ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4780/2024

Ședința publică din data de 24 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 11.10.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Municipiul Hunedoara, a solicitat obligarea Municipiului Hunedoara la:

- încheierea cu A. S.R.L. a unui act adițional la Contractul de lucrări nr. x/24.05.2022, prin care să fie agreată ajustarea prețului manoperei cuprinse în Contract, având în vedere modificările legislative ale Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 168/2022;

- încheierea cu A. S.R.L. a unui act adițional la Contractul de lucrări nr. x/24.05.2022, prin care să fie agreata plata în avans a unui cuantum de 80% din prețul materialelor/echipamentelor enumerate în lista anexata Contractului, urmând ca restul de 20% să fie achitat după punerea în operă a lucrărilor, având în vedere dispozițiile cuprinse în Instrucțiunea din Anexa Ordinului Ministrului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației nr. 4141/20.11.2020 și,

- obligarea la achitarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 468/CA/2023 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Hunedoara.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat apel.

Prin Decizia nr. 3/A/08.02.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis apelul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 468/CA/2023 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și, pe cale de consecință, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Municipiul Hunedoara; a obligat pârâtul să încheie cu reclamanta un act adițional la Contractul de lucrări nr. x/24.05.2022 prin care să fie ajustat prețul manoperei prin raportare la modificarea legislativă introdusă prin art. XLI din O.U.G. nr. 168/2022, pentru perioada 01.02.2023-01.11.2023; a menținut în rest sentința apelată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 05.03.2024, petenta A. S.R.L. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 3/A/08.02.2024 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, în sensul de a modifica perioada pentru care Municipiul Hunedoara a fost obligat să încheie cu apelanta un act adițional la Contractul de lucrări nr. x/24.05.2022 prin care să fie ajustat prețul manoperei prin raportare la modificarea legislativă introdusă prin art. XLI din O.U.G. nr. 168/2022 din "01.02.2023 – 01.11.2023" în "01.01.2023 – 01.11.2023".

Prin încheierea nr. 2/A/2024 din 25 martie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Hunedoara.

Împotriva încheierii nr. 2/A/2024 din 25 martie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal, apelanta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Recurenta a invocat nelegalitatea încheierii nr. 2/A/2024 în raport de nemotivarea acesteia, aspect circumscris motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

A susținut că, în prezenta cauză, instanța de apel s-a limitat la o serie de precizări cu caracter general, fără a cerceta îndeaproape aspectele învederate de societate prin cererea de îndreptare a erorii materiale, în raport de cadrul normativ aplicabil.

Pentru a dispune rectificarea respectivei erori strecurate în hotărârea judecătorească, dar care are aptitudinea de a prejudicia efectiv A., Curtea de Apel Alba Iulia nu trebuia să realizeze vreo analiză aprofundată a fondului litigiului, ci, în opinia sa, se impunea doar analiza dispozițiilor legale incidente din O.U.G. nr. 168/2022.

Cu toate acestea, instanța de apel s-a limitat în respingerea cererii sale la o serie de precizări cu caracter general.

În aceste condiții, instanța de control judiciar urmează să constate că o atare motivare nu poate îmbrăca forma unui veritabil argument juridic, echivalând mai degrabă cu o nemotivare a soluției de respingere a cererii de îndreptare eroare materială, în condițiile în care concluzia citată mai sus survine abrupt, în urma expunerii formale a argumentelor societății, fără nicio precizare în plus și fără a considera susținerile părții.

După cum se poate lesne observa, prin cererea de îndreptare, reclamanta nu a criticat sub nicio formă modalitatea în care instanța de apel a interpretat dispozițiile legale si cele contractuale, prin raportare la prevederile legale incidente, ci doar a arătat că, deși instanța a stabilit legalitatea cererii de modificare a contractului încheiat cu autoritatea contractantă, aceasta a indicat în mod greșit perioada de la care devine aplicabilă modificarea contractului, prin majorarea corespunzătoare a prețului manoperei, conform normei de drept incidente (art. XLI din O.U.G. nr. 168/2022).

