DIAS c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
DIAS c. FRANCE (CtEDO, 2007)
Secțiunea a treia Cerere nr. 8711/04 prezentată de Diamantino DIAS împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 31 mai 2007 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președinte, C. Bîrsan, J.-P. Costa, A. Gyulumyan, E. Myjer, I. Ziemel, I. Berro-Lefevre, judecători, și S. Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 1 martie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, având în vedere scrisorile grefei Curții trimise reclamantului la 5 septembrie 2006, 21 noiembrie 2006, 6 decembrie 2006 și 7 martie 2007, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Diamantino Dias, este un resortisant portughez, născut în 1969 și în prezent în închisoare la Toul. Guvernul francez ( În conformitate cu art. 36 alineatul (1) din Convenție și cu art. 44 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de procedură al Curții, funcționarul guvernului portughez pe lângă Consiliul Europei a fost invitat să prezinte observații. Cu toate acestea, el nu și-a exprimat dorința de a acționa în prezenta cauză. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Printr-o hotărâre din 9 martie 2002, instanța de judecată din LaYonne l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă principală de 12 ani de reținere penală. La 16 februarie 2004, fratele reclamantului a murit și el, de asemenea, printr-o urmărire socio-judiciară a unei perioade de cinci ani. La 19 februarie 2004, reclamantul sesizează judecătorul însărcinat cu aplicarea pedepselor în scopul obținerii unei permisiuni de ieșire și de a putea participa la funeraliile fratelui său. Prin ordonanța din 20 februarie 2004, în ziua înmormântării, judecătorul însărcinat cu aplicarea pedepsei a respins cererea reclamantului, din următoarele motive: (...) Având în vedere art. 723-3, D. 118, D. 142 și următoarele din Codul de Procedură Penalle Să spunem că este necesar să se respingă cererea de permisiune de a ieși format de către: .. ..pentru a asista la funeraliile fratelui său, decedat la 16 februarie 2004 pe motive pe care nu le poate pretinde, ținând cont de durata sentinței rămase de efectuat, decât la o permisie de a ieși sub escortă ; că secția de poliție se află totuși în culpă cu această escortă astăzi (...) Această ordonanță fiind injumătățească, reclamantul a scris imediat judecătorului pentru a obține explicații. Printr-o scrisoare datată 23 februarie 2004, judecătorul însărcinat cu aplicarea pedepselor a răspuns după cum urmează (...) Ca răspuns la scrisoarea dvs. de astăzi, vă informez că, chiar și în timpul unor circumstanțe familiale grave, cum ar fi moartea fratelui dvs., nu vă puteam permite să ieșiți din instituție decât sub escortă, numai cei condamnați la o pedeapsă mai mică sau egală cu un an sau cei condamnați la o pedeapsă mai mare de un an, dar care au executat deja jumătate din pedeapsa lor ce putea pretinde o permisie de ieșire fără escortă, în conformitate cu art. D. 144 de cod de procedură penală. Ați fost condamnat la o pedeapsă mai mare de un an și nu ați executat încă jumătate din sentință. Prin respingerea cererii dumneavoastră de permisiune de a ieși în fața tribunalului pentru departamentul de poliție de a asigura escorta dvs., nu am făcut mai mult de atât. Invocând articolele 8, 13, 14 și 34 din Convenție, reclamantul a contestat ordonanța din 20 februarie 2004 prin faptul că nu i s-a permis să asiste la funeraliile fratelui său. Prin scrisoarea din 5 septembrie 2006, grefa Curții a atras atenția reclamantului asupra dispozițiilor articolului 36 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, conform căruia, după notificarea cererii părții contractante pârâte, acesta trebuia reprezentat de un consiliu care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 36 alineatul (4) din același regulament. Reclamantul a fost invitat să desemneze reprezentantul său înainte de 3 octombrie 2006, ceea ce nu a făcut. Prin scrisoarea din 21 noiembrie 2006, obligația de a fi reprezentat în această etapă a procedurii a fost rechemată reclamantului. Reclamantul a transmis Curții, la 24 noiembrie 2006, documentele referitoare la cererea sa de asistență judiciară, parțial completate, fără a menționa totuși numele reprezentantului său. Printr-o scrisoare din 6 decembrie 2006, grefa Curții a comunicat reclamantului, în orice scop util, adresa poștală a Batonierului de la¶Ordinul avocaților din baroul Nancy și a invitat din nou la numirea consiliului său. Cu toate acestea, în urma acestei scrisori, niciun răspuns nu a ajuns la grefa Curții. Printr-o scrisoare din 7 martie 2007, grefa l-a invitat pe reclamant să-și desemneze reprezentantul înainte de 30 martie 2007, în caz contrar Curtea ar putea considera că nu își poate menține cererea și să decidă să o elimine din rol, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Această scrisoare a rămas fără răspuns. Curtea constată că scrisorile menționate anterior, adresate reclamantului la 6 decembrie 2006 și la 7 martie 2007, au rămas fără răspuns și că nu a luat contact direct cu grefa. În concluzie, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale care să se refere la respectarea drepturilor garantate de Convenția nr. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din Convenție și să se șteargă cererea de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Bošjan M. Zupančič Moduler