Dias împotriva Franței

Secțiunea a treia Cerere nr. 8711/04 prezentată de Diamantino DIAS împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 31 mai 2007 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președinte, C. Bîrsan, J.-P. Costa, A. Gyulumyan, E. Myjer, I. Ziemel, I. Berro-Lefevre, judecători, și S. Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 1 martie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, având în vedere scrisorile grefei Curții trimise reclamantului la 5 septembrie 2006, 21 noiembrie 2006, 6 decembrie 2006 și 7 martie 2007, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Diamantino Dias, este un resortisant portughez, născut în 1969 și în prezent în închisoare la Toul.

Guvernul francez ( În conformitate cu art. 36 alineatul (1) din Convenție și cu art. 44 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de procedură al Curții, funcționarul guvernului portughez pe lângă Consiliul Europei a fost invitat să prezinte observații. Cu toate acestea, el nu și-a exprimat dorința de a acționa în prezenta cauză. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Printr-o hotărâre din 9 martie 2002, instanța de judecată din LaYonne l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă principală de 12 ani de reținere penală. La 16 februarie 2004, fratele reclamantului a murit și el, de asemenea, printr-o urmărire socio-judiciară a unei perioade de cinci ani.

La 19 februarie 2004, reclamantul sesizează judecătorul însărcinat cu aplicarea pedepselor în scopul obținerii unei permisiuni de ieșire și de a putea participa la funeraliile fratelui său. Prin ordonanța din 20 februarie 2004, în ziua înmormântării, judecătorul însărcinat cu aplicarea pedepsei a respins cererea reclamantului, din următoarele motive: (...) Având în vedere art. 723-3, D. 118, D. 142 și următoarele din Codul de Procedură Penalle Să spunem că este necesar să se respingă cererea de permisiune de a ieși format de către: … pentru a asista la funeraliile fratelui său, decedat la 16 februarie 2004 pe motive pe care nu le poate pretinde, ținând cont de durata sentinței rămase de efectuat, decât la o permisie de a ieși sub escortă ; că secția de poliție se află totuși în culpă cu această escortă astăzi (...) Această ordonanță fiind injumătățească, reclamantul a scris imediat judecătorului pentru a obține explicații.

Printr-o scrisoare datată 23 februarie 2004, judecătorul însărcinat cu aplicarea pedepselor a răspuns după cum urmează (...) Ca răspuns la scrisoarea dvs. de astăzi, vă informez că, chiar și în timpul unor circumstanțe familiale grave, cum ar fi moartea fratelui dvs., nu vă puteam permite să ieșiți din instituție decât sub escortă, numai cei condamnați la o pedeapsă mai mică sau egală cu un an sau cei condamnați la o pedeapsă mai mare de un an, dar care au executat deja jumătate din pedeapsa lor ce putea pretinde o permisie de ieșire fără escortă, în conformitate cu art. D. 144 de cod de procedură penală. Ați fost condamnat la o pedeapsă mai mare de un an și nu ați executat încă jumătate din sentință.

Prin respingerea cererii dumneavoastră de permisiune de a ieși în fața tribunalului pentru departamentul de poliție de a asigura escorta dvs., nu am făcut mai mult de atât. Invocând articolele 8, 13, 14 și 34 din Convenție, reclamantul a contestat ordonanța din 20 februarie 2004 prin faptul că nu i s-a permis să asiste la funeraliile fratelui său. Prin scrisoarea din 5 septembrie 2006, grefa Curții a atras atenția reclamantului asupra dispozițiilor articolului 36 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, conform căruia, după notificarea cererii părții contractante pârâte, acesta trebuia reprezentat de un consiliu care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 36 alineatul (4) din același regulament.

Reclamantul a fost invitat să desemneze reprezentantul său înainte de 3 octombrie 2006, ceea ce nu a făcut. Prin scrisoarea din 21 noiembrie 2006, obligația de a fi reprezentat în această etapă a procedurii a fost rechemată reclamantului. Reclamantul a transmis Curții, la 24 noiembrie 2006, documentele referitoare la cererea sa de asistență judiciară, parțial completate, fără a menționa totuși numele reprezentantului său. Printr-o scrisoare din 6 decembrie 2006, grefa Curții a comunicat reclamantului, în orice scop util, adresa poștală a Batonierului de la¶Ordinul avocaților din baroul Nancy și a invitat din nou la numirea consiliului său. Cu toate acestea, în urma acestei scrisori, niciun răspuns nu a ajuns la grefa Curții.

Printr-o scrisoare din 7 martie 2007, grefa l-a invitat pe reclamant să-și desemneze reprezentantul înainte de 30 martie 2007, în caz contrar Curtea ar putea considera că nu își poate menține cererea și să decidă să o elimine din rol, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Această scrisoare a rămas fără răspuns. Curtea constată că scrisorile menționate anterior, adresate reclamantului la 6 decembrie 2006 și la 7 martie 2007, au rămas fără răspuns și că nu a luat contact direct cu grefa. În concluzie, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale care să se refere la respectarea drepturilor garantate de Convenția nr. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din Convenție și să se șteargă cererea de rol.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Bošjan M. Zupančič Moduler

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 8711/04 présentée par Diamantino DIAS contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 31 mai 2007 en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič, président, C. Bîrsan, J.-P. Costa, M me A. Gyulumyan, M. E. Myjer, M mes I. Ziemele, I. Berro-Lefèvre, juges, et de M. S. Quesada, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 1 er mars 2004, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Vu les lettres du greffe de la Cour envoyées au requérant les 5 septembre 2006, 21 novembre 2006, 6 décembre 2006 et 7 mars 2007, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Diamantino Dias, est un ressortissant portugais, né en 1969 et actuellement emprisonné à Toul.