În aceste condiții, soluția instanței de apel de respingere a cererii de rectificare a greșelii materiale este nemotivată, nefiind expus în mod efectiv si, prin raportare la datele spetei, un raționament temeinic care să fundamenteze această hotărâre.

Pe cale de consecință, în raport de caracterul imperativ al dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., precum si având în vedere că situația expusă se integrează în contextul de nelegalitate, echivalând cu o nepronuntare asupra cererii de îndreptare a erorii materiale cuprinse în hotărârea judecătorească, se impune să se constate că este incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta a mai invocat nelegalitatea încheierii nr. 2/A/2024 în raport de greșita aplicare și interpretare a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Din aceasta perspectivă, în opinia sa, instanța de apel a pronunțat încheierea recurată cu încălcarea flagrantă a normelor de drept procesual-civil cuprinse în art. 442 si art. 445 C. proc. civ.

Astfel, sub un prim aspect, potrivit dispozițiilor art. 442 C. proc. civ. legiuitorul a pus la dispoziția părtilor litigante, dar și la dispoziția instanței de judecată, posibilitatea de remediere a erorilor din cuprinsul hotărârii, atunci când acestea vizează anumite aspecte decurgând din redactarea sau consemnarea unor elemente.

Deopotrivă, prevederile art. 445 C. proc. civ. consacră expres obligația de a face uz de această procedură, în cazul identificării anumitor erori materiale în hotărârile judecătorești, în condițiile în care, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444 C. proc. civ.

Sintagma "eroare materială" la care se referă art. 442 C. proc. civ. privește exclusiv greșelile de tip redacțional comise de instanța de judecată cu ocazia formulării considerentelor și dispozitivului hotărârii judecătorești pe care a pronuntat-o în dosarul soluționat, precum și a încheierilor pronunțate în respectivul dosar pe parcursul derulării procedurii de judecată. In esență, "eroarea" constituie o inadvertență în modul de exprimare a ceea ce instanța a decis ori în raport cu consecințele ineluctabile ale deciziei pronunțate.

In cauză, în opinia sa, instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 442 C. proc. civ. apreciind că, prin cererea formulată, se încearcă corectarea unor erori de judecată si, pe cale de consecință, a refuzat să admită cererea.

Soluția Curții de Apel Alba Iulia este nelegală având în vedere că, deși prin Decizia nr. 3/A/08.02.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, instanța a admis capătul de cerere privind obligarea Mun. Hunedoara la încheierea unui act adițional, prin care să fie ajustat prețul manoperei din contractul inițial, încheiat cu A., raportat la modificarea legislativă introdusă prin art. XLI din O.U.G. nr. 168/2022, instanța a menționat greșit data de 01.02.2023, ca efect al O.U.G. nr. 168/2022.

Prin dispozițiile art. XLI din O.U.G. nr. 168/2022 se stipulează expres că, începând cu data de 01.01.2023, pentru domeniul construcțiilor, se majorează salariul de baza minim brut pe tară garantat în plată, fără includerea indemnizațiilor, sporurilor si altor adaosuri la cuantumul de 4.000 RON lunar.

In cadrul normei citate anterior, nu este prevăzută nicio excepție ori distincție, în ce privește aplicabilitatea majorării stabilite de legiuitor pentru lucratorii din domeniul construcțiilor sau termenul de la care ar urma sa devină aplicabilă norma modificatoare. Este pur si simplu stabilit expres că majorarea are loc începand cu 01.01.2023.

Or, recurenta îndeplinea, la momentul formulării acțiunii introductive de instanță, toate condițiile de fond si de formă pentru ca modificarea legislativă să i se aplice în mod direct, automat, condiții verificate îndeaproape de instanța de apel si recunoscute expres prin soluția pronunțată, favorabilă A..

Prin urmare, la momentul analizării cererii de îndreptare, instanța nu trebuia sa intre în analiza fondului dreptului dedus judecății, ci avea doar obligația de a analiza argumentele A., în raport cu cele dispuse de instanță prin Decizia nr. 3/A/08.02.2024, care a admis în tot temeinicia cererii sale de ajustare a prețului manoperei, prin raportare la dispoziția legală incidentă.

