanța de fond a dispus și în sarcina Guvernului României obligația de a plăti despăgubiri aferente perioadei ianuarie- decembrie 2022, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare până la executarea integrală a obligației principale, întrucât se relevă lipsa capacității civile și corelativ, a calității procesuale pasive a Guvernului României, invocată pe cale de excepție.

Astfel, Guvernul României poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, aflându-ne în această situație în prezența unei capacități juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituționale ale art. 102 și 108 și pe cele ale actului normativ de organizare și funcționare a Guvernului.

În acest context, s-a arătat că, potrivit prevederilor constituționale și celor ale O.U.G. nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare, raporturile juridice în care participă Guvernul României nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voință a acestui organ al administrației publice centrale, făcută în exercitarea atribuțiilor și competențelor stabilite de lege, cu scopul de a produce efecte juridice.

Guvernul României nu are atribuții în calcularea și reținerea din pensii a contribuției de asigurări sociale de sănătate și nu poate fi obligat să plătească despăgubirile solicitate prin acțiune, câtă vreme sumele au fost calculate și reținute de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale. Competența restituirii sumelor reținute este dată prin lege, în mod expres, în sarcina caselor de pensii, conform O.U.G. nr. 4/2023, astfel că Guvernul României nu poate fi obligat nici la restituirea sumelor reținute, nici a accesoriilor constând în actualizarea cu rata inflației și dobânda legală, în condițiile în care, potrivit art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, debitorului obligației bănești principale îi revine și sarcina îndeplinirii obligației subsecvente.

A mai învederat recurentul-pârât că, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023, cererea reclamanților este lipsită de interesul susținerii sale, care, conform art. 32 alin. (1) C. proc. civ., trebuie să îndeplinească cerința de a fi actual atât la data promovării, cât și pe parcursul soluționării acțiunii. Cererea este lipsită și de obiect, câtă vreme intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023 transpune obligația dispusă în sarcina pârâtului prin titlul executoriu, neputându-se susține că solicitarea de către reclamanți a penalităților ar mai avea obiect.

A făcut recurentul trimitere și la Deciziile nr. 3792 din 28 iunie 2011 și nr. 3792 din 28 iunie 2011 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, apreciind că litigiul privește jurisdicția asigurărilor sociale, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine instanței specializate a soluționa cauzele care se circumscriu jurisdicției speciale a asigurărilor sociale, fiind nelegală și soluția instanței privind actualizarea sumelor cu rata inflației și a dobânzilor aferente.

În concluzie, având în vedere argumentele anterior menționate, solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, casarea sentinței recurate, în sensul respingerii, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții B. și A..

În ceea ce privește obligarea Guvernului României la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților, având în vedere că această cerere are caracterul unei cereri accesorii, respingând cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Guvernul României, urmează a fi respins și acest petit ca neîntemeiat.

3.2. Prin recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor.

În motivarea recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea este casabilă dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluție, însă în dispozitiv instanța a pronunțat o soluție diferită.

În prezenta speță această contradicție există întrucât în cuprinsul considerentelor hotărârii recurate, la pagina 19, paragraful 8, instanța a motivat soluția privind excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor, pe faptul că recunoaște în prezenta cauză calitatea de pârât a Guvernului României, situație în care constată caracterul fondat al excepției lipsei calității procesuale pasive astfel invocată de pârâții CJP Constanța și Ministerul Finanțelor.

Un asemenea raționament impunea, însă, respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă în ce privește pe pârâtul Ministerul Finanțelor, și nu ca neîntemeiată, așa cum a procedat instanța. Așa fiind, afirmația instanței în sensul că "constată caracterul fondat al excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului MF" apare ca fiind vădit lipsită de fundament și nu poate prin ea însăși să justifice soluția pronunțată.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a arătat că, deși în raportul juridic dedus judecății una din părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut din solicitarea reclamanților de obligare a pârâților Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Constanța la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, în opinia recurentului, nu se justifica calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, acest pârât fiind chemat în judecată doar pentru opozabilitatea hotărârii, după cum chiar reclamanții au menționat prin cererea introductivă.

În cauză, între pârâtul Ministerul Finanțelor și reclamanți nu există raport juridic procedural fiscal care să justifice calitatea procesual pasivă pe cererea de obligare la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, constând în sumele reținute din pensia pentru limită de vârstă cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, cu aplicarea actualizării în raport de rata inflației și a dobânzii legale penalizatoare, până la executarea integrală a obligației principale.

Potrivit legii speciale, părțile raportului juridic dedus judecății sunt asigurații (pensionari) care reclamă nelegala reținere a contribuțiilor de asigurări sociale în cuantum de 10% aplicat sumelor ce depășesc 4.000 RON, pe temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 130/2021 declarate neconstituționale prin Decizia CCR nr. 650/15.12.2022 publicată în MO nr. 1262/28.12.2022, pe de o parte, și Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și casele sectoriale de pensii, pe de altă parte, în calitate de titulari ai dreptului de a stabili, reține și vira aceste contribuții de asigurări sociale, potrivit legii.

