ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4562/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 noiembrie 2017pe rolul Tribunalului Constanța – secția contencios administrativ, sub dosar nr. x/2017, reclamanta SNTFC CFR Călători S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Serviciul Inspecție Economico - Financiară Galați - Biroul de inspecție economico-financiară Constanța, a solicitat anularea deciziei nr. 73/P/02.10.2017 emisă de către Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor MFP, iar pe fond, anularea raportului de inspecție economico-financiară nr. GLRIEF 331/06.07.2017 și a dispoziției nr. GLRIEF 332/06.07.2017; de asemenea, a solicitat și suspendarea efectelor actelor administrative anterior menționate până la soluționarea definitivă a prezentului dosar. 1.

Prin sentința civilă nr. 451 din 23 august 2018, Tribunalul Constanța – secția contencios administrativ a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (nouă), sub nr. x/2017, iar prin încheierea din 11 iunie 2018 s-a dispus introducerea în cauză a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor, în calitate de emitent al actului administrativ contestat, respectiv decizia nr. 73/P/02.10.2017. 2. Hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual 2.1. Prin sentința civilă nr. 4089 din 15 octombrie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (nouă) a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare; a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SNTFC CFR Călători S.A. în contradictoriu cu pârâții ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Serviciul Inspecție Economico Financiară Galați – Biroul Inspecție Economico Financiară Constanța și Ministerul Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor, ca neîntemeiată. 2.2. Prin decizia civilă nr. 2993 din 19 mai 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta–reclamantă SNTFC CFR Călători S.A. împotriva sentinței civile nr. 4089/15.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. 3. Hotărârile pronunțate în al doilea ciclu procesual 3.1. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 28 iulie 2022, sub nr. x/2022. Prin sentința civilă nr. 2014 din 10 noiembrie 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (nouă) a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SNTFC CFR Călători S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați; a anulat în parte decizia MFP-SSPPC nr. 73/P/02.10.2017, dispoziția obligatorie DGRFP Galați – SIEF nr. GLR.IEF 332/06.07.2017 și raportul de inspecție economico-financiară DGRFP Galați – SIEF nr. GRL.IEF331/06.07.2017 în ceea ce privește măsurile vizând suma de 5.897,83 RON inclusiv TVA, aferentă facturilor nr. x/09.05.2014, nr. y/07.07.2014, nr. z/01.09.2014, nr. w/02.09.2014, suma de 2.055,18 RON inclusiv TVA, aferentă facturilor nr. x/17.04.2015, nr. y/22.04.2015, precum și dobânzile și penalitățile de întârziere corespunzătoare sumelor amintite anterior; a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. 3.2. Prin decizia nr. 4520 din 12 octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins atât recursul formulat de reclamanta SNTFC Călători S.A., cât și recursurile formulate de pârâții Ministerul Finanțelor (fost Ministerul Finanțelor Publice) și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați împotriva sentinței civile nr. 2014 din 10 noiembrie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Contestația în anulare formulată în cauză Prin cererea înregistrată la data de 27 martie 2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, contestatoarea SNTFC CFR Călători S.A., în contradictoriu cu intimații DGRFP Galați și Ministerul Finanțelor, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 4520 din 12 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022. Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitându-se admiterea contestației în anulare, cu consecința rejudecării recursului și admiterii cererii de anulare a măsurii nr. 1 din decizia MFP-SSPPC nr. 73/P/02.10.2017, dispoziția obligatorie DGRFP Galați – SIEF nr. GLR.IEF 332/06.07.2017 și raportul de inspecție economico-financiară DGRFP Galați – SIEF nr. GRL.IEF331/06.07.2017. În motivarea contestației în anulare, a învederat contestatoarea că, prin decizia atacată, Înalta Curte a respins recursul pe care societatea îl declarase împotriva sentinței de fond, menținând astfel soluția primei instanțe de respingere a cererii de anulare a măsurii nr. 1 din dispoziția obligatorie, ce a avut la bază constatarea DGRFP Galați privind efectuarea de către societate a unor plăți nejustificate în sumă de 18.674,27 RON inclusiv TVA, pretins efectuate fără existența unui angajament legal. Contrar celor reținute de instanța de recurs, între contestatoare și A. S.R.L. au existat relații contractuale în perioada 03.10.2013 – 03.11.2013, astfel că facturile emise în acest interval nu sunt achitate nejustificat, fiind aferente unor operațiuni desfășurate în perioada contractuală. Consideră contestatoarea că hotărârea atacată a fost dată ca urmare a unei erori materiale, fiind incidente dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., în condițiile în care părțile au încheiat actul adițional nr. x la contractul nr. x/03.07.2013, care acoperă perioada 03.10.2013 – 03.11.2013. Astfel, reținerea instanței de recurs este rezultatul unei evidente erori materiale, câtă vreme facturile nr. x, nr. 337, nr. 338, nr. 339 și nr. 400 au fost emise de către A. S.R.L. la data de 05.11.2013, acestea fac referire la contractul nr. x/03.07.2013 și la perioada 01.11.2013 – 03.11.2013, interval inclus în perioada contractuală, astfel cum s-a arătat și în memoriul de recurs. Mai susține contestatoarea că, întrucât facturile emise de către A. S.R.L. se încadrează în perioada contractuală, atunci nici dobânzile și nici penalitățile de întârziere nu pot subzista, contrar considerentelor instanței de recurs, neexistând sume de bani greșit achitat de SNTFC CFR Călători S.A. Susține contestatoarea că în hotărârea instanței de recurs mai există o eroare materială, aceasta reținând greșit că prin cererea de recurs se invocă aspecte noi, care nu ar fi fost prezentate în cererea de chemare în judecată, cum ar fi problema prescripției generale din cuprinsul C. civ., fără a observa că societatea a făcut vorbire despre prescripție încă din anul 2018, în cuprinsul recursului declarat în primul ciclu procesual.

