ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4465/2024

Ședința publică din data de 10 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.05.2022, sub nr. x/2022 reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Novaci, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației – DGCTE - Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare cu nr. x/18.01.2022.

Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 26.01.2023, reclamanta a învederat că solicită anularea atât a procesului-verbal de constatare a neregulilor, cât și a Deciziei nr. 7/25.03.2022 privind soluționarea contestației.

La aceeași dată, reclamanta a depus și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011.

Prin precizarea depusă la dosar la data de 03.03.2021, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a solicitat rectificarea citativului, ca urmare a subrogării în obligațiile pârâtului MDLPA, inclusiv a litigiilor aferente.

Prin încheierea din 15.06.2023 a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant, s-a luat act de transmisiunea calității procesual pasive de la MDLPA la MIPE și a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României.

Prin sentința civilă nr. 1108 din 6 iulie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Novaci, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, ca neîntemeiată.

Recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Novaci a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1108 din 6 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, solicitând casarea Sentinței și ulterior rejudecării în fond, admiterea acțiunii în anularea Procesului Verbal de Constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/18.01.2022.

Se arată că UAT Novaci a participat, începând cu anul 2008, Ia un proiect derulat cu sprijinul Uniunii Europene și finanțat parțial prin fonduri PHARE, respectiv programul Phare x, în contextul aderării României la Uniunea Europeană ("Programul Phare 2006").

Proiectul a fost finanțat din Programul PHARE CES 2006 - Subprogram 4 - Coeziune economică și socială, Partea 1: îmbunătățirea infrastructurii, sprijin oferit IMM- urilor, protecția mediului si îmbunătățirea accesului la educație și pregătire profesională la nivel regional în scopul susținerii creșterii economice, obiectiv specific: Transport regional și local, infrastructură de afaceri și turism (Prioritatea A) în cadrul căruia Ministerul Integrării Europene a funcționat în calitate de Agenție de Implementare.

UAT Novaci a primit fondurile aferente Programului Phare 2006 din fondul FEDR, conform mențiunilor existente chiar la finalul PV de Constatare.

Prin raportare la obiectul Programului PHARE 2006, reiese că acest proiect se încadrează în obiectivul de convergență al Uniunii Europene, definit (conform informațiilor publicate la link-ul din nota de subsol) ca fiind:

"Obiectivul convergență este relativ apropiat de vechiul obiectiv 1 și urmărește accelerarea convergenței statelor membre și a regiunilor celor mai puțin dezvoltate prin îmbunătățirea condițiilor de creștere economică și de ocupare a forței de muncă. Acesta vizează statele membre și regiunile cele mai puțin dezvoltate. Domeniile de acțiune sunt capitalul fizic și uman, inovarea și societatea cunoașterii, adaptabilitatea la schimbări, mediul și eficacitatea administrativă. Obiectivul este finanțat prin Fondul european de dezvoltare regională (FEDER), Fondul social european (FSE) și prin Fondul de coeziune."

Proiectul a constat, mai concret, în realizarea unui număr de două obiective specifice, astfel: amenajarea mai multor pârtii de schi de categorie ușoară, dotarea cu instalație de transport pe cablu, precum și procurarea unei mașini de bătut zăpada; realizarea unui sistem de canalizare și de epurare a apelor menajere uzate cu patru subsisteme distincte care să lucreze autonom pentru deservirea celor trei tipuri de dezvoltare ale stațiunii Rânca.

În vederea derulării proiectului la data de 20.10.2008 a fost încheiat Acordul Tripartit de finanțare între Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor/MDLPL, Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, Consiliul Local Novaci (prin primar Podea Pantelimon). Consiliul Local Baia de Fier (prin primar A.). Consiliul Județean Gorj ("Acordul Tripartit"). Perioada de execuție a fost stabilită inițial la 18 luni de la data de începere, notificată de Inginer, urmată de cele 365 de zile ale Perioadei de Notificare a Defectelor. Perioada inițială a fost prelungită la 837 zile, în conformitate cu prevederile Actului adițional nr. x la Contractul de lucrări.

Contractul de lucrări x/018-147.04.01.01.01.03.15, subsecvent Acordului Tripartit, a fost încheiat la data de 20.10.2008 între Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, în calitate de achizitor și B. S.R.L., lider al Asociației B./C. S.A. în calitate de executant, având ca obiect principal: execuția și finalizarea lucrărilor pentru " Dezvoltarea integrată prin optimizarea domeniului schiabil și a sistemului ecologic de colectare - epurare a apelor uzate menajere în zona turistică Rănea, jud. Gorj"- LOT 7". Perioada de execuție inițială a fost stabilită la 18 luni de la data semnării contractului.

Ulterior, proiectul a fost executat integral, iar lucrările recepționate, după cum se arată în chiar cuprinsul PV de Constatare contestat:

"În privința aspectelor semnalate la acest subpunct în Nota DLAF, se constată că beneficiarul local și comisia îndrituită au semnat Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. xa data de 20.12.2011 (...) Prin Protocolul nr. 9011/29.12.2011, titlul și dreptul de proprietate al investiției a fost transferat de către MDLPL către Beneficiarul local, potrivit ort. 10 (1) din Acordul tripartit. (...) La data de 21.11.2013 prin PV nr. 16117 a fost admisă recepția finală a lucrărilor."

Pe parcursul anului 2016, o echipă de control a SNCA a efectuat un control al modului în care proiectul a fost derulat și implementat, iar ulterior a semnalat o serie de pretinse nereguli, cuprinse toate în PV de Constatare

Cert este că la momentul controlului, doar o mică parte dintre cele semnalate de echipa de control au fost reținute ca fiind susceptibile de a fi nereguli și mai important decât atât, ulterior toate au fost remediate.

