ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4603/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 13 septembrie 2023, sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții Unitatea Administrativ - Teritorială Orașul Sinaia și Consiliul Local al Orașului Sinaia au solicitat, în contradictoriu cu Administrația Națională Apele Române și Administrația Bazinală de Apă Buzău - Ialomița, instituirea următoarele obligații în sarcina pârâtelor:

- obligația de a achita o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, timp de un termen de 3 luni calculat de la data comunicării încheierii care se va pronunța;

- obligația de a le achita reclamantelor penalități în cuantum de 1.000 RON stabilite pe zi de întârziere, timp de un termen de 3 luni socotit de la data comunicării încheierii prin intermediul căreia instanța dispune obligarea pârâtelor să achite amenda.

De asemenea, reclamantele au solicitat a se lua act de faptul că își rezervă dreptul de a solicita pe cale separată rambursarea cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

Reclamantele au învederat că finalitatea cererii de chemare în judecată constă în executarea silită a obligațiilor instituite în primă instanță prin sentința civilă nr. 33 pronunțată la data de 24.02.2021 de Curtea de Apel Ploiești în soluționarea dosarului nr. x/2020, care a rămas definitivă prin efectul respingerii recursurilor exercitate împotriva acesteia, prin decizia civilă nr. 1114 din data de 07.12.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința nr. 43 C. civ. pronunțată la 29 noiembrie 2023, Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională Apele Române, ca nefondată, a admis cererea formulată de reclamantul Orașul Sinaia și Consiliul Local al Orașului Sinaia, în contradictoriu cu Administrația Națională Apele Române și Administrația Bazinală De Apă Buzău – Ialomița și a obligat autoritățile pârâte, Administrația Națională Apele Române și Administrația Bazinală Buzău – Ialomița, la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, acordând reclamanților penalități, în condițiile art. 906 din C. proc. civ., în cuantum de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere, pentru un termen maximum de 3 luni, socotit de la data comunicării încheierii privind stabilirea amenzii.

Împotriva sentinței nr. 43 C. civ. pronunțată la 29 noiembrie 2023 la Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtele Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița și Administrația Națională "Apele Române", care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

3.1. Pârâta Administrația Bazinală de Apă Buzău - Ialomița a susținut că instanța de fond nu a acordat importanța datorată aspectelor referitoare la calitatea sa de instituție publică și condițiile în care se pot angaja anumite categorii de cheltuieli.

Astfel, prezintă pe larg modul în care nu a stat în pasivitate, făcând demersuri în sensul respectării și ducerii la îndeplinire a măsurilor stabilite de Curtea de Apel Ploiești, explicând că, la data de 09.08.2023 contractul pentru măsurători/intabulare, era deja semnat, în luna octombrie 2023 măsurătorile pe raza Sinaia erau efectuate, recurenta comunicând acest aspect către UAT Sinaia și a emis decizia pentru constituirea comisiei de delimitare, în data de 16.11.2023. Ulterior, în data de 05.12.2023, a avut o întâlnire de lucru la sediul Primăriei Sinaia pentru a discuta pe baza măsurătorilor/delimitărilor efectuate si transmise, moment la care Comisia de delimitare, reprezentanții A. (prestatorul contractului pentru efectuare de măsurători in vederea intabulării) si reprezentanții Serviciului Patrimoniu si Cadastru din aparatul Primarului al UAT Sinaia au purtat discuții in vederea stabilirii de comun acord a ariei ce se va intabula.

Față de această stare de fapt consideră că nu se impunea stabilirea de penalități la un nivel atât de oneros in sarcina instituției pârâte, întrucât au efectuat demersuri in vederea executării obligației stabilite prin sentința nr. 33/2021, prin contractarea de servicii de cadastru și intabulare a terenului aferent albiilor minore a râului Prahova, în lungime de aproximativ 90 km curs de apa,

A solicitat a se avea în vedere faptul că un asemenea demers, delimitarea de albie minoră, este o activitate de o anumita anvergura și că, nu avea posibilitatea de a efectua asemenea delimitări pe tronsoane izolate, respectiv doar Calea x, așa cum si-a dorit reclamanta.

A mai precizat că, de-a lungul timpului neînțelegerile intervenite în relația cu U.A.T. Sinaia au fost determinate de problemele referitoare la regimul juridic al imobilelor, după momentul la care a intabulat albia minoră reprezentând domeniul public al Statului Roman. Astfel cum s-a reținut și în Sentința 33/2021, pagina 15, paragraful final, pentru edificarea construcțiilor pe imobilul a cărui delimitare se solicita, au fost executate lucrări prin care a fost deviat cursul râului Prahova. Aceste lucrari au fost de supraînălțare a terenului, fiind executate umpluturi ce au determinat mărirea cotei imobilului, care are ca efect scoaterea terenului din regimul de albie minora si aproprierea sa către domeniul UAT Sinaia, deci modificarea regimului juridic al acestuia.