În concluzie, eroarea a cărei rectificare a cerut-o instanței de apel nu viza niciun fel de critici de nelegalitate/netemeinicie aduse hotărârii judecătorești, în condițiile în care instanța a admis în integralitate cererea sa, de modificare a contractului de lucrări, dând eficienta dispozițiilor art. XLI din O.U.G. nr. 168/2022.

Intimatul-pârât Municipiul Hunedoara a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

În esență, a susținut că pronunțarea instanței de apel asupra datei de începere a actului adițional echivalează cu o decizie de fond care nu mai poate fi schimbată decât în calea de atac a recursului, iar nu prin îndreptare de eroare materială.

Astfel recurenta este în eroare când apreciază că data intrării în vigoare sau a aplicării O.U.G. nr. 168/2022 trebuie să fie identică cu data intrării în vigoare a actului adițional la contractul inițial. Având în vedere că există identitate între data de începere a actului adițional cuprinsă în considerentele hotărârii cu data de începere menționată în dispozitiv, aceasta nu poate fi încadrată în notiunea de eroare materială.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 24 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu de instanță, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.: "(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod: "Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituția României).

Totodată, art. 457 C. proc. civ. prevede că "(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. (...)"

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței.

Totodată, căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părțile și nici instanța de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exercițiul unei căi de atac.

Așadar, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de mențiunile din dispozitivul acesteia ori de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În lumina acestor considerente, Înalta Curte constată că, în cauză, reclamanta a formulat, în temeiul art. 442 C. proc. civ., cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 3/A/08.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, decizie împotriva căreia nu se poate exercita recurs, fiind pronunțată în calea de atac a apelului, potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016.

Astfel, în cauza pendinte, pretențiile solicitate decurg din executarea unui contract administrativ, fiind incidente prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, modificată prin Legea nr. 75/2023 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul investițiilor publice, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la data 11.10.2023, care la art. 1 alin. (2) stipulează că acest act normativ "se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

Înalta Curte constată că obiectul cauzei face parte din categoria celor prevăzute la art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 care prevede: "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice, în termen de 45 de zile."

De asemenea, se reține că pentru astfel de cauze, legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 că "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor și cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor administrative poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. (...)"

Din aceste texte legale, întrucât alte căi de atac nu au fost instituite de legiuitor, rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârii fondului în această materie este apelul, în urma soluționării căruia, hotărârea pronunțată de prima instanță devine definitivă.

În acest context, mențiunea din dispozitivul deciziei cu privire la care s-a formulat cererea de îndreptare eroare materială soluționată prin încheierea recurată "cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalității căilor de atac prevăzute de lege.

De altfel, instanța de control judiciar reține că incidente în acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. teza finală, care stabilesc faptul că: "(...) De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive (...) 4. Hotărârile date în apel fără drept de recurs".

Prin urmare, fiind pronunțată în faza apelului, într-un litigiu dintre cele la care se referă art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, decizia civilă nr. 3/A/2024 din data de 8 februarie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului, deoarece aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală, coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016.

Prin încheierea nr. 2/A/2024 din 25 martie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2023, cererea de îndreptare eroare materială strecurată în dispozitivul Deciziei nr. 3/A/08.02.2024 a fost respinsă, reclamanta formulând prezentul recurs.

Însă, potrivit dispozițiilor art. 446 C. proc. civ. "Încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea."

Din aceste dispoziții legale, rezultă că încheierea privind îndreptarea erorii materiale a dispozitivului unei deciziei care este definitivă, cum este cazul în speță, este, de asemenea, definitivă.

Prin raportare la toate considerentele și dispozițiile legale antereferite, se reține că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantă este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei încheieri definitive astfel cum s-a reținut anterior, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind valabile argumentele instanței expuse supra și cu privire la mențiunea din cuprinsul încheierii de îndreptare eroare materială "cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare".

În concluzie, având în vedere că judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, ca inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 2/A/2024 din 25 martie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.