Ca urmare a celor enunțate mai sus, la data de 18.01.2022, Ministerul a emis PV de Constatare prin care a pus în sarcina (Consiliului local al) UAT Novaci următoarea obligație:

"Debitorul, Consiliul Local Oraș Novaci în calitate de lider al Asocierii CL Novaci/CL Baia de Fier/CJ Gorj datorează autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene im debit în valoare de 794.368,36 euro, în echivalent 3.927.357,15 RON la cursul BNR."

Împotriva PV de Constatare, recurenta a formulat acțiunea în anulare ce a format obiect al prezentei cauze pe rolul Curții de Apel București și care a fost însă respinsă prin Sentința recurată - în cauză fiind incidente mai multe motive de casare, după cum urmează.

Prin acțiunea în anulare, precum și prin cererea precizatoare depusă în prezenta cauză în fața primei instanțe, recurenta a invocat o serie de motive de nelegalitate a PV de Constatare, însă care (i) fie au fost respinse de către prima instanță, care a interpretat/aplicat greșit normele de drept material aplicabile — devenind astfel incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8;

(ii) fie soluția pronunțată a fost întemeiată pe o motivare lacunară/incompletă, fiind astfel împiedicat controlul de legalitate, considerentele reținute echivalând în realitate cu nemotivarea Sentinței recurate - devenind astfel incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6.

Recurenta a invocat în fața primei instanțe următoarele motive de nelegalitate a PV de Contestare, în legătură cu care, raportat la hotărârea primei instanțe, apreciază că sunt incidente motivele de casare:

- prescripția dreptului Ministerului de a constata neregula - fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8;

- emiterea titlului de creanță cu încălcarea principiului proporționalității și inexistența prejudiciului - fiind incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și pct. 6;

- prin PV de Constatare este indicat drept debitor al corecției financiare doar recurenta, iar nu și ceilalți membrii din asociere - fiind incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1)pct. 6;

- corecția financiară a fost aplicată statului român de Comisia Europeană pentru neîndeplinirea altor obligații decât cele pentru care a fost imputată corecția în sarcina (CL.) UAT Novaci prin PV de Constatare - fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8;

- temeiul de drept al PV de Constatare este eronat/inaplicabil fiind emis în temeiul dispozițiilor art. 8 din O.U.G. nr. 76/2006, care reglementează o situație juridică distinctă de situația de fapt imputată (CL.) UAT Novaci - fiind incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și pct. 6;

- PV de Constatare nu este semnat de conducătorul autorității emitente, respectiv de către ministru-fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8;

- PV de Constatare nu este semnat de către persoanele desemnate pentru desfășurarea subactivității de stabilire a debitorului, fiind încălcate dispozițiile art. 272 și 273 din Norma Metodologică a O.U.G. nr. 66/2011, acesta fiind emis în cadrul unui program din cadrul obiectivului de convergență — fiind incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și pct. 6;

- prin PV de Constatare este indicat drept debitor al corecției financiare o entitate fără capacitate de folosință - fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6;

- MDLPA se afla într-un caz de incompatibilitate privind constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare - fiind incident motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și pct. 6;

Incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la considerentele reținute asupra criticilor privind prescripția dreptului Ministerului de a constata neregula

În susținerea excepției prescripției extinctive, recurenta a arătat că aplicarea în anul 2022 a unei corecții pentru un proiect finalizat complet în anul 2013, pentru care au fost încheiate procese-verbale la finalizarea lucrărilor și de recepție finală în anii 2011 și 2013, s-au finalizat plățile în anul 2012 și respectiv pentru fapte constatate în anul 2016 - lipsește întru totul de sens însăși instituirea termenului de prescripție în acest caz.

Aplicarea corectă a normelor de drept material în acest caz ar fi trebuit să fie realizată prin raportare la un moment la care a avut loc o acțiune sau omisiune a debitorului obligației, iar nu prin raportare la un moment care, în interpretarea (incompletă) realizată de către prima instanță, pare că ar depinde de voința exclusivă a unui terț, în speța a Comisiei Europene.

În concret, dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011 se impun a fi interpretate și aplicate în sensul în care termenul de prescripție a dreptului de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului -față de beneficiarul proiectului, prin raportare la documentele care atestă o atare finalizare, pe care acesta le cunoaște si la care poate avea eventual acces.

Programele PHARE reprezintă programe pre-aderare pentru țările care urmau să adere la Uniunea Europeană, în vederea facilitării procesului de aderare și acordarea de sprijin investițional.

În condițiile în care finanțarea a fost acordată, proiectul a expirat, lucrările au fost în mod definitiv finalizate și toate acestea cu aproximativ 9-10 ani înaintea aplicării corecției, care la rândul său a fost aplicată la 6 ani după descoperirea unor nereguli, îndreptate între timp de altfel - a accepta o interpretare potrivit căreia cursul prescripției, cu toate consecințele aferente acestei instituții, ar fi lăsat să depindă sine die de emiterea unui act pur formal, este inadmisibil.

De altfel, aplicabilitatea prevederilor art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, în interpretarea reținută de către prima instanță, ar duce la conturarea unui mecanism vădit nepredictibil, neexistând nicio altă prevedere legală care să permită identificarea pentru persoana interesată a momentului de la care curge sau s-ar împlini termenul de prescripție, având în vedere că nu se cunosc regulile (dispozițiile normative) care reglementează emiterea acestei declarații finale de închidere a unui proiect.