A solicitat admiterea recursului, si pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, urmând a se lua în considerare faptul ca recurenta-pârâtă a inițiat acțiunea de delimitare, care se află în faza finală, la acest moment, motiv pentru care trebuie respinsă cererea de aplicare a penalităților de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere și stabilirea penalităților către U.A.T. Sinaia într-un cuantum minim admis de lege.

3.2. Prin motivele de recurs, pârâta Administrația Națională "Apele Române" după prezentarea situației de fapt, a susținut că nu se impune stabilirea de penalități în sarcina instituțiilor pârâte, dat fiind faptul că au fost efectuate demersuri în vederea executării obligației stabilite prin sentința nr. 33/2021.

- critică soluția pronunțată de către instanța de fond asupra excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât prin Legea nr. 107/1996, H.G. nr. 1176/2005, O.U.G. rn. 107/2002, O.U.G. nr. 43/2015, O.U.G. nr. 43/2016, pârâta Administrația Bazinală de Apă Buzău - Ialomița are personalitate juridică. Activitatea ANAR se realizează prin administrațiile bazinale de apă din subordine, cu personalitate juridică.

În concret susține că nu se poate reține ca ambele pârâte sa aibă calitatea de debitoare, respectiv de a delimita albia minoră, atâta timp cât există norme de drept și față de calitatea recunoscuta prin considerentele art. 8 si art. 9 din Metodologia de delimitare a albiilor minore ale cursurilor de apa care aparțin domeniului public al statului, care a abrogat Ordinul nr. 326/2007, chiar daca evenimentul legislativ a intervenit între momentul pronunțării sentinței instanței de fond și cel al soluționării recursului, iar noul Ordin nu mai prevede modul de organizare si funcționare, componenta si atribuțiile comisiilor de delimitare constituite sunt stabilite de Administrația Națională Apele Romane, astfel cum se stipula in cuprinsul art. 26 alin. (2) din Ordinul nr. 326/2007.

- susține că nu a exprimat un refuz nejustificat și s-a conformat titlului executoriu. Astfel, menționează că la solicitarea Administrației Bazinală de Apa Buzău - Ialomița, respectiv la data acordului ordonatorului principal de credite, încă nu erau încheiate cele 3 luni în care, potrivit alin. (4) al art. 906 C. proc. civ. ar fi trebuit îndeplinită măsura impusă. Prin urmare, e necesar să se constate și să se dea valoare acțiunilor de conformare față de obligațiile dispuse prin sentința nr. 33/2021, instituțiile pârâte demarând acțiuni în sensul respectării și ducerii la îndeplinire a masurilor stabilite de Curtea de Apel Ploiești.

În dovedirea faptului că nu au stat in pasivitate și că au demarat acțiuni, prezintă etapizat demersurile efectuate, respectiv că după rămânerea definitivă a sentinței nr. 33/2021 pârâta Administrația Bazinală de Apă Buzău - Ialomița a solicitat acordul de demarare a procedurii de achizitie servicii de cadastru in luna iulie 2023. Ulterior, au îndeplinit diferite proceduri și s-a întrunit comisia de delimitare, în luna noiembrie 2023.

Se mai susține că, spre deosebire de actuala reglementare, Metodologia aprobata prin Ordinul 326/2007 prevedea constituirea unor comisii ce aveau ca membrii reprezentanți ai institutiei pârâte, ai OCPI, ai terenurilor riverane imobilului pentru care se executa delimitarea, demers de delimitarea de albie minora de o anumita anvergura și ca, in pozitia sa de institutie publica, nu avea posibilitatea de a le efectua doar pe tronsoane izolate, respectiv doar Calea x, asa cum a cerut reclamanta.

A solicitat a se avea în vedere buna sa credință, întrucât instituțiile pârâte nu au rămas în pasivitate și au efectuat demersuri pentru îndeplinirea obligației din sentința nr. 33/2021, însă fiind instituții de stat, au fost obligate să respecte calendarul bugetar, asigurarea finanțării pentru obiectivele pe care le-au propus, situații ce au dus la unele întârzieri în efectuarea delimitării albiei minore a râului Prahova.

A solicitat instanței admiterea recursului, si pe fond respingerea cererii, urmând a se lua în considerare faptul că Administrația Bazinală de Apa Buzău — Ialomița a inițiat acțiunea de delimitare, că aceasta este în faza finala, motiv pentru care trebuie respinse penalitățile de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere si stabilirea penalităților către U.A.T. Sinaia într-un cuantum minim admis de lege.