Le gouvernement français (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M me E. Belliard, directrice des Affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères. Conformément aux articles 36 § 1 de la Convention et 44 § 1 a) du règlement de la Cour, l’agent du Gouvernement portugais auprès du Conseil de l’Europe fut invité à présenter des observations. Toutefois, il ne fit pas part de son souhait d’intervenir dans la présente affaire. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Par un arrêt du 9 mars 2002, la cour d’assises de l’Yonne condamna le requérant à une peine principale de douze années de réclusion criminelle. Un suivi socio-judiciaire d’une durée de cinq années fut également prononcé.

Le 16 février 2004, le frère du requérant décéda. Le 19 février 2004, le requérant saisit le juge en charge de l’application des peines aux fins d’obtenir une permission de sortie et de pouvoir assister aux obsèques de son frère.

Par une ordonnance du 20 février 2004, jour des obsèques, la juge en charge de l’application des peines rejeta la demande du requérant, aux motifs suivants : « (...) Vu les articles 723-3, D. 118, D. 142 et suivants du Code de Procédure Pénale ; Disons y avoir lieu à rejeter la demande de permission de sortir formée par l’intéressé pour la date de ce jour pour assister aux obsèques de son frère, décédé le 16 février 2004 aux motifs qu’il ne peut prétendre, compte tenu de la durée de la peine restant à effectuer, qu’à une permission de sortir sous escorte ; que le commissariat de police est cependant dans l’incapacité d’assurer cette escorte aujourd’hui (...) » Cette ordonnance étant insusceptible d’appel, le requérant écrivit immédiatement à la juge afin d’obtenir des explications.

Par une lettre datée du 23 février 2004, la juge en charge de l’application des peines répondit comme suit : « (...) Monsieur, En réponse à votre courrier de ce jour, je vous informe que, même à l’occasion de circonstances familiales graves, telles que le décès de votre frère, je ne pouvais vous autoriser à sortir de l’établissement que sous escorte, seuls les condamnés à une peine inférieure ou égale à un an ou les condamnés à une peine supérieure à un an mais ayant déjà exécuté la moitié de leur peine pouvant prétendre à une permission de sortir sans escorte, et ce en application de l’article D. 144 de code de procédure pénale. Vous avez été condamné à une peine supérieure à un an et vous n’avez pas encore exécuté la moitié de votre peine.

En rejetant ainsi votre demande de permission de sortir devant l’impossibilité pour le Commissariat de Police d’Auxerre d’assurer votre escorte, je n’ai fait qu’appliquer les dispositions légales en la matière (...) » GRIEF Invoquant les articles 8, 13, 14 et 34 de la Convention, le requérant contestait l’ordonnance du 20 février 2004 en ce qu’elle ne l’a pas autorisé à aller assister aux obsèques de son frère. PROCÉDURE Par une lettre du 5 septembre 2006, le greffe de la Cour a attiré l’attention du requérant sur les dispositions de l’article 36 § 2 du règlement de la Cour aux termes desquelles, après notification de la requête à la Partie contractante défenderesse, il devait être représenté par un conseil répondant aux conditions de l’article 36 § 4 du même règlement.

Le requérant fut invité à désigner son représentant avant le 3 octobre 2006, ce qu’il ne fit pas. Par une lettre du 21 novembre 2006, l’obligation d’être représenté à ce stade de la procédure fut rappelée au requérant. Le requérant fit parvenir à la Cour, le 24 novembre 2006, les pièces relatives à sa demande d’assistance judiciaire, partiellement remplies, sans toutefois mentionner le nom de son représentant. Par une lettre du 6 décembre 2006, le greffe de la Cour communiqua au requérant, à toutes fins utiles, l’adresse postale du Bâtonnier de l’Ordre des avocats du barreau de Nancy et l’invita, une nouvelle fois, à désigner son conseil. Toutefois, à la suite de cette lettre, aucune réponse ne parvint au greffe de la Cour.

Par une lettre du 7 mars 2007, le greffe invita le requérant à désigner son représentant avant le 30 mars 2007, à défaut de quoi la Cour pourrait estimer qu’il n’entend pas maintenir sa requête et décider de rayer celle ‑ ci du rôle, en vertu de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Cette lettre est restée sans réponse. EN DROIT La Cour constate que les lettres visées ci-dessus, adressées au requérant le 6 décembre 2006 et le 7 mars 2007, sont restées sans réponse et qu’il n’a pris aucun contact direct avec le greffe. La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle estime, par ailleurs, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 in fine de la Convention.

En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer la requête du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Greffier Président