Tocmai lipsa de predictibilitate a cunoașterii momentului de început al termenului prescripției extinctive de către subiecții de drept interesați a determinat-o să invoce excepția de neconstituționalitate a art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, excepție care se află în acest moment pe rolul Curții Constituționale.

Incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și pct. 6 C. proc. civ., prin raportare la considerentele reținute asupra criticilor privind inexistența neregulii ca urmare a inexistenței unui prejudiciu, actual sau viitor (potențial)

După cum s-a arătat și la prima instanță, lipsa prejudiciului reprezintă un element care duce la inexistența unei "nereguli" susceptibilă de a fi sancționată prin mecanismul "corecției financiare", în sensul dat acestor noțiuni și sancțiuni de prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula este definită ca fiind:

"orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe in gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Aplicarea acestui text de lege nu ridică măcar probleme deosebite de interpretare juridică, fiind evident că pentru a ne afla în fața unei "Nereguli" trebuie să existe două elemente:

(a) o faptă ilicită constând într-o acțiune sau omisiune a unor persoane determinate (beneficiarul sau autoritatea cu competențe) de nerespectare a unei prevederi legale sau contractuale;

(b) prejudiciul sau riscul de prejudiciere a bugetului Uniunii Europene sau a altor bugete/fonduri determinate.

Eroarea de drept - de interpretare și aplicare a legii de către prima instanță - a constat în faptul că aceasta a considerat îndeplinite toate cerințele cumulative ale noțiunii de "neregulă", inclusiv a cerinței de la teza finală a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. x ("abatere ...care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul"), deși ar fi fost (ad absurdum) întrunită doar una dintre acestea, respectiv abaterea/încălcarea unei prevederi contractuale.

Cu alte cuvinte, prima instanță a prezumat prejudiciul (sau riscul de prejudiciere a bugetului Uniunii Europene din simpla existență a faptei ilicite (abaterea), ceea ce este nelegal.

Legea nu prevede însă o prezumție de prejudiciu, derivată din încălcarea unei obligații, acesta fiind un element care trebuie dovedit expres și în mod separat. Constatarea primei instanțe este contrară principiilor consacrate în materia răspunderii civile de orice tip, care nu echivalează fapta ilicită cu prejudiciul și nici nu prezumă existența unui prejudiciu.

Concluzia este deopotrivă aplicabilă și pentru încălcările în utilizarea fondurilor europene, definite ca "nereguli" de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, aspect ce reiese chiar din definiția neregulii prezentată mai sus.

Cu atât mai mult deci nu se putea considera că doar nerespectarea unei obligații dintr-un angajament contractual legat de utilizarea de fonduri cu regimul reglementat de acest act normativ ar întruni, prin sine însăși, condiția prejudicierii bugetelor în cauză.

Sub acest aspect, în mod eronat prima instanță a reținut considerentul nr. 46 din Hotărârea CJUE din 21 decembrie 2011 (C-465/10), invocat în apărare de intimată - conținutul complet al acestuia fiind următorul3:

"(46) În măsura în care, astfel cum rezultă in special din articolul 7 alin. (1) din Regulamentul nr. 2052/88, fondurile structurale nu pot servi pentru finanțarea acțiunilor desfășurate cu nerespectarea Directivei 92/50, încălcarea de către beneficiarul unei subvenții FEDR, în calitatea sa de autoritate contractantă, a normelor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii, în vederea realizării acțiunii subvenționate, determină o cheltuială nejustificată și prin aceasta aduce prejudicii bugetului Uniunii."

Hotărârea C.J.U.E. vizează, în mod specific, un aspect de încălcare de către beneficiarul subvenției a normelor de atribuire a contractelor de achiziție publică de servicii, ceea ce în prezenta speță nu este cazul - chiar concluziile PV de Constatare fiind în sensul regularității cheltuielilor de construire a proiectului

Or, în cazul de față nu s-a putut reține o afectare a fondurilor europene acordate, sumele fiind legal cheltuite, iar aspectele legate de obligațiile de "sustenabilitate" (e.g. îngrijirea - exploatarea și întreținerea Lucrărilor după recepția în totalitate) nu au avut niciun impact asupra bugetului Uniunii Europene sau a bugetului național.

Acestea sunt chiar reținerile din Procesul-verbal, care la pagina 2 conține următoarea mențiune:

"Sumă suspectată a fi plătită necuvenit: N/A" (nu este aplicabil)

Prin urmare, proba inexistenței prejudiciului la bugetul Uniunii Europene sau al bugetului național este constituită chiar de Procesul-verbal, prin constatările echipei de control și a reținerilor referitoare la regularitatea plaților efectuate.

Pretinsa neregulă nu a fost însă de natură a prejudicia concret și/sau potențial bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

În realitate, având în vedere că perioada de sustenabilitate a proiectului a început imediat după perioada de implementare a acestuia, indicatorii de rezultat pe termen lung nu au fost afectați, prin prisma obligațiilor asumate în cadrul proiectului, în ceea ce privește rezultatele urmărite prin semnarea contractului de finanțare.

În PV de Constatare nu se regăsește o analiză cu privire la modul de stabilire a corecției, cu privire la impactul propriu-zis avut de pretinsele nereguli sau disfuncții în implementarea proiectului, cu privire la pretinsele prejudicii efectiv suferite (sau la modalitatea în care acestea au fost suferite) de bugetul Uniunii Europene - în special în condițiile în care fondurile alocate pentru etapa de sustenabilitate erau fonduri proprii, conform Acordului Tripartit.