Intimații-reclamanți au depus întâmpinare în cuprinsul căreia au solicitat, în principal, anularea recursului promovat de Adm. Bazinală de Apă Buzău, motivele de recurs nu se încadrează în ipotezele prev.art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea depusă la dosar, Înalta Curte constată întemeiată excepția nulității recursului formulat de pârâtul Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița, astfel că recursul este nul, iar recursul declarat de pârâta Administrația Națională "Apele Române" este nefondat.

a) În ceea ce privește recursul formulat de Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului promovat de către pârât.

Înalta Curte constată întemeiată excepția invocată, fiind incidente în cauză dispozițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului art. 488 din C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează. Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița nu circumstanțiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Partea recurentă a expus pe larg istoricul speței, reiterând criticile din cuprinsul întâmpinării depuse la instanța de fond. Astfel, a prezentat detalii despre demersurile făcute pentru respectarea măsurilor stabilite de Curtea de Apel Ploiești, inclusiv semnarea contractului pentru măsurători și intabulare în august 2023 și efectuarea măsurătorilor în octombrie 2023. A menționat că au comunicat rezultatele către UAT Sinaia și a emis decizia pentru constituirea comisiei de delimitare. În decembrie 2023 a avut loc o întâlnire de lucru pentru stabilirea ariei de intabulat.

Totodată recurenta consideră că nu era necesară stabilirea de penalități, având în vedere demersurile făcute în executarea obligației prin contractarea de servicii de cadastru și intabulare a albiilor minore ale râului Prahova. A precizat că delimitarea albiei minore este o activitate complexă și că neînțelegerile cu U.A.T. Sinaia au fost legate de regimul juridic al imobilelor după intabulare.

Din cuprinsul cererii de recurs rezultă doar critici de netemeinicie asupra hotărârii pronunțate de către prima instanță. Aceste critici nu se încadrează în motivele de nelegalitate reglementate expres și limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, ca atare, nu pot forma obiect al analizei instanței de recurs deoarece, în actuala reglementare, permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie. Astfel, în contextul legislativ actual, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua, în acest scop, probele, ci doar competența de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond. Prin urmare, criticile care tind la reevaluarea probelor și schimbarea situației de fapt, reținută în etapa procesuală anterioară, reprezintă aspecte de netemeinicie care nu vor face obiect al controlului judiciar în recurs, deoarece dezvoltarea unor atare motive de recurs nu se încadrează în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În acest context, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

Mai mult, s-a arătat în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, că motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a susținerilor de la fondul cauzei, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

Niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în acest text de lege.

Înalta Curte reține că sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente.

Deoarece recurenta nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Pentru toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

b) În ceea ce privește motivele de recurs depuse de către recurenta-pârâtă Administrația Națională "Apele Române", Înalta Curte constată nefondate criticile formulate și subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin motivele de recurs instituția pârâtă ANAR critică soluția pronunțată asupra excepția lipsei calității procesuale pasive (activitatea sa a fost stabilită prin acte normative în sensul că se realizează prin administrațiile bazinale de apă din subordine, cu personalitate juridică, iar pârâta ABA Buzău are personalitate juridică), susține că nu a exprimat un refuz nejustificat (a făcut demersuri pentru executarea sentinței), invocă termenul special de 3 luni prevăzut de art. 906 alin. (4) din C. proc. civ. pentru executarea sentinței și menționează că a comunicat în luna octombrie instituției intimate chiar delimitarea albiei minore.

Înalta Curte constată că, prin hotărârea recurată s-a stabilit aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere (în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004) și aplicarea unei penalități de 1000 RON pe zi de întârziere (în baza art. 906 din C. proc. civ.) pentru neexecutarea sentinței nr. 33 din 24.02.2021 a Curții de Apel Ploiești a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursurilor formulate de pârâte, prin Decizia nr. 1114 din 01.03.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța de recurs nu poate reține critica recurentei pârâte sub aspectul că nu are calitate procesuală pasivă, motivată în sensul că procedura internă s-a modificat și calitate ar avea în cauză doar Administrația Bazinală de Apă Buzău – Ialomița (ce are personalitate juridică) potrivit dispozițiilor legale incidente (Legea nr. 107/1996, H.G. nr. 1176/2005, O.U.G. nr. 107/2002, O.U.G. nr. 43/2015, O.U.G. nr. 43/2016).

Sub acest aspect, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că, pe parcursul soluționării dosarului nr. x/2020, după pronunțarea sentinței din 24.02.2021, dar înainte de pronunțarea Deciziei din 01.03.2023, Ministerul Mediului a emis un nou ordin (nr. 2115/17.11.2021) care a abrogat ordinul anterior privind delimitarea albiilor minore ale cursurilor de apă. Noul ordin nu mai prevede stabilirea comisiilor de delimitare de către Administrația Națională Apele Române, așa cum era stipulat în ordinul anterior. Evenimentul legislativ s-a întâmplat între pronunțarea sentinței și soluționarea recursului, dar sentința a fost menținută integral prin decizia ulterioară, astfel că ambele pârâte sunt obligate să realizeze delimitarea albiei minore de albia majoră a râului Prahova în zona orașului Sinaia. Trebuie precizat că modificarea unei proceduri interne după pronunțarea unei sentințe (care a fost menținută în tot prin decizia ICCJ nr. 1114/2023) nu exonerează autoritatea de la executarea obligației stabilite anterior.