Prin urmare, revine Casei Naționale de Pensii Publice prin Casa județeană de pensii Constanța, calitatea procesual pasivă în prezentul litigiu, iar instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 16-17 din Codul de procedură fiscală, raportat la art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile art. 1, art. 4 alin. (2) și alin. (3), art. 5 alin. (3), art. 152 – 154, art. 156 din Legea nr. 263/2010.

În acest context, în mod eronat a dispus instanța de fond, prin hotărârea recurată, respingerea lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor și obligarea acestuia, în calitate de pârât, alături de ceilalți doi pârâți, la plata către reclamanți a despăgubirilor aferente perioadei ianuarie – decembrie 2022, astfel: 1.908 RON către reclamantul A. și 1.272 RON către reclamanta B., sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare până la executarea integrală a obligației principale, precum și obligarea pârâților la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru astfel, 191 RON către A. și 127 RON către B..

Față de cele arătate, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința casării hotărârii recurate și respingerea acțiunii în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor.

4.1. Intimații-reclamanți A. și B. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, pentru apărările dezvoltate la dosar.

4.2. Legal citat, intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Constanța nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte constată că, prin recursurile declarate împotriva soluției instanței de fond, pârâtul Guvernul României a formulat critici subsumate cazului de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar pârâtul Ministerul Finanțelor a formulat critici subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din același Cod.

Analizând mai întâi motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de pârâtul Ministerul Finanțelor, se reține că acesta a susținut, în esență, că sentința recurată cuprinde aspecte contradictorii, întrucât motivarea hotărârii duce la o anumită soluție privind lipsa calității sale procesuale pasive, însă în dispozitiv instanța a pronunțat o soluție diferită.

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Județeană de Pensii Constanța și Ministerul Finanțelor (în scopul opozabilității hotărârii):

- în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11-14, 16-20 și art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României;

- să se constate ca fiind nelegale dispozițiile art. XXIV pct. 11-14, 16-20 și art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a modificat și completat Legea nr. 287/2015 privind Codul fiscal prin introducerea art. 155 alin. (1) lit. a)

1

care dispune plata contribuției de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii în cuantum de 10% din partea ce depășește suma de 4.000 RON;

- obligarea pârâților Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Constanța, în solidar, la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, constând în sumele ce au fost reținute din pensia pentru limită de vârstă cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, cu aplicarea actualizării în raport de rata inflației și a dobânzii legale penalizatoare, până la executarea integrală a obligației principale;

- obligarea la plata de despăgubiri pentru prejudiciul ce li se va produce prin reținerile ce se vor face în continuare, respectiv de la data de 01.01.2023 până la încetarea acestora;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar.

De asemenea, se constată de către instanța de control judiciar că, în fața instanței de fond, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportat la primul capăt de cerere de a restitui sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, pentru lipsa motivării acesteia și a timbrajului, iar pârâtul Ministerul Finanțelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Ulterior, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța a depus la dosar precizări prin care a înțeles să invoce excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în soluționarea cauzei și excepția lipsei de obiect, față de publicarea în M.Of. a O.U.G. nr. 4/2023 privind restituirea unor contribuții de sănătate.

Soluționând cauza, instanța de fond a respins, ca neîntemeiate, exceptiile lipsei calității procesual pasive si a lipsei de obiect; a admis actiunea formulată de reclamanții A., B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Judeteană de Pensii Constanta, Ministerul Finantelor; a dispus obligarea pârâtilor la plata către reclamanți a despăgubirilor aferente perioadei ianuarie - decembrie 2022 astfel: 1.908 RON către reclamantul A. și 1.272 către reclamanta B., sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflatie si cu dobânda legală penalizatoare până la executarea integrală a obligatiei principale; în baza art. 453 C. proc. civ., a dispus obligarea pârâtilor la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată reprezentate de taxă judiciară de timbru astfel, 191 RON către A. si 127 RON către B..

Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului-pârât Ministerul Finanțelor referitoare la împrejurarea că hotărârea se fundamentează pe motive contradictorii.

Astfel, deși în considerentele sentinței atacate se regăsesc argumentele instanței referitoare la soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor (la pagina 19, paragraful 8 din considerentele sentinței, instanța motivând că "recunoaște în prezenta cauză calitatea de pârât a Guvernului situație în care va constata caracterul fondat al excepției lipsei calității procesual pasive astfel invocate doar de pârâții CJP Constanța și MF"), în dispozitiv se regăsește soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor.

În contextul anterior expus, este evident că se impunea respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă în ce privește pe pârâtul Ministerul Finanțelor, și nu ca neîntemeiată, fiind astfel identificate contradicții în raționamentul instanței de fond.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii, astfel încât se impune casarea integrală a sentinței recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.

În raport de soluția de casare cu trimitere la rejudecare, Înalta Curte apreciază ca fiind inutilă analizarea celorlalte motive de recurs invocate de pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor fondate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond în rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamanți în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârâți și la probatoriul administrat în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situației de fapt.

Pentru considerentele expuse, constatându-se incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Guvernul României și de Ministerul Finanțelor, ambele împotriva sentinței civile nr. 75/CA din data de 27 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 noiembrie 2024.