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (5) din Acordul Tripartit, Beneficiarul Local și-a asumat obligația de a suporta costurile neeligibile (încă de la început) pentru finanțarea proiectului PHARE, acestea fiind cele referitoare inclusiv la etapa post-execuție (e.g. în perioada de sustenabilitate).

Prin urmare, nu puteau exista ab initio cheltuieli care să fi "fost plătite/rambursate beneficiarilor de autoritățile cu competențe in gestionarea fondurilor europene și care sunt considerate fie integral neeligibile, fie, în cazul identificării unor abateri în aplicarea prevederilor reglementărilor în vigoare în domeniul achizițiilor, parțial neeligibile".

Documentele de control prealabile Procesului-verbal au evidențiat faptul că nu au existat sume plătite necuvenit, toate modificările de proiect fiind legal aprobate - aspect ce reiese chiar din conținutul PV de Constatare.

Așa încât nu există niciun indiciu măcar al unei posibile prejudicieri (prejudiciu viitor) a bugetului comunitar sau a oricărui alt buget, nefiind întrunită nici a doua ipoteză a definiției abaterii sau neregulii din actele normative relevante.

Incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și pct. 6 C. proc. civ., prin raportare la considerentele reținute în legătură cu criticile privind împrejurarea că PV de Constatare nu conține o motivare corectă în drept prin raportare la temeiul de drept intern indicat în conținutul acestuia, fiind emis în temeiul dispozițiilor art. 8 din O.U.G. nr. 76/2006, care reglementează o situație juridică distinctă de situația de fapt imputată (C.L.) UAT Novaci

Potrivit dispozițiilor art. 8 din O.U.G. nr. 76/2006, indicate drept temei de drept al PV de Constatare:

"Art. 8. - (1) în cazul în care lucrările nu sunt finalizate din cauza neîndeplinirii întocmai și la timp de către beneficiari a obligațiilor prevăzute în acordul-cadru, pentru a permite efectuarea tuturor plăților stabilite in memorandumul de finanțare, beneficiarii răspund pentru finanțarea și finalizarea tuturor lucrărilor rămase de executat și pentru plata acestora, cu excepția cazurilor de forță majoră.

(2) În cazul nefinalizării lucrărilor în termen de un an de la data expirării termenului de efectuare a plăților prevăzut în memorandumul de finanțare și în cazul în care Comisia Europeană solicită restituirea contravalorii finanțării nerambursabile din fonduri PHARE, atunci suma trecută în documentele prin care Comisia Europeană a formulat această solicitare va fi suportată de către beneficiar, potrivit notificării Autorității contractante, în termenele stabilite de către aceasta.

(3) În aceleași condiții în care beneficiarii sunt obligați potrivit alin. (2) să restituie contravaloarea finanțării nerambursabile din fonduri PHARE se instituie în sarcina beneficiarilor obligația de a restitui contravaloarea finanțării de la bugetul de stal, potrivit notificării Autorității contractante, în termenele stabilite de către aceasta."

Prin raportare la prevederile art. 8 din O.U.G. nr. 76/2006, reiese cu evidentă că aceste dispoziții legale reglementează ipoteza nefinalizării lucrărilor din vina beneficiarului - ceea ce nu se impută în prezenta cauză prin PV de Constatare.

Or, în cazul de față, procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor a fost semnat la 20.12.2011, iar procesul-verbal de recepție finală a fost semnat Ia 21.11.2013.

Plățile au fost făcute în termenul de plată prevăzut în Memorandumul de finanțare al acestui proiect, respectiv în perioada 06.03.2009-14.08.2012 (astfel cum am arătat și prin acțiunea introductivă).

În consecință, nu era aplicabilă ipoteza normei juridice la de art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 76/2006, în cadrul proiectului ce a format obiectul Acordului Tripartit lucrările de execuție/construire și plățile aferente fiind finalizate/efectuate la timp.

Incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare Ia considerentele reținute asupra criticilor privind aplicarea corecției financiare statului român de Comisia Europeană pentru neîndeplinirea altor obligații decât cele pentru care a fost imputată corecția (C.L.) UAT Novaci prin PV de Constatare

Astfel, deși s-a arătat că prin PV de Constatare MDLPA încearcă să impute Consiliului Local Novaci, iar nu UAT Novaci, neîndeplinirea unor obligații în perioada de sustenabilitate a proiectului, prin aplicarea unei corecții în valoare de 25% din valoarea fondurilor europene acordate - pentru neasigurarea monitorizării etapei de sustenabilitate post execuție, prima instanță a respins aceste motive de nelegalitate cu motivarea că:

"Este adevărat că aplicarea corecției de 25% de Comisia Europeană s-a realizat ca urmare a deficiențelor constatate în sistemul de monitorizare implementat ....însă recuperarea stimei de 456.900,68 EUR depărat de la reclamantă a avut drept cauză deficiențele reținute de DLAF, constând în funcționarea necorespunzătoare a rețelei de canalizare, [...]"

În realitate, motivul de nelegalitate al PV de Constatare avea în vedere conținutul Notei de debit a Comisiei Europene și -parțial - corespondența anterioară emiterii acesteia, care explicitează condițiile și motivele pentru care s-a ajuns la aplicarea corecției financiare și care sunt diferite de cele enunțate prin PV de Constatare, Decizia nr. 7/25.03.2022 privind soluționarea contestației administrative și prin întâmpinarea MDLPA.

Faptele pentru care România a fost sancționată și s-a imputat o valoare de 25% din totalul valorii proiectului au constat deci în nerespectarea unei obligații proprii de monitorizare, precum și de notificare în conformitate cu prevederile Acordului de finanțare, de către MDLPA către Ministerul Finanțelor Publice, care ar fi urmat să raporteze la rândul sau către Comisia Europeană.