Instanța de recurs nu poate reține ca fiind fondată susținerea recurentei-pârâte sub aspectul aplicării termenului stabilit prin dispozițiile art. 906 alin. (4) din C. proc. civ. întrucât, în principal, termenul de 3 luni începe să curgă de la comunicarea încheierii de aplicare penalități, amenda efectivă fiind aplicată în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004 pe procedura specială, și nu pe dreptul comun. Trebuie precizat că doar penalitățile au fost stabilite în baza C. proc. civ., pentru situația neexecutării în termen a lucrării.

Este nefondată susținerea instituției pârâte, în sensul că nu a stat în pasivitate prezentând etapizat demersurile efectuate, respectiv că au îndeplinit diferite proceduri întrunind comisia de delimitare în luna noiembrie 2023, astfel că este necesar a se avea în vedere buna sa credință, făcând tot ce a putut pentru a îndeplini obligația stabilită din sentința nr. 33/2021. Arată că fiind instituții de stat, au fost obligate să respecte calendarul bugetar, asigurarea finanțării pentru obiectivele pe care le-au propus, situații ce au dus la unele întârzieri în efectuarea delimitării albiei minore a râului Prahova.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul motivelor de recurs pârâta Administrația Națională "Apele Române" susține că în luna octombrie 2023 a comunicat reclamantei UAT Sinaia chiar delimitarea albiei minore, dar ulterior, în cuprinsul acelorași motive menționează că abia în noiembrie 2023 a fost constituită comisia de delimitare, lună în care (noiembrie 2023) instituția recurentă explică că a primit o adresă din partea intimatei-reclamante prin care i se solicita o întâlnire de lucru în vederea delimitării.

În mod legal și temeinic prima instanță a reținut că abia la data de 16.11.2023 s-a constituit comisia de delimitare, astfel că ceea ce s-a transmis prin e-mail reclamanților la data de 12.10.2023 nu a reprezentat delimitarea albiei minore a râului Prahova.

Înalta Curte reține, în acord cu judecătorul fondului că "până la momentul pronunțării hotărârii reprezentanții intimatei-reclamante nu au fost invitați la vreo activitate a comisiei, care s-a constituit, de altfel, după efectuarea măsurătorilor cadastrale", astfel cum dispun de altfel dispozițiile art. 26 din Ordinul nr. 326/2007, în vigoare la momentul începerii procedurii și art. 8 din Ordin nr. 2115/2021 (în vigoare după pronunțarea sentinței 33/2021).

Instanța de recurs constată că pârâtele nu au îndeplinit obligația stabilită prin titlul executoriu în termenul de 30 de zile și au întârziat demararea demersurilor necesare, iar activitatea de delimitare nu a fost organizată și nu s-au stabilit responsabilitățile și competențele comisiei de delimitare conform ultimului Ordin.

Nu are fundament susținerea că este instituție de stat, fiind obligată să respecte calendarul bugetar, asigurarea finanțării pentru obiectivele pe care le-au propus, întrucât sentința a cărei executare trebuia respectată a fost pronunțată în luna februarie 2021.

Este nefondată și critica vizând faptul că în mod eronat s-a reținut culpa recurentei-pârâte pentru neexecutarea obligației stabilită prin sentință. În acest sens, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, simpla solicitare a Administrației Naționale Apele Române către Administrația Bazinală de Apă Buzău Ialomița, făcută în iulie 2023, după expirarea termenului legal de 30 de zile pentru executarea din oficiu a sentinței nr. 33 din 2021, nu este suficientă pentru exonerarea de răspundere. Mai mult, administrațiile bazinale (chiar dacă au personalitate juridică proprie) sunt subordonate autorității centrale, care era obligată prin titlu și avea capacitatea de a întreprinde demersurile necesare, din oficiu, pentru realizarea procedurilor de delimitare a albiei minore râului Prahova.

Concluzionând, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentei-pârâte referitoare la respectarea dispozițiilor legale incidente în executarea sentinței 33/2021, sentința recurată fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Administrația Națională "Apele Române", ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului declarat de Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița invocată de intimații-reclamanți.

Constată nul recursul declarat de Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița împotriva sentinței nr. 43 C. civ. pronunțate la 29 noiembrie 2023 de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat de Administrația Națională "Apele Române" împotriva sentinței nr. 43 C. civ. pronunțate la 29 noiembrie 2023 de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 octombrie 2024.