ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5572/2024

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 noiembrie 2023 pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, promovarea sa la Curtea de Apel Timișoara, ca efect al valorificării rezultatului obținut în urma concursului de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor organizat în perioada mai - octombrie 2023.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 28 din 16 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 28 din 16 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Cererea de renunțare la judecată La data de 23 octombrie 2024, recurenta-reclamantă A. a formulat o cerere, prin care a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată, cu consecința anulării hotărârii recurate, întrucât Consiliul Superior al Magistraturii i-a soluționat cererea de valorificare, în sensul respingerii acesteia, soluție ce face obiectul unui alt dosar. II. Cu privire la cererea de renunțare la judecată 2.1. Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, dar și pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, precum și dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, atunci când renunțarea se face în căile extraordinare de atac, instanța va dispune și anularea în tot sau în parte a hotărârii, Înalta Curte va lua act de cererea intimatei-reclamante privind renunțare la judecata cauzei ce formează obiectul prezentului dosar și va anula sentința pronunțată de către prima instanță. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante A. la judecarea cererii de chemare în judecată, formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii – secția pentru Judecători și va anula sentința nr. 28 din 16 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.