Reiese astfel că în cauză este vorba de o altă obligație, atât din punctul de vedere al conținutului acesteia, cât și al izvorului său juridic.

Potrivit Notei de debit a Comisiei Europene și a documentelor ce stau la baza acesteia, corecția de 25% a fost impusă statului roman (României), potrivit dispozițiilor art. 8.3 din Anexa C Ia Acordul de finanțare, din cauza lipsei unei monitorizări adecvate a implementării și sustenabilității proiectului precum și din cauza deficiențelor în raportarea și urmărirea neregulilor identificate în programul respectiv.

Potrivit PV de Constatare, Consiliul Local Novaci a fost sancționat pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de dispozițiile art. 8.3 din Anexa C la Acordul de finanțare, de implementare și îngrijire a proiectului, precum și în baza prevederilor art. 8 din O.U.G. nr. 76/2006, fiind indicate doar incident și dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011.

Însuși PV de Constatare, în cadrul secțiunii,,7. Temeiul de drept" indică în mod expres Acordul de finanțare ca fiind temeiul de drept care a stat Ia baza emiterii unui act administrativ sancționator de drept intern.

Or, Nota de debit a Comisiei Europene a pus în aplicare acest mecanism, aplicabil între Comisie și Statul român, pe alt temei de răspundere - care nu putea fi reversată automat împotriva beneficiarilor proiectului în cauză, întrucât beneficiarii nu răspund pentru obligația de monitorizare a proiectelor, ci sunt de fapt ținta (subiectele) unei asemenea monitorizări.

De altfel, după cum am arătat, prima instanță apare a fi constatat aceasta împrejurare, atunci când a statuat în motivarea sentinței recurate ca "aplicarea corecției de 25% s-a realizat ca urmare a deficientelor constatate in sistemul de monitorizare implementat'", însă a reținut ca recuperarea sumei potrivit PV de Constatare, de MTPE de la UAT Novaci ar rămâne justificată legal întrucât aceasta a avut drept.. cauza" deficiențele constatate.

În speță, potrivit prevederilor legale incidente, existau numai două posibile temeiuri juridice (respectiv "cauze") ale obligării UAT Novaci la restituirea unor sume cu titlu de corecție financiară către Autoritatea de Implementare:

(a) Art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 76/2008 dar acesta nu avea cum să fie aplicabil întrucât deficiența constatată nu privea nerealizarea lucrărilor în termen de un an de la expirarea termenului de realizare a plăților prevăzut în memorandumul de finanțare;

(b) Art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv "neregula" constând în încălcarea unei obligații din contractele încheiate, coroborată cu art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 privind obligația stabilirii corecției financiare cu respectarea principiului proporționalității și a criteriilor acolo prevăzute.

Pe aceste temeiuri, nu ne putem afla în fața unei nereguli în sensul definiției legale a acestui termen având în vedere lipsa oricărui prejudiciu efectiv sau viitor pentru bugetele interesate, iar pe de altă parte lipsește cu desăvârșire orice aplicare a art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 întrucât procentul și suma imputate UAT Novaci au fost doar copiate din documentele Comisiei Europene.

Nu poate exista o cauzalitate legală între aspectele din perioada de sustenabilitate și cele ce țin de obligațiile de monitorizare ale Autorității de Implementare și organismelor constituite la nivelul altor autorități (Ministerul Finanțelor), întrucât legea însăși separă planurile obligaționale și de răspundere ale acestor entități.

Din conținutul corespondenței cu Comisia Europeană și din Nota de debit, rezultă că, de fapt, în cazul în care Autoritatea de Implementare ar fi procedat la o monitorizare corectă a proiectului în faza de sustenabilitate, ar fi putut fi evitată însăși aplicarea corecției financiare de către Comisia Europeană față de România.

Cu alte cuvinte, cauza invocată de prima instanță este exact inversă - nerespectarea obligației de monitorizare a cauzat" recuperarea sumei de la România, iar nu deficiențele din etapa de sustenabilitate a proiectului.

Incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 si art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la motivele de nelegalitate invocate de UAT Novaci privind aplicarea corecției financiare fără aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. n) și art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 (principiul proporționalității si criteriile de individualizare a corecției financiare)

Neobservarea corectă a distincției între obligațiile încălcate care au atras aplicarea de către Comisia Europeană a corecției financiare față de România și obligațiile imputate UAT Novaci prin PV de Constatare este în strânsă legătură și cu nerespectarea principiului proporționalității și cu lipsa oricărei aprecieri asupra valorii corecției aplicate (Consiliului Local) Novaci.

Cadrul legal aplicabil principiului proporționalității în privința stabilirii corecțiilor financiare este următorul:

(a) preambulul O.U.G. nr. 66/2011

"Având în vedere necesitatea: - implementării principiului proporționalității, în absența căruia au fost deja și pot fi în continuare stabilite debite excesive în sarcina beneficiarilor fondurilor europene, inclusiv a instituțiilor publice finanțate de la bugetul de stat;" (b) art. 2 alin. (1) lit. n) din O.UG. nr. 66/2011:

Art. 2. - (1) n) principiul proporționalității - orice măsura administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară si corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv;" (c) art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011:

"Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia."