Apărările formulate în cauză 5.1. Intimata DGRFP Galați a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare formulată de SNTFC CFR Călători S.A. În esență, intimata a susținut că prin contestatția în anulare nu au fost prezentate argumente suplimentare față de cele prezentate în stadiile procesuale precedente, astfel că atât sentința civilă nr. 2014/10.11.2022, cât și decizia nr. 4520/12.10.2023 au fost pronunțate în mod legal. În ceea ce privește măsura nr. 1 din dispoziția obligatorie, contestată prin acțiune, arată intimata că atât instanța de fond, cât și instanța de recurs, au constatat în mod corect și legal că actul adițional nr. x la contractul nr. x/03.07.2013 încheiat de contestatoare cu A. S.R.L. nu este semnat de aceasta din urmă, în calitate de prestator. 5.2. Intimatul Ministerul Finanțelor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare formulată de contestatoarea SNTFC CFR Călători S.A., apreciind, în esență, că argumentele înfățișate nu se circumscriu unei erori materiale, în sensul indicat de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației în anulare Analizând contestația în anulare formulată de contestatoarea SNTFC CFR Călători S.A., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., text de lege pe care contestatoarea și-a întemeiat cererea: "(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;" Înalta Curte reține că, pentru a fi incident acest caz de contestație în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația să fie pronunțată în soluționarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existența unor erori materiale săvârșite de instanța de control judiciar, care au influențat soluția astfel pronunțată. În definirea cazului de contestație în anulare privitor la existența unor erori materiale, textul de lege are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunțate și pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. În speță, pretinsa eroare materială a instanței de recurs a fost invocată de contestatoare sub două aspecte, și anume: (i) greșita apreciere a valorii probatorii a actului adițional nr. x la contractul încheiat de contestatoare cu A. S.R.L. sub nr. x/03.07.2013, în privința prelungirii duratei contractuale și a posibilității achitării facturilor emise în timpul acestei prelungiri; (ii) greșita reținere a formulării de către contestatoare a unor susțineri noi în recurs, vizând prescripția generală din C. civ. În raport de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. și de argumentele expuse de contestatoare, Înalta Curte constată că în cauză nu se susține o greșeală materială a instanței de recurs cu privire la date sau elemente formale ale dosarului cauzei, ci motivele prezentate în contestația în anulare se referă la însăși legalitatea deciziei atacate, contestatoarea formulând critici cu privire la raționamentul instanței de recurs, contestând considerentele pe care se sprijină soluția de respingere a recursului. Aspectele expuse la pct. (i) și (ii) anterior prezentate fac parte din analiza de legalitate condusă de instanța de recurs cu privire la sentința atacată, din perspectiva existenței sau nu a unor relații contractuale între societatea contestatoare și A. S.R.L., care să susțină legalitatea plăților efectuate de SNTFC CFR Călători S.A., în raport de prevederile O.U.G. nr. 34/2006 și art. 1266-1269 C. civ., precum și din perspectiva invocării unor motive de nelegalitate noi în recurs, cu nesocotirea art. 478 și art. 494 C. proc. civ.. Contestatoarea invocă, așadar, pretinse greșeli de judecată în aplicarea și interpretarea legii, susțineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestației în anulare nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Înalta Curte mai are în vedere că, potrivit normelor de procedură civilă, contestația în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate ale hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 508 din același cod, va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SNTFC CFR Călători S.A., ca inadmisibilă.