În speță, prin cererea de chemare în judecată, s-a arătat că PV de Constatare a fost emis cu încălcarea principiului proporționalității, dat fiind că recurenta nu a produs niciun prejudiciu bugetului Uniunii Europene și nici vreunui alt buget, care să justifice aplicarea unei corecții de 25% din finanțarea totală accesată, precum și prin raportare la împrejurarea că a fost sancționată în mod nelegal cu întreaga corecție financiară, deși a fost un coparticipant la proiect, în cadrul unei asocieri recunoscute de autoritatea emitentă.

Concret, principiul proporționalității în această materie impune ca autoritățile de control să nu emită acte administrative cu încălcarea criteriilor de implementare a acestuia, prevăzute la art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin urmare, intimata avea datoria de a stabili, chiar și în ipoteza constatării anumitor abateri pentru faza de sustenabilitate, o corecție proporțională si mai ales pe baza propriei aprecieri cu privire la circumstanțe, ceea ce însă nu s-a întâmplat în cauză.

Intimata a stabilit o creanță bugetară în vederea restituirii a 25% din valoarea unui proiect finalizat, bazându-și decizia exclusiv pe nota de debit a Comisiei Europene (CE) nr. x, nerealizând o analiză proprie privind corecția aplicată.

Prima instanță a reținut in mod eronat aplicabilitatea art. 8 alin. (2) din O.U.G nr. 76/2006 ca temei al imputării sumei stabilita de Comisia Europeană în sarcina UAT Orașul Novaci, întrucât nu ne aflăm în ipoteza acelei norme legale.

Dacă se punea deci problema aplicării unei corecții financiare pentru o neregulă constând în deficiențele constatate în perioada de sustenabilitate a proiectului, aceasta implică o analiză distinctă a autorității de verificare și control, pe baza criteriilor legale din O.U.G. nr. 66/2011, ceea ce în mod evident lipsește din PV de Constatare. MDLPA nu a efectuat nicio analiză privind proporționalitatea măsurii, ci pur și simplu a indicat același procent al corecției și prin PV de Constatare - cu titlu de veritabilă "acțiune în regres'". Lipsa acestei aprecieri proprii a autorității intimate reprezintă un motiv de nelegalitate a PV de Constatare inclusiv prin prisma condiției motivării actelor administrative, în cazul de față justificarea cuantumului corecției practic lipsind - simpla referință la scrisoarea Comisiei Europene neputând suplini legal această carență a PV de Constatare.

În plus - prin raportare la criteriile legale din O.U.G. nr. 66/2011 - pe lângă faptul că lipsește cu desăvârșire aplicarea lor, acestea nici nu sunt întrunite în cauză, respectiv:

(a) Corecția aplicată să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli;

În speță, niciuna dintre aceste condiții nu este întrunită, prin raportare la considerentele pentru care s-a reținut că s-ar impune aplicarea unei corecții de 25% din valoarea contractului pentru neexecutarea, în realitate, a unor obligații de către statul român, iar nu de către recurentă.

Cu toate acestea, culpa constatată de Comisie era exclusiv a autorităților centrale însărcinate cu gestionarea fondurilor europene. în plus, Acordul Tripartit a fost încheiat pentru a permite Ministerului să implementeze proiectul ce a format obiect al finanțării, chiar dacă recurenta a fost unul dintre Beneficiari.

"Acest Acord este încheiat pentru a permite implementarea adecvată de către Minister a Proiectului menționat la Articolul 2 de mai jos (denumit în continuare "Proiectul"), care va fi implementat și finanțat din resursele bugetare ale programului Phare x-147.04.01" (b) Corecția financiară trebuie să țină seama de natura și frecvența neregulilor constatate;

Nici această condiție nu apare ca fiind îndeplinită, ținând cont de valoarea corecției aplicate, precum și prin raportare la ignorarea aspectelor referitoare la implementarea conformă a proiectului la momentul emiterii PV de Constatare.

(c) Corecția financiară trebuie să țină seama de (...) impactul financiar (...) asupra proiectului/programului respectiv;

În concret, aplicarea unei corecții financiare de 25% din valoarea contractului pe durata executării lui ar fi dus la o posibilă imposibilitate obiectivă de finalizare a proiectului. Odată ce o persoană/entitate are alocate anumite fonduri pentru realizarea unui proiect, nu se poate susține în mod rezonabil că retragerea unor fonduri în valoare de 25% din valoarea contractului ce se dorește a fi finanțat predominant din fonduri nerambursabile nu ar crea un impact financiar negativ asupra proiectului - punând în pericol chiar finalizarea acestuia. PV de Constatare a fost emis însă mult după finalizarea proiectului, moment la care fuseseră deja îndeplinite toate obligațiile ce incumbau subscrisei.

Această conduită de rămânere în pasivitate a Ministerului nu se poate transpune într-o circumstanță agravantă, reținută tot în sarcina recurentei, ci, eventual, într-o circumstanță atenuantă prin raportare la pasivitatea autorității de control și respectiv prin raportare la executarea tuturor obligațiilor ce incumbau subscrisei la momentul emiterii PV de Constatare.

În concluzie, aplicarea unei corecții financiare de o valoare considerabilă, precum cea aplicată în prezenta cauză, ulterioară finalizării proiectului și mai ales îndeplinirii tuturor obligațiilor ce reveneau subscrisei, se transpune într-o vădită cauza de nelegalitate a PV de Constatare emis de MDLPA, care pur și simplu a emis un titlu de creanță fără nicio apreciere de proporționalitate.

Ad absurdum, chiar și în situația incorectă în care am accepta că respectiva corecție de 25% aplicată de către Comisia Europeană ar fi fost aplicată prin raportare la o neregulă apărută ca urmare a conduitei recurentei și că MDLPA ar fi îndreptățită să aplice o corecție financiară - și în acest caz corecția aplicată în raportul juridic de drept intern ar fi trebuit să țină cont de principiul proporționalității, iar nu să impună un debit excesiv - contrar ratio legis din preambulul O.U.G. nr. 66/2011.

Prin urmare, nu pot fi echivalate cele două planuri ale răspunderii, nici sub aspect valoric, nici în alt mod - dacă se punea problema unei corecții financiare față de Beneficiarul Local (așa cum e definit prin Acordul Tripartit), aceasta trebuia făcută pe baze independente, cu aplicarea principiului proporționalității, inclusiv cu luarea în considerare a culpei distincte a autorității responsabile cu monitorizarea, pentru cauzarea corecției stabilită de Comisia Europeană prin Nota de debit.

Incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la considerentele reținute în legătură cu criticile privind împrejurarea că PV de Constatare nu este semnat de conducătorul autorității emitente, respectiv de către ministru.

Prima instanță pare să fi reținut că autoritatea emitentă a PV de Constatare ar fi Direcția Generală Cooperare Teritorială Europeană - Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă, cu toate că nu este indicată de prima instanță (sau de intimată) nicio dispoziție legală care să indice că legiuitorul a intenționat să definească directorul Direcției ca fiind conducătorul unei autorități.

Motivarea primei instanțe pare să se raporteze Ia simpla împrejurare că dna D. ar fi semnatarul Acordului Tripartit, Protocolul încheiat la data de 29.11.2011, precum și contractul de lucrări din 20.10.2008. Prin raportare la obligațiile ce reveneau Ministerului în prezenta cauză, această împrejurare nu prezintă însă relevanță.

În conformitate cu dispozițiile art. 14 din H.G. nr. 477/2020 privind organizarea și funcționarea Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, legiuitorul a enunțat persoanele definite drept "conducător?' ai entităților din subordinea MDLPA, după cum urmează:

"Art. 14. - (1) Instituțiile publice, organele de specialitate ale administrației publice centrale și unitățile care funcționează in subordinea sau sub autoritatea Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației sunt prevăzute în anexa nr. 2.

(2) Conducătorii entităților prevăzute la alin. (1) sunt numiți și revocați în/din funcție în conformitate cu prevederile legale în vigoare."

În completare, conform Anexei nr. 2 la H.G. nr. 477/2020, care enumera entitățile din subordinea MDLPA, indicând persoanele desemnate ca fiind "conducători" în cadrul acestor entități:

"I. Instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale aflate în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației

II. Unitățile care funcționează sub autoritatea Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației

Or, printre entitățile enumerate de dispozițiile legale anterior redate, nu se regăsesc și Direcțiile din cadrul MDLPA, în special nu se regăsește Direcția Generală Cooperare Teritorială Europeană - Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă. De altfel, faptul că autoritatea emitentă a PV de Constatare este MDLPA, iar nu Direcția Generală Cooperare Teritorială Europeană -Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă, rezultă chiar din cadrul procesual pasiv din prezenta cauză. Nici MDLPA, nici M1PE nu au invocat excepția lipsei calității procesual pasive, reieșind astfel cu evidență că MDLPA este autoritatea emitentă a PV de Constatare.

MDLPA este condus de un ministru, iar nu de către un director (e.g., dna director D.) - reieșind astfel că Sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv pentru care se impune casarea acesteia.

Incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și pct. 6 C. proc. civ., prin raportare la considerentele reținute în legătură cu criticile privind împrejurarea că PV de Constatare nu este semnat de către persoanele desemnate pentru desfășurarea subactivității de stabilire a debitorului, fiind încălcate dispozițiile art. 272 și 273 din Norma Metodologică a O.U.G. nr. 66/2011, acesta fiind emis în cadrul unui program din cadrul obiectivului de convergență

Concret, prima instanță a respins aplicabilitatea prevederilor normative sus-menționate pe motivul ca Programul Phare 2006 nu ar fi un program operațional din cadrul obiectivului de convergență, iar PV de Constatare nu ar fi intitulat/calificat cu această sintagmă.

În realitate, este de necontestat (iar Ministerul nici nu a contestat în cadrul prezentului dosar în fața primei instanțe) faptul că programul PHARE a fost cuprins în obiectivul de convergență al Uniunii Europene, întrucât acesta a fost un mijloc prin intermediul căruia UE a acordat asistență financiară și tehnică pentru sprijinirea țărilor din Europa Centrală și Europa de Est.

Una dintre prioritățile majore ale programului PHARE a fost aceea de implementare a acquis-ului comunitar, care în sine reprezintă un mijloc de coeziune pentru statele membre. Adoptând legislația europeană se creează o uniformitate între statele membre, inclusiv în ceea ce privește instituțiile acestora.

Prin urmare, prima instanță a concluzionat - fără să invoce de altfel un temei anume - că Programul Phare 2006 nu era inclus în programele din obiectivul convergenta, înlăturând deci tot nelegal aplicabilitatea art. 272 și 273 din Norma Metodologică a O.U.G. nr. 66/2011 pe acest temei.

În plus, din considerentele reținute de prima instanță, rezultă ca prima instanță s-a raportat la denumirea PV de Constatare, iar nu la dispozițiile legale incidente, care reglementează forma pe care acesta trebuie să o aibă (sub aspectul persoanelor/autorităților care trebuie să semneze actul administrativ de sancționare și control) - devenind astfel incident și motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Erau deci aplicabile în cauză dispozițiile art. 272 și 273 din Norma Metodologică a O.U.G. nr. 66/2011.

Rațiunea acestui text era inclusiv evitarea stabilirii în mod greșit a debitorului corecției financiare aplicate — cum s-a întâmplat în prezenta cauză.

Prin raportare la aspectele enunțate anterior, reiese cu evidență că Ministerul avea obligația de a organiza și desemna persoanele împuternicite pentru desfășurarea subactivității de stabilire a debitorului, obligație a cărei nerespectare duce inclusiv la concluzia evidentă că PV de Constatare nu este semnat de către persoanele "desemnate" pentru desfășurarea subactivității de stabilire a debitorului.

Incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la considerentele reținute în legătură cu criticile privind împrejurarea că prin PV de Constatare este indicat drept debitor al corecției financiare o entitate iară capacitate de folosință

Prima instanță a reținut că "În speță nu suntem in prezenta unui litigiu civil, ci în situația stabilirii unei nereguli și implicit a unei creanțe bugetare în sarcina beneficiarului local al acordului de finanțare care și-a asumat rolul de lider de proiect."

Dincolo de exprimarea eliptică a primei instanțe, concluzia la care a ajuns este rezultatul unei greșite aplicări a legii.

Împrejurarea că există o capacitate specifică de drept administrativ, în temeiul căreia autorități sau entități care nu au personalitate juridică de drept civil, pot fi subiecte de drepturi și obligații specifice raporturilor de autoritate sau de putere - respectiv raporturilor de drept administrativ - nu poate justifica din punct de vedere legal imputarea unei obligații patrimoniale unei entități fără capacitate juridică de a avea drepturi și obligații patrimoniale.

De fapt, se pare ca prima instanță a confundat capacitatea civilă procesuală a subiectelor de drept administrativ, fiind îndeobște admis că autorități administrative fără personalitate juridică pot sta în justiție atunci când, de exemplu, sunt contestate acte administrative emise de acestea în realizarea puterii publice.

În prezenta cauză însă, Acordul Tripartit nu a fost încheiat în considerarea capacității specifice de drept administrativ, acesta fiind un contract care dă naștere la drepturi și obligații în patrimoniul UAT Novaci - Consiliul Local Novaci neavând de altfel un patrimoniu propriu în care să existe atare drepturi și obligații.

Menționarea CL Novaci drept semnatar al Acordului Tripartit apare din considerente ce țin de atribuția ce revenea acestuia conform dispozițiilor art. 6 alin. (2) lit. e) și alin. (7) lit. a) din Legea 215/2001, în vigoare la acea dată.

Cu toate acestea, se impune a fi observată calitatea persoanei care a semnat Acordul Tripartit pentru UAT Novaci, respectiv fostul primar al UAT Novaci, Pantelimon Todea - care nu putea acționa decât în numele UA T Novaci, fiind sigura entitate cu un patrimoniu în care să poată exista drepturi și obligații, in același sens, inclusiv UAT Baia de Fier a semnat Acordul Tripartit prin intermediul fostului primar, A..

Prin urmare, contrar celor reținute de prima instanță, greșita indicare a debitorului obligației de plată a corecției financiare se impune a fi reținută ca un motiv de anulare a PV de Constatare.

Incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin raportare la considerentele reținute în legătură cu criticile privind împrejurarea că prin PV de Constatare este indicat drept debitor al corecției financiare doar recurenta, iar nu și ceilalți membrii din asociere

Prin Sentința recurată, prima instanță a reținut ca aplicabile următoarele considerente din perspectiva raporturilor juridice dintre părți, nemotivând însă care ar fi motivele de fapt sau temeiurile de drept, prin raportare la care a concluzionat că pârâta nu avea obligația partajării creanței între cei trei asociați:

"Relativ la faptul că s-a stabilit corecția financiară exclusiv în sarcina reclamantei, deși in proiect au fost implicate și alte două părți, respectiv Consiliul Local Baia de Fier Consiliul Județean Gorj, Curtea reține că reclamanta a avut calitatea de lider de proiect, asumându-și rolul de autoritate coordonatoare. Din această perspectivă, pârâta nu avea obligația partajării creanței între cei trei asociați".

Pasajele citate mai sus sunt singurele considerente reținute de prima instanță referitoare la criticile formulate de UAT Novaci în legătură cu împrejurarea că prin PV de Constatare este indicat drept debitor al corecției financiare doar recurenta, iar nu și ceilalți membrii din asociere. Prin raportare la inexistența unei motivări care să permită instanței de control judiciar să verifice care a fost rațiunea pentru care prima instanță a reținut că pârâta nu avea obligația partajării creanței între cei trei asociați, apreciem că este incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta UAT Novaci a fost sancționată în mod nelegal cu întreaga corecție financiară, deși a fost un coparticipant la proiect, în cadrul unei asocieri recunoscute de autoritatea emitentă, compusă din 3 (trei) asociați distincți.

Așadar, finanțarea nu a fost accesată de recurenta UAT Novaci în mod individual și independent, ci ca făcând parte dintr-o asociere cu 3 (trei) asociați, indicați mai sus chiar prin PV de Constatare. În repetate rânduri, autoritatea emitentă, iar din păcate în mod nelegal și prima instanță, au clamat poziția recurentei de asociat cu rol de autoritate coordonatoare.

În subsidiar, chiar dacă s-a accepta o interpretare potrivit căreia asociați activi au fost în realitate 2, Consiliul Județean având doar un rol de suport, aplicarea întregii corecții subscrisei UAT Novaci rămâne profund nelegală, câtă vreme implicarea UAT Baia de Fier a fost perfect egală cu cea a recurentei.

Incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și pct. 6 prin raportare la considerentele reținute în